Mai precis s-a inchis farmacia 4 zile si-am plecat toti, cu sot, copil, catel, purcel, in Delta. Dar sa va povestesc mai bine.
Eu una nu stiu sa inot si nici nu cred ca as putea invata vreodata, pentru ca nu suport sa-mi intre apa in ochi sau in urechi. Prin urmare mi-e si cam frica de apa. Asa ca va imaginati cam ce tremurici interior m-a cuprins, vazandu-ma eu pe bac cu tot cu masina. Alaturi de alte vreo 10 masini. Plus o duba si un TIR!! Cand a pornit motorul si tot mastodontul s-a pus in miscare luand-o gratios la deal (sau la vale, nu mai stiu exact) mi-a venit sa tip:”Maaaamiiii!!!” si sa fug sa ma bag sub pat. Am revizuit insa in minte toate stirile de la ora 5 din ultimul timp si n-am dat de nici un bac scufundat cu tiruri la bord. Mi-am imaginat ca stiu ei ce fac si m-am linistit. Am putut astfel lua aminte la ce ma inconjura si-am continuat sa privesc totul cu ochi rotunjiti de uimire pana duminica, la trecerea inapoi.
Dobrogea (si mai ales Tulcea) mi s-a parut un tinut plin de contraste si minunatii. Dealuri domoale si relief bland ca acolo am mai intalnit doar prin Bucovina insa lanuri de grau pe asemenea intindere eu una n-am mai vazut. Atata galben fara pata, atata energie degajau cat nu va puteti imagina. Viile sunt mai putin intinse decat m-as fi asteptat in schimb am vazut nenumarate aspersoare de irigatii. Si vreo 4 mori de vant. Vreau sa zic generatoare din alea cu morisca mare, stiti ce zic! Paradoxal, cu toate astea, cu toate ca pe partea spre Dunare totul era verde, impresia generala este de arid, de uscaciune. Poate si din cauza pamantului galben ce se disperseaza in praf auriu purtat de vantul care nu conteneste toata ziua.
Am stat la Murighiol, ultimul bastion al civilizatiei, locul unde se termina asfaltul. Case cu acoperis de stuf, cuiburi de berze cu puiuti cu tot in varf de stalp, praf galben pe ulite, nimeni pe drum. NIMENI. In afara de doua lelite sporovaind voios ruseste la umbra unui cais si de vreo doi copii jucandu-se in praf nici tipenie! Ziceam ca vad si eu vreo turcoaica cu ochii migdalati, vreun pescar, ceva, nici vorba. Liniste tiuitoare.
De acolo am plecat in plimbare cu barca pe Dunare. De data asta fara tremurici, ca aveam veste de salvare. Si de la un moment dat chiar n-am mai strans asa de tare de marginea barcii. Erau prea multe de vazut si de pozat. In cateva ore m-am trezit cu vreo trei sute de poze, eram in stare sa pozez si mustele. Pacat ca multe poze mi-au iesit tremurate. Dar in zgaltaiala barcii, ce sa fi iesit?
Ce sa spun? Lacul Uzlina mi s-a parut imens. Din barca si admirand pasarile, albastrul cerului si albastrul apei mi s-a parut ca sunt un puricel voios. Pe harta am realizat insa cat e de mic lacul in comparatie cu lacul Razim si cu Delta in totalitatea ei si mi s-a parut ca sunt un strop de apa pe ochelarii lui Dumnezeu. Pasarile sunt minunate, desi as fi vrut sa vad mai multe. Nuferii sunt albi si galbeni, iar unii sunt pitici, dar nu erau prea multi nici ei. Am vazut si vizani (asa i-a numit barcagiul, apropo, un baiat tare istet si dornic sa povesteasca despre tot ce se arata privirii. Am aflat o multime de lucruri despre nuferi, rogozul de balta, si cum se numeau toti starcii, gainusele de balta, pescarusii, cormoranii si toate zburatoarele care se mai incruntau la noi ca deranjam linistea) adica niste animalute datatoare de blana pentru haine, libelule de multe culori, inclusiv cu aripi negre, niste scoici de Delta uriase si pe o plaja la o intersectie de canale o multime de melci cu varf. Uimire, n-am dat ochii cu nici un sarpe (alta spaima de-a mea…)!
Orasul Tulcea mi-a placut pentru ca e verde, are putine blocuri (care nu sunt gri) si multe stradute cu piatra cubica si casute colorate, are o esplanada superb amenajata de unde se vede orasul, Dunarea, portul si dealurile in zare, si colecteaza deseurile separat! Bravo lor!
Toata lumea mi-a spus:”O, Delta, minunat, extraordinar, sa vezi ce frumos este!” De ce oare mie locurile acelea mi-au inspirat tristete? Si impresia ca nici Delta nu mai e ce-a fost?
Pana-mi raspund la aceasta intrebare va las cu pozele care se vad cat de cat decent:

Citeste