Crisia.net - Blog de farmacista

Sa vezi ce-i fac lui Tarlici al lui Natasa! zice leul meu cu naduf, intrand pe usa sambata, intors de la tura a doua. Face gratar in spatele blocului, a intins o groaza de gunoaie si sunt sigur ca le lasa acolo. Pe cuvant ca i le pun pe pres!

Cu Natasa, vecina noastra de palier, avem o lunga istorie de nadufuri. A inceput cu pisicile pastorite de ea. Tavitele cu mancare se intindeau pe tot palierul iar matele dormeau pe oricare pres de pe palier in afara de al ei. Cand am inceput sa ne scarpinam toti pe picioare am mutat presul in casa si i-am pus in vedere sa-si bage animalele in apartament daca le iubeste asa cu foc (mai ales ca una din pisici prezenta semne de graviditate ajunsa la termen). Problema s-a rezolvat abia cand s-a montat interfonul.

Istoria a continuat cu suspiciuni -pe care nu le-am putut dovedi- ca lasa pungile de gunoi in spatele blocului in loc sa le duca la tomberon. Nu i-am vazut insa niciodata. Nu i-am vazut insa niciodata nici ducandu-si gunoiul la tomberon. Tarliciul e sotul ei, un pacalici care pana la 30 si ceva de ani n-a invatat ca daca tot nu saluti primul o vecina ai putea macar sa-i raspunzi la salut. Prin februarie, la una din zapezi, zguduia palierul tropaind sa dea zapada jos de pe bocanci, semn ca pretuiesc nespus curatenia propriului apartament. In afara lui: dupa noi potopul de gunoaie!

Desigur ca duminica, la iesirea din spatele blocului tronau jarul din gratar, vreo trei bucati de carton si toate caserolele de mici si carnati, bine linse de caini. Care caserole au poposit pe presul apartamentului 13 luni dimineata. De data asta l-am vazut cu ochii mei, nu mai am nici o indoiala. Sunt sigur acum ca tot ei isi lasa si pungile de gunoi in spatele blocului!

Ei, aveti impresia ca s-a intamplat ceva? Ca a venit vecina sa ne bata furioasa la usa? Nici poveste! Oamenii sunt calmi, nu se consuma. Caserolele au stat pe pres netulburate. Cred ca au trecut majestuosi peste ele, crezand ca-i vreo farsa. Au fost luate de ingrijitoare, cand a venit sa mature MARTI LA PRANZ. Astept cu interes intalnirea de gradul trei: Poate ma prinde bine dispus….

1. Categoria Totdeauna pentru noi, niciodata pentru voi

Farmacia H avea o relatie decenta cu depozitul de medicamente F. Din cand in cand telesales-ul suna si recita pe-un glas mieros texte precum: “Doamna farmacist, nu-mi luati si mie produsul cutare, ca mai am de dat vreo suta de bucati?!?”, “Doamna farmacist, n-aveti comanda astazi, ca se termina luna si nu mi-am facut targetul?!?!”. Intr-una din aceste comenzi s-a achizitionat o cantitate de medicamente produse de M, pentru ca sunt vanzare sigura. Numai ca:

La 1 aprilie ministerul a stabilit o noua lista de preturi la medicamente, cu aplicare imediata la produsele existente in stoc. Cum la medicamentele M se producea o scadere de pret destul de substantiala, producatorul anunta ca va suporta in totalitate pierderile distribuitorilor. Se solicita prin urmare farmaciei o situatie cu medicamentele provenite de la depozitul F. Situatia este trimisa pe la sfarsitul lui aprilie. Trec cuminti cateva luni, vreo 6, reprezentantul medical al producatorului M vine sa anunte ca s-a facut nota credit catre depozite. Farmacia nu primise nimic, drept urmare la doua zile suna telefonul: “Doamna farmacist, la noi s-a schimbat persoana de la conta care se ocupa de problema respectiva si s-a ratacit situatia, mai trimiteti-o o data”.

Se retrimite hartia cu bucluc, mai trece o spatamana, se primeste raspunsul: farmacia nu poate primi nota credit pentru ca a trimis situatia prea tarziu. Repet, depozitul primise nota respectiva, deci nu dadea nimic din banii lui. Dat fiind ca toata vara acelasi telesales a solicitat cu obraznicie plata comenzilor obtinute prin miorrlait si tors frumos cu burta-n sus (in conditiile in care erau cunoscute intarzierile la plata din partea Casei de asigurari) este ca se va face eforul de a se achita rapid tot soldul ramas si va inceta orice relatie de afaceri intre farmacie si depozitul F? Este! Da’ merita oare?

2. Categoria Ce-mi pasa mie, stau la 4

Stiti ca va povesteam prin primavara ca ne ploua in debaraua de pe hol din cauza pluvialei, care-i in debaraua vecinilor si care s-a spart. Toata vara ne-am batut gura cu ei sa repare, cum insa a plouat prea putin nu s-a miscat nimic. Bineinteles ca toate reparatiile se fac toamna, ca atunci nu se mai poate. Pesemne ca vecina care-i perete-n perete cu noi (care pana atunci zicea ca are debaraua plina si ca n-are habar daca intra apa sau nu) s-a trezit ca mucegaiul da sa o imbratiseze in timp ce-i face prietenos cu ochiul, asa ca n-a mai rabdat si s-a dus la vecinul de deasupra ei, la 4. Ala nedeschizandu-i usa, a luat-o pe sefa ascoiatiei si s-a dus peste el. Bineinteles ca teava-i sparta la el, luati instalator, platiti. Zis si facut, suntem instiintati cu mare fala ca s-a rezolvat, se repara. Se cheama instalatorul, ala de la 4 iar nu deschide usa.
Este ca in aceasta situatie s-ar putea sa ne ducem pe bloc sa astupam pluviala, fara sa ne pese daca-i intra apa in casa? Este! Dar merita?

