Maine-poimaine faci 35 de ani! Asa gandeam luni dimineata, cu nasu-n oglinjoara rotunda si lucioasa, inscriptionata cu Dicarbocalm si sprijinita pe pervazul ferestrei din bucatarie. Vedeti, acolo ma pensez si aplic putinul machiaj pe care-l folosesc mai mult primavara si toamna. Oglinjoarele astea au un defect: o parte mareste. Iar partea asta imi dezvaluia mie, in lumina cruda a diminetii, o ingramadeala de linii fine pe sub ochi. Ca ziua sa inceapa cu totul inaltator mi se mai arata si niste linii in coltul ochilor, stiti, le mai zice si laba gastii.
Coroborate cu firele albe de par care nu mai vor cu nici un chip sa stea ascunse si cu durerile de cot stang menite sa-mi prevesteasca schimbarile vremii mai precis decat Romica Jurca, liniile din coltul ochilor mei imi pusesera un mare Offff in suflet. Echipata astfel cu semnele imbatranirii mele mi-am tarat bracinarii catre farmacie, caci zilele astea oboseala e pe mine cat casa. A naibii perioada de concedii, cand unii se odihnesc in 7 zile cat altii in 21 in timp ce altii se darama muncind si pentru ei, cu gandul la zilele cand vor ajunge si ei sa “se odihneasca”! Iar la farmacie ….. showtime (aici va imaginati vocea lui Eddie Murphy in filmul cu acelasi nume, l-ati vazut de curand la ProTv)! Jumatate din pacientii mei ma iau cu “domnisoara”, desi port verigheta. Jumatate din aceasta jumatate chiar incepe cu avant: Doamna farmacist, aaa, ma scuzati, domnisoara!
Hait!!! Ce-ar trebui, oare, sa ma ofuschez ca ma considera neexperimentata sau sa ma simt flatata ca multi ma considera mai tanara decat sunt? Observati deja tonul optimist al intrebarii ( mai tanara decat sunt nu mai putin batrana decat sunt) deci trageti concluzia ca am ales a doua varianta. De fapt chestia asta mi se intampla de cand ma stiu. Cel mai haios a fost cand cineva mi-a spus cu seriozitate: “Ei, voi sunteti tineri, nu stiti…” si a ramas tablou cand a aflat ca de fapt are cu 3 ani mai putin decat mine.
Ca sa inchei cu nesimtire acest post, situat sub genericul : “Me, me, me, and always-allways me!” iata marturia unui nene haios, colectata in aceeasi zi: Domnisoarrra, eu am fost ofiterrr de militie. M-am facut militian ca nu m-am prrriceput mai bine ce sa fac cu scoala pe carrre o facusem. La viata mea eu am anchetat dosarrre grrrele, cazurrri penale, delapidarrri chiarrr. Ma cunosc doamnele de aici de la farrrmacie, ca sunt client fidel. Vrrreau sa va spun ca-mi place de dumneavoastrra (Aaoileu, imi zic, am ajuns idealul mosulicilor din carrrtierrr?!?). Pe langa ca sunteti frrrumoasa, sunteti foarrrte severrra, dar sunteti foarrrte correcta. Bine faceti! Mi-arrr fi placut sa fie si fie-mea ca dumneavoastrra!
Asa ca, pe cand imi adunam maxilarul cazut pe sub ghiseul de receptura, ma gandeam ca da Dumnezeu intr-o zi si rele si bune: si linii mai mult sau mai putin fine pe sub ochi si mosulici sarrrmanti. 
