Crisia.net - Blog de farmacista

Ca să faci o vioară porneşti de la o bucată de lemn. O modelezi cu dragoste şi pasiune, după meşteşugul străvechi al lutierilor, până când din ea iese cutia minunată ce revarsă sunete sub mâna unui artist.

Ca să faci un medicament porneşti de la o substanţă activă sau un amestec de substanţe active. Le amesteci după străvechiul meşteşug al farmaciştilor, sau după mai noile reguli de bună practică, le aşezi în ambalajul potrivit şi pui în ele toată credinţa şi priceperea ta, ca ele să facă bine unui om.

În prepararea industrială a medicamentelor substanţele active sunt cântărite cu exactitate, sunt cernute prin site speciale, după care sunt omogenizate, împreună cu mai multe alte substanţe auxiliare: lubrifianţi (care ajută amestecul de prafuri să curgă prin diversele utilaje), aglutinanţi (care ajută la comprimarea amestecului), dezagreganti (care ajută comprimatul să se desfacă la locul potrivit), etc. Amestecul trece apoi în maşină de comprimare, care-l transformă în pastilele pe care le veţi înghiţi voi mai târziu. Pastilele sunt ambalate apoi în blistere sau flacoane -condiţionarea primară- după caz, iar acestea în cutii, împreună cu prospectele.

Nimic mai simplu, nu? Nici pomeneală! Toate aceste operaţii se desfăşoară într-un spaţiu sclipind de curăţenie, în care atmosfera este strict controlată. Pe tot parcursul schiţat de mine mai sus ( pentru comprimate, la alte forme farmaceutice procesul fiind mai complicat ) sunt efectuate controale ale unor parametri care trebuie să corespundă unor norme stricte. Cei care lucrează în fazele premergătoare condiţionării primare, deci care au contact direct cu substanţa, trebuie să folosească echipamente de protecţie care se schimbă zilnic, “capele” pentru cap (care să prindă părul), combinezoane care să acopere halatul şi folii protectoare pentru încălţăminte, şi să-şi dezinfecteze mâinile de fiecare dată când intră în tură.

În acele echipamente şi dezinfectaţi pe mâini am evoluat şi noi prin fabrică, observând tot ce se întâmplă pe acolo ca nişte cosmonauţi rătăciţi pe-o staţie spaţială. Eu n-am vizitat niciodată o fabrică de medicamente şi vă puteţi imagina cu ce curiozitate mi-am băgat nasul peste tot. Vreau să zic că l-am proptit prin toate ferestrele ca să observ în detaliu ce se petrece în fiecare încăpere în care n-am avut acces. La linia de ambalare automată -care aduce medicamentul de la nivel de blister la nivel de cutie mare de carton cu 30-50 de cutii- m-am uitat ca pisica la maşina de spălat cum blisterele călătoresc pe o bandă rulantă, cum sunt grupate câte 3 de către nişte braţe cu ventuze, cum se întâlnesc cu prospectul împăturit, pe care-l împing în cutia de medicament (cutie care trece peste o balanţă care-i verifică greutatea: orice diferenţă de greutate mai mare de 0,1-0,2 g duce la respingerea cutiei) şi cum cutiile adunate câte 30 sunt parcate într-o cutie mare de carton, care este lipită cu scoci maro şi pavoazata cu o etichetă mare. Ni s-a explicat cum iau japonezii în primire un lot de medicamente şi cum orice punct sau liniuţă nelalocul său pe ambalaj duce la rebutarea întregului lot fără a se mai examina conţinutul. Ştiu că vă aşteptaţi la poze, dar vă veţi da seama că n-am avut voie să aducem în fabrică nici un fel de divais care să poată fotografia. Pozele le-am gasit aici si aici.

Gândiţi-va o clipă ce cheltuieli presupun toate aceste operaţii efectuate după toate normele de bună practică. Gândiţi-vă că substanţa activă se pune la punct după cercetări, testări şi studii clinice de ani de zile (dacă nu chiar zeci de ani). Totul are ca scop un grad de siguranţă cât mai înalt în utilizarea medicamentului. Veţi înceta, sper, să mai spuneţi că un medicament este prea scump şi vă veţi gândi că nu avem noi bani suficienţi ca să-l cumpărăm. Veţi înceta, sper, să mai întrebaţi “cât de bun este un medicament?” în loc să vă întrebaţi cât de potrivit este unui pacient sau unei anumite afecţiuni.