3. Categoria Jmecker da’ blogspot

“Ma puse necuratul sa ma uit in spam!” zicea un clasic in viata. Si dadui de-o cerere de link exchange. Ma, si ma invatase Ramona sa am grija cu cine ma incurc, da’ cand ia neuronul pauza doarme adanc. Fac un pic de cercetare, in pagina sa de link exchange dau de unul care comenta aratandu-se mirat ca nu vede blogroll-ul in site. Ridic de-o spranceana, ma foiesc eu nitel ca bancurile nu prea se potrivesc cu blogul meu personal si sanatos si eco, dar dupa cum ziceam neuronul sforaia de zor. Pun link, ma anunt, verific a doua zi: exista si blogroll si eu in fruntea listei.
Atat ca dupa vreo doua zile dispare tot blogroll-ul. Las comentariu intreband ce s-a intamplat, “Comentariul a fost sters de una dministrator al blogului”. Mai, ma lasi?!? Ce-i nesimtirea asta? Mai vars amarul intr-un comentariu, se sterge si ala, biensur. Este ca-l arat cu degetul si daca-l prind il bat la fund cu urzica? Este! Da’ merita? Merita: ii zice ceva cu culmi si blogspot si se lauda cu PR mare si multi vizitatori pe zi. Nu asa se fac, tovarasele!

E noua aroma la moda. Moarta de dureri de picioare astazi mi-am zis sa las plimbarea pe jos de la farmacie pana acasa (mai ales ca se si incruntau niste nori si azi n-am mai carat de umbrela) si m-am prezantat fuga in statia de autobuz. Se apropia chiar maxi-taxi care-mi trebuia, asa ca am intins pasul si m-am urcat.
Vai, mare greseala! Nu va puteti imagina cum mirosea inauntru. Prea tarziu sa mai cobor, plecasem din statie. Verde la fata la fata ca lunca din Mircesti, am icnit si-am cautat cu disperare o fereastra. Doua geamuri deschise, plus trapa din tavan nu faceau fata duhorii. Cand mi s-a luat putin ceata de pe ochi am descoperit si sursa infestarii: un grup de oameni ai muncii ocupau locurile din spate, dandu-si coate, fluierand dupa fufe pe geamul deschis, facand misto de-o fetisoara din fata lor care facuse imprudenta de a pune pe ea un maieu mai decoltat.
Acum serios, oameni buni, criza o fi ea, vremuri de restriste, da apa e ieftina, frate. Sapunul nu mai vorbesc. Nici deodorantele nu te baga in faliment daca stau sa ma gandesc bine, stick-urile cel putin sunt si eficiente si tin si mult. Ce-i asa de greu sa ai grija un pic de tine? Inainte de a iesi in lume fa un exercitiu simplu: ridica bratul. Daca te ia ameteala sa stii ca nu-i de la tensiune, e transpiratia care strica reputatia si e cazul sa faci ceva. Mai precis un dus!
Nu cred ca ma mai urc in vreun microbuz in vara asta fara complet chimic……

P.S. Apropo de articolul anterior.
Intra in farmacie un domn si-o doamna. Doamna cere timid un Neopreol, domnul da semne de nervozitate. La auzul pretului de 12 lei doamna cere si mai timid altceva. “Pentru ce?” intreb. La care-mi arata palma stanga, plina de coji si fisuri si rosie ca focul. La sfatul meu de a merge la un dermatolog domnul face explozie: “Da’ dati-i doamna o Nivea, ceva, acolo, sunteti a treia farmacie in care cerem!”.”Pai, in celelalte ce vi s-a spus?”.”Sa mergem la doctor!”. “Pai vedeti? Nu am ce sa va dau pana nu o vede un medic!”.”Hai, dom’le de aici, sa-mi bag…in ele de farmacii!”. Unii oameni au impresia ca in farmacii medicamentele poarta etichete de genul: “Buline pentru dureri de cap +ameteli”, “Alifie pentru piele rosie cu basici si zgaibe”, “Capsule pentru diaree cu parturi frecvente si bolboroseli de mate”. Daca totul se rezolva la farmacie, atunci ce rost mai au doctorii pe lume? Mai ales dematologii, cum e aceasta, de pe al carei blog e si poza.

Ma uit in oglinda retrovizoare cum te agiti dand din maini si comentand cu cel din dreapta ta. M-ai si claxonat mai devreme si recunosc, am gresit! Nu conteaza ca toanta din fata mea mergea in viteza intai la 5 meri de cel din fata ei cand se facuse galben, eu trebuia sa accelerez de la 20 la ora ca sa poti sa treci si tu pe rosu. Norocul tau ca am vazut echipajul de politie de pe cealalta parte a intersectiei si n-am facut-o, altfel acum erai liber de permis…..

Nici nu s-a facut bine verde si incepi sa claxonezi ca disperatul, dupa cum eram sigura ca ai s-o faci. Iti fac un semn prietenos si universal si-o calc, sa nu te mai vad. Bineinteles ca te iei dupa mine si cauti sa-mi tai fata facand spume in rabla ta de o culoare incerta. La urmatorul semafor opresti in spatele meu si incepi sa-mi strigi porcarii pe geamul deschis.
Vestea proasta e ca la tine s-a uitat lumea, nu la mine. Problema cu mine nu e ca nu stiu regulile de circulatie. Problema e ca le stiu si in naivitatea mea le si aplic.
Ia zi,
nu esti tu un pic cam porc??