Crisia.net - Blog de farmacista

Tot cu Andreea incepem. Dupa:
-Stii, Tia, am ghiozdan cu Hanah Montana, caiete cu HM, penar cu HM, pix cu HM, coperte la carti si caiete cu HM, tricou, colanti, toate cu HM!
-Cred ca numai pantofii si chiloteii cu HM iti lipsesc!
-Hihihi, Tia, ce glumeata esti!
imi zice:
-Stii, Tia, o colega de-a mea, pe nume Alexandra, are abonament la taxi!

Si stiti ce? Nu ma mira. Face si asta parte din industria cresterii copiilor. Ati observat? In fiecare zi, cu 10 minute inainte sa sune de iesire, incepe forfota in jurul scolilor: incep sa vina masini, taxiuri, mamici, tatici, bunici, matusi, bone se aduna sa astepte copiii.

Suntem oare noi prea protectori? Ce s-a schimbat de nu mai putem lasa copiii singuri pe strada sau in casa? Banuiesc ca nici strada nu mai e la fel, nici copiii nu mai sunt cum eram noi. Desigur, sunt mult mai multe pericole pe strada. Mai multe masini, mai multi oameni rai, mai multe lucruri care-ar putea sa-i distraga. Pe de alta parte si copiii sunt mult mai energici, mai putin naivi, mai curiosi si mai porniti sa-si satisfaca aceasta curiozitate.

Am mai spus-o, sunt si eu un copil crescut cu cheia de gat. Nu-mi mai amintesc cum arata ghiozdanul meu din clasa a doua, dar stiu ca plecam de acasa, aveam grija sa incui bine usa, traversam o strada foarte circulata si ajungeam la scoala dupa vreo jumatate de kilometru de mers, coborand un deal. Dupa ce ne intorceam de la scoala eram singuri pana la 4 cand veneau ai nostri. Mai pierdeam vremea cu joaca, faceam si destule tampenii, dar n-am facut niciodata dezastre. Aruncam cu cartofi de la balcon, dar nu ne-am aplecat niciodata peste balustrada sa ne rupem gatul cazand. Stiam sa aprind aragazul, dar nu am dat foc la casa.

Astazi putini copii mai cresc cu cheia de gat. Pe Andreea, desi sta la 300 de metri de scoala, mi-ar fi frica s-o las sa vina singura acasa. Iar de stat singura acasa inca nici nu se pune problema. Nu sunt sigura ca si-ar aminti sa incuie usa, ca n-ar da drumul la straini in casa (de curand a fost certata tare ca se repede sa raspunda la interfon, bineinteles ca ea-l vede ca o jucarie cu butoane, nu?), ca n-ar cadea de la geam (are o fascinatie pentru inaltime, de multe ori ne-a speriat cu ce debita pe tema asta). Mai apoi, in mod sigur n-ar face nici o lectie, ar sta cu ochii pironiti, unde altundeva, decat la Hannah Montana. Si n-ar manca nimic. Asa ca, pana mai capatam ceva “minti-n cap”, inca mai merge unsa industria de crescut copilul.

P.S. In fiecare zi vad la scoala si cateva tiganci, unele cu fuste, care-si asteapta puradeii sa iasa de la ore. Cateva observatii: e grozav ca-i dau la scoala, dar din pacate observ si la Andreea ca se pune foarte mare accent pe ce lucreaza parintii cu ei acasa. Cu tiganusii cine lucreaza? Ce sanse au sa tina pasul? Voiam sa zic ca am ajuns rau tare daca nici tiganii n-au nadejde sa-si lase puradeii sa vina de la scoala singuri. Am mai reflectat nitel insa si m-am razgandit, nu mai zic.

Nu fugiti! Nu m-am apucat sa fac versuri de manele. Incep cu parantezuscula, ca de obicei.

A inceput scoala, nu stiati, nu-i asa? Da’ ca-s baby sitter iar stiati? Tot la Andreea, nepoata-mea, of course, caci al ei tata serveste o patrie in Afganistan, iar mama ei are niste ture de cosmar. Desigur ca facem teme, suntem clasa a doua, deci da-i cu scrisul si cititul, ca sa imbogatim vocabularul, ca tot se plangea doamna ca-l avem limitat (la replici din desene si Hannah Montana – de-aici inainte HM-). Da-i, da-i, da’ faza e ca nu ne place! Si-aici incheiem parantezuscula.

