Blog de farmacista

Archive for the ‘FARMACISTA’ Category

Maine-poimaine faci 35 de ani! Asa gandeam luni dimineata, cu nasu-n oglinjoara rotunda si lucioasa, inscriptionata cu Dicarbocalm si sprijinita pe pervazul ferestrei din bucatarie. Vedeti, acolo ma pensez si aplic putinul machiaj pe care-l folosesc mai mult primavara si toamna. Oglinjoarele astea au un defect: o parte mareste. Iar partea asta imi dezvaluia mie, in lumina cruda a diminetii, o ingramadeala de linii fine pe sub ochi. Ca ziua sa inceapa cu totul inaltator mi se mai arata si niste linii in coltul ochilor, stiti, le mai zice si laba gastii.

Coroborate cu firele albe de par care nu mai vor cu nici un chip sa stea ascunse si cu durerile de cot stang menite sa-mi prevesteasca schimbarile vremii mai precis decat Romica Jurca, liniile din coltul ochilor mei imi pusesera un mare Offff in suflet. Echipata astfel cu semnele imbatranirii mele mi-am tarat bracinarii catre farmacie, caci zilele astea oboseala e pe mine cat casa. A naibii perioada de concedii, cand unii se odihnesc in 7 zile cat altii in 21 in timp ce altii se darama muncind si pentru ei, cu gandul la zilele cand vor ajunge si ei sa “se odihneasca”! Iar la farmacie ….. showtime (aici va imaginati vocea lui Eddie Murphy in filmul cu acelasi nume, l-ati vazut de curand la ProTv)! Jumatate din pacientii mei ma iau cu “domnisoara”, desi port verigheta. Jumatate din aceasta jumatate chiar incepe cu avant: Doamna farmacist, aaa, ma scuzati, domnisoara!
Hait!!! Ce-ar trebui, oare, sa ma ofuschez ca ma considera neexperimentata sau sa ma simt flatata ca multi ma considera mai tanara decat sunt? Observati deja tonul optimist al intrebarii ( mai tanara decat sunt nu mai putin batrana decat sunt) deci trageti concluzia ca am ales a doua varianta. De fapt chestia asta mi se intampla de cand ma stiu. Cel mai haios a fost cand cineva mi-a spus cu seriozitate: “Ei, voi sunteti tineri, nu stiti…” si a ramas tablou cand a aflat ca de fapt are cu 3 ani mai putin decat mine.

Ca sa inchei cu nesimtire acest post, situat sub genericul : “Me, me, me, and always-allways me!” iata marturia unui nene haios, colectata in aceeasi zi: Domnisoarrra, eu am fost ofiterrr de militie. M-am facut militian ca nu m-am prrriceput mai bine ce sa fac cu scoala pe carrre o facusem. La viata mea eu am anchetat dosarrre grrrele, cazurrri penale, delapidarrri chiarrr. Ma cunosc doamnele de aici de la farrrmacie, ca sunt client fidel. Vrrreau sa va spun ca-mi place de dumneavoastrra (Aaoileu, imi zic, am ajuns idealul mosulicilor din carrrtierrr?!?). Pe langa ca sunteti frrrumoasa, sunteti foarrrte severrra, dar sunteti foarrrte correcta. Bine faceti! Mi-arrr fi placut sa fie si fie-mea ca dumneavoastrra!

Asa ca, pe cand imi adunam maxilarul cazut pe sub ghiseul de receptura, ma gandeam ca da Dumnezeu intr-o zi si rele si bune: si linii mai mult sau mai putin fine pe sub ochi si mosulici sarrrmanti.

Aici trebuia sa fie un alt articol pe care l-am sters pentru ca inca-mi suna in minte plansetele a 11 bebelusi inchisi in incubatoare in care se sufoca.

