Pana acum doi domni de la Delta Lloyd Bank m-au contactat pe mail ca sa-mi comunice ca o ruda indepartata de-a mea a decedat de vreo cateva luni intr-un accident de masina, impreuna cu succesorul sau legal. Domnilor respectivi -impreuna sau separat unul de altul- li s-a parut o risipa ca averea decedatului (de 5.95 milioane verzisori) sa putrezeasca in banca lor nefolosita de nimeni asa ca n-as vrea eu sa le raspund printr-un mail, comunicandu-le numele complet si numarul meu de telefon? Nu de alta, dar n-as avea nici un fel de problema, pentru ca banii, care la o privire mai atenta sunt de fapt in numar de 9 milioane, nu provin din terorism sau activitati ilicite (ma si ingrijorasem).
Daca stau sa ma gandesc bine, chiar aveam un unchi prin America. Si daca ma gandesc si mai bine, cred ca si-a luat permisul la Pitesti. Asa ca nu ma deranjati, sunt ocupata sa raspund. Doar n-o sa las sa se piarda atatea milioane prin bancile lumii….
Poza de aici
P.S. Culmea ca banca exista!
Citeste
De mult n-a mai incercat sa ma insele cineva la bani. Schema incercata e clasica:
-Aveti Piafen? Cat costa? si se scoate o hartie de 100 de lei, care se flutura ca s-o vezi bine. Eventual se intreaba si : “Aveti sa-mi dati rest?”
-Da, e 2 lei 30.
-Stati ca va dau imediat 30 de bani!
Daca esti neatent/dormi pe tine/esti preocupat de altceva-spre exemplu o eventuala complice care in timpul asta te intreaba de zor daca ai masca de par de la Elseve, de care fel si cat costa-, pentru ca ai pe retina bancnota care ti-a fost aratata te apuci sa dai restul de la suta, fara sa observi ca, de fapt, poza lui Caragiale n-a parasit mana dreapta a escroacei decat ca sa poposeasca in mana sa stanga, care tine si portofelul, in care se cauta febril cei 30 de bani. Individa pleaca luand restul si pastilele, iar tu te poti felicita in gand: esti fericitul posesor al unei mirifice tzepe la numai valoarea de una suta lei. Caddo! Ca suono muolto generoso!
Eu, insa, inca mai posed un ingeras pazitor care la faze de-astea incepe sa sune clopotelul. In momentul in care cucoana a trecut suta in mana cu portofelul am auzit in minte un “ATENTIE!!!!!” si in timp ce ea cauta in portofel dupa marunti am pus mana pe suta zicandu-i: “Mai intai imi dati suta si pe urma cautati si maruntii!”. Dupa fel in care a strans banii intre degete si m-a lasat cu greu sa-i iau mi-am dat seama ca intr-adevar incerca sa ma insele. Am zambit in sinea mea, gandindu-ma: “Ia s-o vedem cum cauta sa se scoata!”. Si trebuie sa recunosc ca a fost maiastra, ca nu ma asteptam la urmatoarele:
-Sa-mi spuneti, va rog, cum se administreaza la un copil de trei luni! -Hait!!!-
-Piafen vreti? Sigur? Pentru ce sa-l dati la copilul de trei luni???
-Pai, nu stiu, ca nu-i pentru mine, dar am inteles ca-i curg ochisorii, parca…-Bravos!! Cat tupeu, frate!-
-Ar fi doua probleme, atunci: Piafenul n-are nici o treaba cu ochisorii care curg si in nici un caz nu se da la un copil de trei luni!!!
-Pai nu-mi mai dati, atunci, dati-mi banii inapoi. Imi pare rau ca v-am deranjat! -Iti pare rau ca m-am prins, adica!-
-Nici nu-mi imaginam ca vreti cu adevarat ce-ati cerut, i-am zis, dar incercati in alta parte, ca poate reusiti!!
Cum insa te apuci sa faci “exercitii” de-astea cand esti atat de inalta incat poti sa-i scuipi lu’ Ciuhuleasca seminte-n cap, ai o mutra de cal si o imbracaminte pestrita si tipatoare? Adica ai niste semnalmente absolut iesite din comun?
Citeste