Vine vremea temelor. O anunt desigur in prealabil, ca sa nu-i tai episodul din HM chiar din topor: “In 5 minute inchizi televizorul si te prezinti cu cartile si caietele pe masa din bucatarie!”. I-a pierit zambetul, parca am pus-o sa-si jumuleasca papagalul pana cu pana (stiu, stiu, unor copii chiar le place asta, a mea e normala). Ma duc dupa 5 minute sa vad ce face: scoate din ghiozdan cartile si caietele bucata cu bucata, cu ochii in tv. La vederea mea inchide la iuteala televizorul si mareste un piculet ritmul, nu prea mult, sa n-o ia ameteala. “Stii, mi-e cam foame..” Acum imi piere mie zambetul, acum 10 minute am intrebat-o daca mananca, a refuzat cu hotarare si ciorbita de pui si mancarica de mazare. Trece juma’ de ora pana mancam mestecand temeinic fiecare imbucatura (ca asa a invatat-o tati) si impartasind ultimele noutati din HM.
Da Doamne-Doamne si ne apucam de lectii (dupa ce ne-am spalat pe maini si am baut o cana de apa cu inghitituri mici-mici-mici). Citim cu noduri textul, hai sa-l scriem, ca asa-i tema. Jaaa-lee! Tuseste, se scarpina, isi aseaza caietul, cartea, parul, hainele, scaunul, din trei in trei cuvinte. Ajungem la jumatatea textului: “Trebuie sa ma duc la baie, nu stiu ce fac, treaba mica sau treaba mare!”. Hait! Si dispare in baie inca 30 de lungi minute. Revine dupa ce s-a spalat binebine pe maini si s-a sters cu atentie pe toate cele 10 degete (ca asa a invatat-o mami). Continuam sa scriem: intreaba cate ceva aproape dupa fiecare cuvant, e cu ochii dupa tot ce trece prin fata ferestrei si cu urechile dupa tot ce se aude in fata blocului. Si tot asa, cu doi pasi inainte si trei batuti pe loc, dupa ce-mi mai creste parul cu un centimetru, terminam.

Nu-i cel mai stralucit copil din clasa, dar asta nu pentru ca n-o duce mintea, dimpotriva: retine extraordinar de bine ce citeste, stie sa raspunda la intrebari pe marginea textului, stie sa foloseasca noile cuvinte. Dar nu-i place sa citeasca de nici o culoare si ar face orice ca sa se eschiveze. In plus, atentia dispare ca un fum daca vreo musca da vreun partz mai sonor. Nu stie sa-si dozeze efortul, ba se moscaie o mie de ani sa citeasca enuntul, pierzand timp pretios, ba da zor de mama focului, si nu citeste atent ce i se cere se faca.

Mirarea mea este de unde Dumnezeu a invatat toate tertipurile pe care le pune la bataie?? Unde a invatat sa traga de timp in halul asta, de unde atata smecherie, ca la ai ei in casa n-am vazut asa ceva?? La a doua pagina din “101 dalmatieni” citita ma lasa masca intrebandu-ma cu toata seriozitatea: “Asta-i ultima pagina pe care o citesc si pe urma ma duc la desene?” (cu alte cuvinte: “Mi-am facut programul singura, tu trebuie doar sa aprobi!”). Nu-mi ziceti ca incearca sa ma faca pe degete, ca s-ar putea sa va cred.

Nu-mi ziceti ca le-a luat de la televizor, ca fazele astea le face de cand abia lega trei cuvinte peltice si ssassaite si nici n-avea habar cine e. Am dreptate cand zic ca avem smecheria in sange?

Trei burtosi stau aliniati pe o bordura si discuta inflacarat despre spitalul Marie Curie. Langa unul din margine o tricicleta si langa ea un baietel de maxim 5 ani (sa-i zicem Andrei ca 50% nu gresim) care se joaca pe bordura cu niste pietricele. In toiul discutiei cel din margine zice catre baietel:
- Andrei, hai, tata, te duci sa-i iei si lu’ tati o bere?
- Da… zice copilul (s-ar mai fi jucat cu pietricelele dar nici sa-l dezamageasca pe tati nu ar fi vrut)….. Ma duc!
Si pleaca, mai aruncand o privire inapoi, ca sa verifice daca pietricelele sunt la locul lor. Dupa ce-l lasa sa faca vreo 5 pasi tata-sau striga:
- Baa, unde te duci, ba, fara bani?!? Vino sa-ti dau banii!

……si s-a intors copilul cu berica, langa tata si langa pietricele….

De 1 iunie, ziua copiilor, nu va propun nici o promotie la articole pentru copii, nu va propun nici o adunare sau serbare cu copii in parc sau la circ. Va propun sa fiti copii. Uitati de ambitii si de invidii. Amintiti-va cea mai luminoasa zi a copilariei si incercati s-o retraiti. Bucurati-va de soare si de nori, de pasari si de flori, bucurati-va ca traiti. Pur si simplu. Puteti?

Faceti cunostinta cu Bianca si ascultati-o pe Cleopatra.