Cu conditia sa se materializeze. Caci, dupa cum si Moise Guran ( in emisiunea din 18 noiembrie -link-) remarca, proiectul asta de lege a mai fost pe tapet si s-a avut grija sa nu fie adoptat in forma asta. Interesele sunt mari si sunt curioasa sa vad cum se vor manifesta de aceasta data.

Care ar fi principalele teze? Ca de obicei, discutam pe rand:

- Mentinerea criteriului demografic si reintroducerea celui geografic in ce priveste deschiderea de farmacii. E stiut ca dupa legea in vigoare la 31.12.2010 expira valabilitatea criteriului demografic. Cu alte cuvinte intr-o localitate se vor putea deschide oricate farmacii. Am vazut cateva interviuri la tv pe tema si spre surprinderea mea, desi oamenii percep abundenta de farmacii din centrele unor orase opiniile au fost de genul: sa fie farmacii, care-i problema? Chiar asa, care-i problema? De ce sa nu functioneze si aici principiile concurentei? Raspunsul e simplu: pentru ca nu vorbim despre buticuri sau aprozare. Farmacia trebuie sa functioneze dupa niste reguli stricte a caror nerespectare poate avea consecinte serioase asupra sanatatii publice. (Un singur exemplu: eliberarea haotica de antibiotice, la care si farmacistii au fost partasi, a dus la dezvoltarea de germeni rezistenti care vor crea probleme mari in viitor.) Eu zic ca o invazie de farmacii nu va face decat sa duca la o si mai mare debandada in eliberarea de medicamente.

In plus, eu nu cred ca existenta mai multor farmacii va duce automat si rapid la scaderea preturilor la medicamente. Mai multe farmacii inseamna mai putini pacienti pe farmacie, deci posibilitati mai reduse de a sustine costurile de functionare, care pentru o farmacie nu sunt mici. De asemenea, mai multe farmacii inseamna mai putini farmacisti pe farmacie, eventual existenta a un farmacist si cativa asistenti de farmacie intr-o unitate, ceea ce reduce semnificativ calitatea activitatii in acea unitate. Inca un aspect: “liberalizarea” deschiderii de farmacii nu va duce in nici un caz la deschiderea lor in cartiere marginase sau la tara, ba dimpotriva, ministrul presupune corect: cele de la tara nu vor avea nici un motiv sa nu se mute la oras. Probabil pe centru.

- Eliminarea posibilitatii de a se deschide farmacii prin exceptie, in gari, aerogari si centre comerciale. E o idee buna, pentru ca exceptia n-a fost decat o cale de a shunta criteriul demografic. Exemplu: 4-5 magazine alaturate sunt considerate centru comercial, farmacia sta acolo un an, dupa care se muta pe motiv ca pierde spatiul in centru, mai la vad. E ok?.

- Obligativitatea serviciului de permanenta. Sincer, habar nu aveam ca exista judete in care nu se gasesc farmacii deschise noaptea. Mi se parea un lucru de la sine inteles, serviciul de permanenta la farmacii mi se pare normal in contextul in care farmacia este unitate sanitara. Aspectul este insa de discutat. Este usor sa zici: “Ditamai orasul si nu-i deschisa o farmacie noaptea, sa faca permanenta cel putin o farmacie!”. Permanenta presupune in primul rand existenta personalului de specialitate in numar mare: sunt necesari minim 4-5 farmacisti si 2-3 asistenti, iar la numarul minim este criminal in perioada de concedii. Sunt foarte putine farmaciile in care sa se gaseasca asa ceva. In orasul nostru functioneaza un sistem prin care (la insistentele Casei de Asgurari, care s-a implicat direct) fac de garda mai multe farmacii, alternativ, fiecare in cate o zi a saptamanii. E functional si de ajutor pacientilor, in situatia in care toate farmaciile inteleg sa afiseze programul farmaciilor de garda la loc vizibil din exterior. Chiar asa fiind, dupa doi ani de garzi, in conditiile in care fac o garda pe luna, am ajuns ca de la cateva ore sa ma refac dupa o garda intr-o zi intreaga. Ganditi cam care e efortul la 2 garzi pe saptamana.

