Crisia.net - Blog de farmacista

Tot de la Andreea vine si urmatorul subiect. Spuneam ca citeam la un moment dat “101 Dalmatieni”. Desigur, este vorba de celebra Colectie Disney, atat de promovata si atat de cautata de “cititorii” Adevarul. Parca la Adevarul a fost, nu? Cumnata mea n-a reusit sa-i ia Andreei de la chiosc decat dalmatienii, Aladin si Alice, probabil ca s-a stat la coada la chiosc mai ceva ca pe vremea lui Ceausescu la lapte. Asta daca au mai scapat spre vanzare carti, caci de obicei stiu ca dispareau “pe ochi frumosi” inainte sa apara.

Nu zic, frumoase carti, coperta tare, pagini lucioase, ilustratii minunate, din filmele cu pricina. Dar 60-65 de pagini fiecare carte? Cu cateva randuri de text pe fiecare pagina? Unde este ingramadita toata povestea? La dalmatieni povestea a fost bine sintetizata, desi mi s-a parut ciudat ca incepe ca fiind povestita de Pongo (deci la persoana intaia), dupa care, de la un moment dat se trece la persoana a treia. Asta a fost singura scapare, insa firul povestii n-a fost afectat.

Aladin, insa, este execrabil sintetizata. Sau ar fi mai bine sa zic “ciopartita”? Exemplu: incepem cu Jafar in desert, care cauta sa intre in Pestera Minunilor. Dupa aceea ne intoarcem in targ, unde il vedem pe Aladin furand o paine si ni se povesteste despre tovarasa lui, maimutica Abu. Andreea intreaba: “Care maimuta?” si pe buna dreptate, caci maimuta nu apare in ilustratie. Pagina urmatoare ni-l arata pe Aladin in umilul sau adapost, stand de vorba cu Abu, caruia-i spune: “Nu-i adevarat, Abu, ce-a spus printul, nu sunt un sobolan!”. Andreea intreaba: “Care print?” Si asta intreb si eu, atata timp cat nici nu s-a facut vorbire pana acolo despre vreun print care sa se fi intalnit cu Aladin. Si povestea continua tot asa, sarind de la Jasmine la sultan , la Jafar vizirul, la pestera, de ajungi in final ca tu, adult, sa nu mai pricepi nimic.

Nu poti sa nu te intrebi ce varza o fi in capul copiilor, pe care avem pretentia ca-i atragem spre citit povesti cu aceste carti. Alice este la fel, sare din loc in loc in poveste mai ceva ca iepurele alb, si mi-e greu sa cred ca un copil ar putea percepe frumusetea acestei povesti fantastice din 60 de pagini de poze desprinse cu furca din cursul povestii. La librariile online cartile astea se invart in jurul pretului de 30 de lei, mie insa mi se pare ca nu merita nici cei 12-13 lei cat au fost cu ziarul, pentru ca nu faci altceva decat sa platesti hartia, cartonul copertei si copy-right-ul ilustratiilor. Decat verzele astea cu pretentii si cu 10 randuri de text la o pagina ilustrata mai bine o carte cu o ilustratie la 10 pagini de text. Caci, stiti proverbul acela: daca pui o cana cu vin intr-un butoi cu apa de canal obtii un butoi cu apa de canal. Daca pui o cana de apa de canal intr-un butoi cu vin obtii un butoi cu apa de canal.