Cleopatra Stratan – De ce
Asculta mai multe audio Muzica »

Cleopatra Stratan – Zuzu-zuzu
Asculta mai multe audio Muzica »

Noapte Buna
Asculta mai multe audio Muzica »

“Aveti o fetita!” Ooo, ce veste minunata! Si de aici, in general, incepe iuresul.
Trebuie pampers. Care-s cei mai buni? Ce marime? Nu, nu “mini”, “new born” se potrivesc mai bine. Dar nu se opareste de la ei? E bun Bepanthenul ca sa nu se opareasca? Dar daca s-a oparit, cu ce dam? Mai bine cu Dermocare sau cu crema Johnson? Sau mai bine o crema preparata in farmacie?
Nu suge la piept. Trebuie lapte praf. Care-i cel mai bun? Milumil sau Pre-Nan? Dar daca le inlocuiesc are ceva? Ce ceai sa-i dam sa nu aiba colici? Baby drink e mai bun decat Sab simplex? Sau mai bine potiune de colici preparata in farmacie, dar sa fie proaspata!!!
Ii curge nasul. Sa-i pun ser efedrinat? Nu-i mai bun Vibrocilul? Un aspirator nazal mai bun, care-i cel mai bun? Batista bebelusului nu-i prea puternica?
Care suzete sunt cele mai bune, nu vrea sa tina suzeta si pace!? Niste tetine mai moi n-aveti? Biberoanele astea sunt bune? Nu, nu vreau asa, ca nu-i plac cu capac albastru. Cu ce sa-i mai dau pe gingii, ca-i dau dintii, colacel din acela pentru dinti aveti? Dar ce are inauntru, daca-l sparge se intampla ceva?? (e apa distilata in ele…).
Mi se pare ca tuseste cam tare, ce sa-i dau? Aaa, cam o data pe zi, dar nu trebuie sa-i dau ceva? Daca ragaie la mai mult de 10 minute de batut pe spate e grav? A facut niste cojite in cap, ce sa-i fac? De doua zile face caca un piculet mai moale decat de obicei, sa-i dau oare Smecta? Ii cade parul, dar rau de tot, ce sa fac???
O bine situata familie din oras a fost de curand binecuvantata cu un proaspat membru. In 24 de ore pe la farmacie s-au perindat: un angajat al bunicului dupa aspirator nazal. Un alt angajat al bunicului sa schimbe aspiratorul cu “Batista bebelusului”. Fericita bunica sa cumpere late praf, tetine, suzete, supozitoare de febra si constipatie si altele. Fericitul tatic sa cumpere o cutie noua de lapte praf, ca prima statuse nu se stie unde si mamei i se parea ca are un miros dubios. Fericitul bunic, sa cumpere crema pentru fundulet. O familie intreaga se agita in jurul unui Botz cu ochi. Cele mai insignifiante detalii capata importanta cataclismica.

Get real, people!!!! Lasati copii sa creasca normal! Nu-i mai cautati atata in fund, nu le mai numarati firele de par si nu le mai masurati miligramele luate in greutate. E normal sa aiba colici, e normal sa faca febra de la vaccin, e normal sa se opareasca, e normal sa va scuipe suzeta in ochi daca n-au chef de ea. Mananca atat cat au chef si cresc cat le e felul. Partaie, ragaie si pleoscaie la orice ora din zi si din noapte. Cad, se murdaresc, baga in gura tot felul de minuni.
Ce se intampla? De cand e lumea se nasc si cresc copii! De ce nu se mai poate sa se intample asta in mod normal si fara agitatii? De ce bunicile uita brusc cum au crescut primul rand de copii si cer atatea sfaturi? Cum se face ca noi am putut sa ajungem oameni mari cacand scutece de panza si fiind unsi la fundurile oparite cu ulei fiert? E adevarat, avem de toate acum. Dar nu s-ar putea sa nu ne mai cacamfacem atat pe noi? Am facut un copil, nu am ouat un ou de aur cu coaja crapata!

P.S. Dragi tatici, sa va implicati in cresterea copilului nu inseamna s-o sunati pe tanara mamica de 5 ori in 60 de minute ca s-o intrebati daca i-a dat copilului sa manance, daca a mancat, cat a mancat, de cate ori a ragait si de cate ori a partait cel mic (asta in timp ce sunteti la o bere cu amicii). Si nu inseamna nici sa va duceti pana la farmacie de unde sa sunati plictisiti pentru a o intreba de trei ori ce trebuie sa cumparati. Inseamna sa fiti prezenti.
P.P.S. Daca bunul Dumnezeu ne-a binecuvantat cu inventia numita generic Pampers, de ce ne batem joc de creatia lui si ii aruncam pe cei folositi pe unde gasim o margine de drum sau de padure mai curata?
Poza e de aici