- Farmacistul este asociat unic sau detine cel putin 51% din actiuni. Asta e o prevedere care functioneaza in multe tari civilizate, fiind garantia ca farmacistul este independent in exercitarea profesiei. Cu alte cuvinte farmacistului angajat nu-i pot fi impuse incalcari ale deontologiei profesionale (iar aici eu includ si targetul pe vanzare sau pe produs care se practica la lanturile de farmacii) de catre patronul nefarmacist, in scopul obtinerii de profit cu orice pret. Veti spune ca si patronul farmacist ar putea sa urmareasca profitul cu orice pret, de aceea vin si zic ca, in scopul intaririi ideii ca farmacistul administreaza farmacia din perspectiva profesionala si nu strict economica, alaturi de modificarea legii ar trebui ca Ministerul sa se implice in controale mai serioase la farmacii. De brat cu Colegiul Farmacistilor.

- Farmacistul sef trebuie sa dovedeasca o experienta in farmacie de minim 2 ani. Eu as zice chiar mai mult, dar e important sa ai experienta in lucrul in farmacie inainte de a te apuca sa conduci una, mai ales ca asta implica responsabilitatea ta, ca farmacist sef, relativ la tot ce se petrece in farmacie, la modul cum isi desfasoara activitatea tot personalul. Daca tu abia incepi sa-ti dai seama pe ce lume te afli, esti influentabil, nesigur pe tine sau chiar iresponsabil, cum poti sa raspunzi si pentru altii?

- Va fi interzisa vanzarea pe internet a medicamentelor. Multora asta li s-ar parea o modalitate comoda de obtinere a medicamentelor, mie nu mi se pare normal, caci nu-i nici o garantie ca nu se vor elibera fara prescriptie medicamente care necesta aceasta. Mie mi se pare normal sa vad pacientul, sa-i pot pune intrebari, sa-mi dau seama daca medicamentul pe care-l doreste ii este necesar, de folos si nu-i face rau. Nu prea vad cum se poate face asta pe net.

Cum spuneam, as vrea sa vad daca propunerea va avea si finalitate. Discutiile de acest gen au avut loc si in alte tari din Europa si cei mai intelepti au pus calitatea pe primul plan. In aparenta aceste masuri pun unele piedici (mai ales in calea extinderii lanturilor de farmacii) in esenta, insa, daca, asa cum spuneam, sunt sustinute de controale la farmacii si in fapt, nu numai sub forma de amenintari, eu cred ca pe termen lung pot duce la o crestere a calitatii serviciilor farmaceutice oferite populatiei. Astea din urma nepresupunand numai pretul medicamentelor, cum mai toata lumea considera.

S-a tinut saptamana trecuta, cum spuneam am fost si eu.

Ca sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, organizarea a fost foarte buna. Oricum Ardealul e deja pe alta lume, Targu Mures nu putea face exceptie. Curatenie, civilizatie, respect in trafic, no vagabond dogs, chestii de-astea normale de ni se par noua ceva deosebit. Hotelul President, o cladire maaaare cu sali de conferinta maaaari, foarte bine sonorizate, cu ecrane imense sa poata vedea si auzi tot farmacistul prezentarea, chiar aflandu-se in ultimul rand de scaune. Cocktail-urile organizate de asemenea bine, bufet bogat, aveai loc sa si mananci, in ciuda ingramadelii generalizate. O idee minunata: pe toate mesele cu gustari erau mere, nuci prajite si kurtoskalacs. Concert Holograf in seara Gedeon Richter, de asemenea bine sonorizat: orchestratia nu-l acoperea pe Bittman, care s-a auzit chiar prea bine in unele momente, caci i-as fi recomandat cu toata inima macar un ou crud cu miere, daca nu un Faringosept. Deh, varsta, maica, varsta!! Ceea ce nu l-a impiedicat sa faca show, trebuie sa recunosc chit ca nu-s fan.

Pentru ce s-au strofocat asadar organizatorii? Pentru 1400 de inscrisi, cel putin asa s-a anuntat. Tema Congresului a fost intrebarea “Farmacia romaneasca de azi, pregatita pentru schimbarile de maine?”. Se pare ca raspunsul este DA, odata ce prezentarile au beneficiat de maxim 50 de auditori, cu indulgenta socotit. Iar eu una consider ca au fost si teme demne de interes. Spre nefericirea mea multe au fost programate cam la aceeasi ora. In ultima zi si in cea mai mica sala posibila a fost programat workshop-ul “Politici europene in domeniul medicamentului”, cel mai important eveniment din tot Congresul. Logic, prezenta a fost mare, inghesuiala si mai si. Invitati din Austria, Franta, Spania, plus domnul Daniel Boda, de la ANM (ailalta agentie, nu starea vremii!) si domnul Vasile Puscas, Secretar al Comisiei Mixte a Camerei Deputaţilor şi Senatului de Integrare în UE si fost Ministru Delegat, Negociator Şef cu Uniunea Europeană.

