Crisia.net - Blog de farmacista

Un acid oxalic a lasat urmatorul comentariu la ultimul articol despre Madrid:

sunt student la farmacie in anul 5 (aproape e gata si facultatea) si am fost de revelion la barcelona.
pot sa zic ca m-a impresionat foarte tare orasul ala.
orice ati spune in articolul de mai sus (ca spania e o tara cu oameni si gunoaie pe camp, etc), romania nu va ajunge la nivelul lor niciodata. nu stiu daca ati remarcat calitatea infrastructurii… si nu stiu cum e in madrid, dar in barcelona strazile erau curate, foarte curate. am purtat 1 saptamana 2 perechi de adidasi si tin sa spun ca in romania dupa o singura zi de purtat pe vreme insorita arata mai murdari. nu am vazut praf langa borduri adunat gramada, nu am vazut aglomeratie in trafic, nu am auzit mai mult de 3 claxoane in 8 zile…

si totusi cum se poate profesa meseria de farmacist in spania avand diploma de umf bucuresti? sunt sanse mari de reusita sau nu prea avem ce cauta pe acolo? daca aveti informatii in privinta asta, astept un raspuns pe mail si va multumesc!

Comentariul sau mi-a inspirat un raspuns-articol, si sper sa nu ti se para, dragule acid oxalic, ca ma iau de tine, departe de mine gandul:

Da, am remarcat infrastructura, autostrazile si soselele, ca am si vorbit de ele. Dar pe langa ele nu am vazut nimic. Drumul de la Barcelona la Madrid cu masina iti arata tot atat de multe ca si un drum pe Luna, minus boschetii si eolienele! N-avem oare cap si maini sa facem si noi drumuri?
Da, am vazut ca-i curat pe strada, dar asta pentru ca zilnic sau la doua zile vine masina de la curatenia stradala si aspira. Suntem mai retardati si nu putem face asta? Ca mai nesimtiti suntem, de aruncam cu tot ce nu ne mai trebuie pe unde ne apuca!
Da, n-am vazut blocaje in trafic, ca aglomeratie am vazut, dar asta pentru ca se respecta niste reguli si e politie peste tot ca sa se asigure de asta. Noi avem insa o glanda in plus, aia de jmeker, la noi regulile sunt pentru prosti si cei lipsiti de pile.

Te intrebi cum poti sa fii farmacist in Spania cu diploma de la Bucuresti. Sa stii ca am visat si eu la asta. Cam 5 minute. Fara sa am niste date precise, banuiesc ca-ti trebuie echivalarea sau recunoasterea diplomei si cunostinte solide de spaniola. Eu una nu m-as apuca sa profesez in Spania fara ore bune de cursuri referitoare la Farmacopeea Spaniola, Nomenclatorul de produse si legislatie. In plus, cred ca-ti mai trebuie o ruda care sa fie farmacist in Spania, de preferat mama sau tata. Pentru ca acolo slujbele bine platite si micile afaceri sunt mostenire de familie, doar munca “de rupt cocoasa” si job-urile minore fiind pentru straini. Nu te angajeaza nimeni doar pe diploma si ochi tai frumosi, acum iti trebuie recomandari si ca sa cari moloz.

Crezi ca esti calificat sa fi farmacist in Spania. De ce sa nu faci asta in tara ta la fel cum ai face-o in Spania? De ce sa nu faci si tu diferenta aici? Caci sincer, mi se pare o provocare mult mai mare sa fii farmacist in Romania decat sa fii farmacist in Spania.

“romania nu va ajunge la nivelul lor niciodata”. Romania nu va ajunge la nivelul lor niciodata daca vom continua sa gandim asa. Nu suntem nici mai prosti, nici mai lenesi si nici mai retardati ca ei. Nu cred ca Spania are resurse mai mari decat Romania. Ce ne lipseste e atitudinea si dorinta. Ce ne lipseste e credinta ca putem sa fim ca ei si chiar mai departe! E usor sa intorci spatele greutatilor, sa dai piept cu ele e mai greu. E greu sa fii corect, cinstit, punctual, de cuvant, responsabil, civilizat, sa respecti pe celalalt, sa respecti legi si reguli. E asa de usor sa te impaci cu ideea ca oricum n-avem sanse, deci de ce sa mai incercam?

Nu vi se pare? Ne mangaie usor curentul si ne zboara parul in sus. Chiar avem asa, o idee ca ne ducem in jos, insa cred ca din cauza vitezei am inceput deja sa plutim si nu prea mai simtim multe, nici bune nici rele, nu ne mai atinge nimic. Stiti ca ma declar tot timpul optimista. Chiar si in cele mai negre momente eu caut sa vad partea buna. Daca stai sa te gandesti bine, chiar si “Mai rau de atat nu se poate!” e o expresie a optimismului, nu?

E! Vreau sa va spun ca tot anul, de fiecare data cand vreun eveniment, fie el legat de politica, monden, tv, sau viata, pur si simplu, oripila mai mult sau mai putin pe toata lumea, sentimentul meu era ca mai avem inca multe de vazut si de indurat. Tot anul asta, ca intr-o totala, dar totala dementeala, de fiecare data cand cineva spunea “Mai rau de atat nu se poate!” instantaneu imi venea in minte: “Ba inca n-ai vazut nimic!”.

As fi zis: Doamne, opreste liftul! Da cu noi de pamant, distruge blocul, schilodeste-ne, suna-ne apa-n cap, dar da-ne mintile la loc! Lasa-ne sa ne adunam bucatile de prin daramaturi si sa ne apucam sa urcam din nou. Oare nu am cazut de-ajuns?

Caci ieri eram in plutire, ca in poza: la cativa centimetri de pamant. Astazi pentru mine liftul s-a oprit. Sunt la subsol, intinsa pe burta cu mainile pe ceafa (apropo, asta-i pozitia corecta de luat cand cazi cu liftul, se pare), ascult apa care-mi suna-n cap si cum imi tiuie urechile. In vecii vecilor nu mi-am imaginat ca un coleg farmacist, mai ales unul care se presupune ca “poarta cuvintele” reprezentandu-si colegii, va putea aduce atat de mari prejudicii de imagine acestei profesii. Pentru noi, in sfarsit, simt ca nimic din ce se mai poate intampla, nici invazia de farmacii sau a lanturilor de farmacii, nici falimente, nici suprasaturarea pietei cu farmacisti, nici o nationalizare a farmaciilor, nimic nu va mai fi mai rau.

Nimic nu va putea egala degradarea si dezamagirea pe care le simt in acest moment. In sfarsit, pot sa spun, cu optimism, ca mai rau de atat nu se poate.

Foto: Denis Darzacq, La chute