Haideti sa lasam vorbele mari pentru alte ocazii, sa nu mai promitem, sa nu mai certam, sa nu mai aratam cu degetul, sa nu mai cautam vinovati, sa nu ne mai angrenam in “miscari de masa” care nu ajuta cu nimic pe nimeni. Sa nu stingem lumina, ca nu prin asta o sa stingem durerea si teama din sufletele parintilor, cel mult acoperim raul si ne ascundem in intuneric. Haideti sa o aprindem si sa ne uitam in oglinda pana ne vedem sufletul. O sa vedem ca toti suntem vinovati, pentru ca totul incepe si se termina cu oamenii.

Song Lyrics

Stiu insa ca lectiile de genul asta sunt inca departe de a se fi terminat. Pentru ca suntem inca departe de a baga ceva la cap.

La vremea lui octombrie 2008 ministrul sanatatii Eugen Nicolaescu facea o miscare profund electorala: elimina plafoanele la eliberarea de medicamente compensate si gratuite. Desi tot timpul farmacistii s-au plans pe tema plafoanelor aceasta masura a fost privita cu ingrijorare (si acum va lamuresc si de ce spun ca a fost profund electorala): ea nu era insotita de nici un fel de masura de control sau de rationalizare a prescrierii. Era asadar predictibil ca vom ajunge la un moment dat la fundul sacului cu bani, mai ales in contextul crizei economice, a somajului in crestere, deci, logic, a scaderii contributiilor la fondul de sanatate.

Spre lamurirea celor care nu au tangenta cu sistemul: niciodata farmaciile nu au primit bani in avans de la Casa (asa cum vremea plafoanelor a creat falsa idee). Totdeauna banii pe care pacientul nu i-a achitat cand si-a luat medicamentele compensate/gratuite de la farmacie s-au primit dupa un anumit interval de timp de la predarea retetelor spre decontare. Dupa cum era de asteptat termenele de plata catre farmacii au inceput sa fie amanate, de la 60 de zile initial pana la 210 zile (si chiar mai mult) in prezent. Punctul culminant a fost atins la finalul lunii iunie, cand casele de asigurari (cel putin unele dintre ele) nu au mai primit retetele spre decontare. Cu alte cuvinte stam si ne uitam la teancul de retete in valoare de milioane pana la miliarde de lei vechi, in functie de farmacie, in vreme ce platile catre farmacii s-au oprit undeva pe la luna octombrie 2009. Constienti de situatia de fapt si de intarzierea platilor de la Casa, mai toti furnizorii au adaptat termenele de plata corespunzator (bine, nu zic ca unii, la randul lor zguduiti de criza, profita in a stoarce cat mai mult de la farmaciile aflate in corzi).

De mult timp Colegiul Farmacistilor din Romania (daca zic mai departe CFR nu va ganditi la glasul rotilor de tren, ok?) atrage timid atentia ca situatia farmaciilor este cam albastra. Pe la nivelul lunii mai se vehiculau niste cifre: 1500 farmacii in insolventa, 400 in faliment. Deja pomul cu maimute se scutura violent, iar cei care s-au agatat in el doar cu firul anemic asigurat de plafoanele de la Casa au mari dificultati in a se mai mentine. Sa judecam insa un picut: dupa DEX insolventa este situatia in care bunurile unui debitor au valoare mai mica decat cea a datoriilor sale. Cu alte cuvinte, si daca vinde tot nu-si poate achita datoriile. Faliment inseamna incapacitatea de a mai face platile, insolvabilitatea declarata judiciar, esecul total.

Medicamentele se vand totusi in farmacii cu adaos comercial, mai mic sau mai mare. Deci, in mod normal, la orice farmacie ar trebui ca sumele pe care le are de recuperat de la Casa sa acopere, impreuna cu cash-ul zilnic, ceea ce are de achitat. Eu am impresia ca problema majora a farmaciilor este de fapt insuficienta cash-ului pe moment. Ea este agravata de faptul ca pentru facturile catre Casa se plateste TVA si impozit (ele constituind o vanzare, dar fiind un venit care de fapt nu ti-a intrat in buzunar). Si mai este agravata de managementul defectuos -dupa caz-, de contractele paguboase cu furnizorii si de scoaterea de bani din farmacie, daca-mi permiteti o exprimare empirica pentru cheltuielile hazardate.