Cateva idei (daca e vreo eroare o puneti pe seama englezei mele de balta si a francezei invitatului, cu accent spaniol greu de inteles):
1. Austria: – farmacia se infiinteaza pe baza de necesar (numar de pacienti, cati medici sunt in zona, care-i nivelul de dezvoltare al zonei)
– un farmacist = o licenta, nu exista drogherii, nu exista autoservire in farmacie sau vanzare de medicamente online.
– plata medicamenteleor achizitionate de asigurati se face in 7 zile
– exista tendinta de scadere a costurilor, datorita cresterii uzului de generice, si exista dispute relativ la reglementarea distributiei online de medicamente, mai ales ca varstnicii au o tendinta in crestere de utilizare a net-ului.
– tocmai din aceasta cauza pacientii nu mai au respect fata de medici si farmacisti ca profesionisti in sanatate, in schimb a crescut foarte mult respectul fata de doctorul Google. Sounds familiar?? It does to me.
– perspectivele prevazute: cresterea vanzarilor (datorita cresterii si imbatranirii populatiei), cresterea % de OTC-uri (si pentru a se scadea dependenta de asigurarile de sanatate) precum si a vanzarilor de generice.
– recomandari: implicare in comunitate (ceea ce ei au facut, desfasurand campanii cu scop de preventie : pentru vaccinarea antigripala, alimentatie sanatoasa, mai multa miscare, utilizarea prezervativelor. Campaniile le-a descris si fostul lor ministru al sanatatii la Bucuresti), intelegerea si asumarea dublului rol al farmacistului, de profesionist in sanatate si de antreprenor si orientarea spre servicii. Sounds logic?? It does to me.

2. Franta: – prof. Merchand a fost cel care a propus, la vremea ’93- ’94, infiintarea unei agentii nationale a medicamentului si in Romania
– legile dupa care se ghideaza domeniul dateaza din omienouasuteoptsute, cu mici modificari.
– au multi farmacisti in industrie, o buna parte din ei cu pozitii de responsabilitate
– TVA e 6%, au un sistem de distributie de calitate, cu inalta trasabilitate si procent infim de contrafaceri
– un farmacist = o singura farmacie, farmacistul are drept de substitutie cu generice, daca medicul nu prevede contrariul, nu exista drogherii, in ultima vreme s-a permis distributie de OTC-uri in unele (super)magazine, insa s-a reusit blocarea unei circulare europene referitoare la autorizarea publicitatii la Rx-uri.

3. Spania: – o farmacie noua se deschide prin concurs, in cazul in care autoritatile locale considera ca-i necesar, in general castiga farmacisti mai in varsta, cu experienta si studii mai multe
- in timp s-a produs o scadere a adaosului farmaciei si o crestere a consumului de medicamente
- pensionarii peste 65 de ani au gratutate la medicamente, dar au si un card pe care se inregistreaza tot istoricul medical si retetele prescrise. In cazul in care pacientul are retete de la mai multi medici farmacistul elimina medicamentele prescrise de mai multe ori de medici diferiti si inscrie pe card ce a eliberat.
- farmacistul consiliaza pacientii in varsta, serviciu care este platit de asigurator daca am inteles bine prin deducere din pretul medicamentului. La acelasi cost calitate mai buna pentru pacient, respect mai mare pentru farmacist.

4. Vasile Puscas: – pe sleau: intariti-va organizatia profesionala, pentru a deveni un partener serios de discutii in momentul reglementarii structurii de piata. Sounds f*!*ing urgent?? It does to me.
- sunt necesare eliminarea conflictelor de interese existente in piata si cresterea transparentei sistemului (Board-ul din 11 oct al Agentiei Europene a Medicamntului impune accesul la documentele privind medicamentele de uz uman in toate fazele producerii si distributiei sale)
- principiile europene sunt: accesul populatiei la medicamente cu costuri reduse, siguranta si eficienta medicamentelor precum si cresterea calitatii si diseminarii informatiei.

5. Daniel Boda: – preocuparile ANM tin de combaterea contrafacerii, reglementarea “la un moment dat” a distributiei online de medicamente, elaborarea de politici comune cu Ministerul Agriculturii referitoare la invazia de suplimente nutritive care contin de fapt substante active, trasabilitatea, reglementarea publicitatii la medicamente catre public si profesionisti.
- lipsa mare de personal la ANM tinde sa devina critica
- probleme mari de conflicte de interese
- nu au o persoana care sa comunice cu Bruxelles-ul in completa si competenta cunostinta de cauza
- atentie la trasabilitate, realizarea ei la nivel de cutie de medicamente presupune interzicerea desfacerii la pastila/fiola/supozitor. Sounds SF?? It does to me.

Intr-un final, ca si-asa m-am lungit cat nunta tiganeasca, raspunsul meu la tema Congresului este NUUUUU! Farmacia romaneasca de astazi nu-i pregatita pentru schimbarile de astazi! In tot cazul nu cu farmacisti care nu deschid ochii, urechile si mintea bine. Nu cu farmacisti care se aduna numai la cocktail si concert. Vorbiti, frati, ca altfel vorbesc altii in locul vostru si s-ar putea sa nu spuna tocmai ce v-ati dori! Folositi eventual vocea aia pe care ati cantat impreuna “Vreaaaaau o minuuuune-n viata mea”! si

Simplu/Holograf – Banii vorbesc

Intr-adevar viata e o jungla, vrei-nu vrei, da’ minunile si le mai aduce si omul in viata sa.

A fost odata ca niciodata un baietel, sa-i zicem Andrei, probabil nu gresim prea mult. Andrei avea 4-5 ani si, desi era lumina ochilor alor lui, avea o mica problema: inca mai facem pipi in pat in unele seri. Mamica lui, stresata de asta, s-a dus la farmacie si a cerut farmacistei un sfat. Iar farmacista i-a recomandat un medicament, sa-i zicem (desi nu se mai fabrica de multa vreme) StopTristesse. Nu-i zicem PipiStop, pentru ca medicamentul cu pricina era un antidepresiv, utilizat intr-adevar si pentru cazurile de enurezis la copii, dar numai cu prescriptie medicala.

Pentru ca ii placea bombonica rosie si dulce pe care mami i-o dadea in fiecare zi Andrei a tinut minte de unde lua ea flaconul. Intr-o seara, urcandu-se pe un scaunel, l-a luat de pe etajera din baie si a inghitit un pumn din pastile, ajungand la spital in coma. Se pune intrebarea -pentru ca de o vreme sportul national e cautarea de vinovati- cine e de vina pentru asta: mama care n-a asigurat cum trebuie flaconul, sau farmacista, care l-a eliberat fara prescriptie?

Si Zoso isi pune o intrebare asemanatoare intr-un articol (link) despre o farmacista care in miez de noapte refuza sa elibereze Algocalmin (banuiesc ca fiole) fara reteta. Replica farmacistei nu-mi place deloc, pentru ca nu-i face nici un serviciu nici ei, nici pacientei. In loc sa propuna variante si sa explice ca asta e regimul de eliberare al medicamentului hiperbolizeaza problemele pe care si le-ar putea crea dandu-i Algocalminul, pierzandu-si astfel credibilitatea.

Comentariile la articol sunt imaginea gradului de educatie sanitara la romani in acest moment. Prima si cea mai frecventa greseala (facuta de altfel si offline) este recomandarea de diverse alternative la Algocalmin. E o mare eroare sa recomanzi sau si mai rau sa dai altcuiva pastile care ti-au fost recomandate tie, necunoscand faptul ca organisme diferite reactioneaza diferit atat la boala, cat si la medicamente. Nu ai de unde sa stii daca acel caruia ii dai pastilele tale nu face vreo reactie la ele, datorita vreunei boli pe care o are si de care tu nu stii, sau n-are vreun tratament pe care nu-l cunosti si cu care acestea ar putea interactiona.

Multi au impresia ca farmacista face ce-o taie capul in farmacie, fara sa dea socoteala cuiva. Sa nu uitam ca sanatatea oamenilor e in mainile noastre, deci suntem raspunzatori. La fel, si farmacista din povestea lui Andrei este raspunzatoare, pentru ca a eliberat medicamentul fara reteta si (stiu, stiu ca nenoricirea s-ar fi intamplat si daca exista reteta!) pentru ca nu a explicat mamei care sunt riscurile intoxicatiei si cum sa pastreze medicamentul. Desigur, nu fac puscarie daca eliberez Algocalmin fara reteta, dar consecinte suport la un control, incepand cu amenda, continuand cu retragerea dreptului de a profesa si culminand cu inchiderea farmaciei. Puscaria e risc doar la psihotrope si stupefiante. Cuvintele cheie in fraza de mai sus sunt la un control, mare parte din neregulile din farmacii datorandu-se si lipsei de control din partea cui trebuia, atunci cand trebuia. Nerespectarea modului de eliberare a medicamentelor a dus la explozia automedicatiei, la scaderea respectului pacientului fata de farmacist si la dezordinea completa in sistem.

Multi au impresia ca daca au bani pot sa cumpere orice medicament. Nu-i chiar asa. Regimul de eliberare a medicamentelor e acelasi pentru toate farmaciile si nu-i dictat de farmacista sau de cat de tare o supara PMS-ul in ziua respectiva. El a fost stabilit pe baza studiilor despre diversele medicamente si a observatiilor legate de utilizarea lor in practica medicala. Sunt medicamente la care se considera ca utilizarea lor fara supravegherea medicului nu pune pacientul in pericol, ceea ce nu inseamna ca administrarea lor nu presupune indrumari din partea unui specialist, ala fiind farmacistul. Nici un medicament nu ar trebui administrat fara un sfat specializat, pentru ca oricat ne-ar placea sa credem, nu stim tot despre toate totdeauna. Ati fi mirati sa aflati cat de putine lucruri de minim bun simt stiu unii.

Destul de multi au impresia ca prescriptia medicala este un soi de permis dat de medic pentru a lua un tratament. Nu-i asa. Nu te duci la medic sa ceri un medicament, pe care crezi tu ca ar fi necesar sa-l iei (si mare greseala au facut medicii ca au permis asta!). Te duci sa fii consultat, pipait, intrebat despre simptome si alte lucruri, sa ti se puna un diagnostic si sa ti se recomande un tratament. De-asta eu spun mereu, spre mirarea pacientilor mei, ca reteta nu-i scrisa de doctor pentru pacient, ci pentru farmacist. De-asta nu trebuie sa te strofoci tu, pacient, in fata mea, sa deslusesti cu greu hieroglifele doctorului ca sa-mi ceri medicamentele, ci trebuie sa-mi dai mie reteta, adica scrisoarea doctorului catre mine. In ea el spune ca pacientul Peroneu Stomacescu a fost la el in ziua de, a fost consultat si i s-a pus diagnosticul de melancolie blegoasa, pentru care eu, farmacistul, trebuie sa-i prepar sau sa-i dau medicamentele A, B si C si sa-i explic cum sa le ia in fiecare zi. Fiti siguri ca eu stiu ca pentru melancolie blegoasa trebuie luate hapurile A, B si C. Ce nu stiu eu si e treaba doctorului sa stabileasca, e daca Peroneu Stomacescu are intr-adevar melancolia blegoasa, daca nu cumva nu mai are si alte boli si daca poate inghiti in siguranta ABC-ul. Pare logic?

Desigur, veti spune ca nimic nu se intampla normal sau dupa reguli in tara noastra. Eu o sa spun mereu ca n-am considerat niciodata ca asta ar fi o scuza sau o justificare. Aseara, intr-un episod din Miami Ink, Chris Garver (link) spunea: Consider ca un om care vrea sa-si faca un tatuaj trebuie sa faca inainte niste cercetari. Pentru fiecare artist extraordinar exista zeci de artisti nepriceputi. In semn de respect pentru faptul ca m-ai ales pe mine eu am sa-mi dau toata silinta sa realizez pentru tine un tatuaj perfect. In traducerea mea ar suna asa: Pentru ca ti-e draga sanatatea ta, ar trebui sa fii un pic mai atent la cine iti recomanda cum sa te ingrijesti de ea. Pentru fiecare medic/farmacist dedicat si corect exista poate zeci de nepriceputi. In semn de respect pentru faptul ca mi te-ai adresat eu am sa fac tot ce-mi sta in putere si in cunostinte ca sa am grija de sanatatea ta. Chiar daca asta presupune sa-ti solicit sa-mi prezinti o reteta daca vrei un medicament si chiar daca in lipsa ei -in interesul sanatatii tale- uneori voi refuza sa ti-l eliberez.

-Doua sticle de Rofedex*, va rog!
-Dar nu avem! -cu sincer regret in glas, mai ales ca minteam-

Acum: trebuia sa nu ma ghidez dupa aspectul fizic (parul tuns periuta, cercel in nas, cercel negru in ureche cu o forma suprarealista, o margine de tatuaj care se itea langa gulerul tricoului), sa nu dau dovada de prejudecati ruginite si sa intreb tanarul din fata mea cum tuseste si de cand, ca sa-i recomand alt sirop, dat fiind ca pentru Rofedex e necesara prescriptie?

*Sirop pentru tusea uscata, cu continut de dextrometorfan. Si atat!