Pozitia CFR este in continuare timida. Se dau comunicate catre membri, comunicate pe care eu una nu le regasesc in presa sau in atentia opiniei publice. E si greu sa atragi atentia asupra situatiei dificile a farmaciilor, avand in vedere parerea negativa pe care pacientii o au in legatura cu ele si cu farmacistii (exemplu: link). In lumina nepreluarii facturilor de catre Case la sfarsitul lunii iunie, intr-o incercare disperata de sensibilizare a celor in drept, intr-o sedinta de Colegiu se ia masura de a nu se mai elibera medicamente compensate si gratuite. Mai toti semneaza (noi nu am fost de acord, spre oprobriul colegelor), neobservand ca de fapt e, cum zice englezul, too little too late. Da, contractul cu Casa e abuziv si plin de obligatii pentru farmacii. Da, nu s-au mai platit si nu s-au mai primit retetele. De ce, intreb si eu umil, s-a mai semnat acest contract abuziv? Se stia ca la asta se va ajunge, inca de la momentul aprilie sau mai 2010, cand s-a semnat contractul pe anul asta. Degeaba acum puneti chipurile papucul Scholl in prag si va otarati ca nu mai dati compensate. Dupa cum si Casa a afirmat, farmaciile de lant vor elibera in continuare (deci nu se creeaza nici o presiune) iar voi nu faceti altceva decat sa riscati controale de la Casa si rezilierea contractului.

Oare nu cumva teama de controalele astea este ceea ce v-a facut sa semnati tot timpul orbeste si sa inghititi tot? Oare aceasta teama nu este generata de (re)cunoasterea propriilor deficiente? Oare nu si CFR, prin lipsa de control pe linie profesionala, este un pic vinovat de ceea ce se intampla? Cum e posibil ca intr-un comunicat al unei organizatii profesionale (referitor la unele deficiente constate in niste farmacii) sa existe aceasta formulare: In aceste conditii CFR se vede nevoit sa ia masuri de sanctionare pe linie profesionala a farmacistilor care nu au respectat regulile de exercitare a profesiei de farmacist si a actului profesional?? Sau (…) pentru a evita noi motive de control din partea caselor de asigurari de sanatate va rugam sa respectati regulile de exercitare a actului profesional, precum si modul de eliberare a medicamentelor compensate si gratuite? “Se vede nevoit”, nu “va lua neintarziat” masurile de sanctionare??? “Va rugam sa respectati” nu “va atragem atentia ca aveti obligatia sa respectati” niste norme??? Cum de ne mai miram ca avem imaginea pe care o avem?

Cum de ne mai miram ca o parte din farmacii vor pieri, intr-adevar, dar nu altfel decat pe propria lor limba? Vor supravietui, intr-adevar rupte de tot in fund, doar acele farmacii in care farmacistii vor fi farmacisti, vor respecta pacientul si vor avea mare grija cum se gospodaresc. In care farmacistele sefe vor sta din cand in cand si la vanzare si vor avea alte griji decat sa dea telefoane de control la “concurenta”, ca sa vada daca da compensate sau nu.

CFR are totusi dreptate in acea adresa: a venit vremea sa ne cunoastem drepturile si obligatiile, sa cerem sa fim respectati conform statutului profesional de specialisti cu inalta calificare (…) sa fim constienti de menirea pe care o avem in societate. Dar n-o sa facem asta oprindu-ne de a mai onora retetele compensate si gratuite. Vom face asta, si am mai spus-o, intorcand ochii de la sertarul cu bani catre mojar, rafturile cu medicamente si ochii pacientului.

Atentie: sa nu va asteptati sa aprob comentarii care arunca noroi in imaginea farmaciei sau farmacistului! Osteniti-va sa comentati ceva doar daca este intr-adevar semnificativ si de folos temei discutate.

A fost odata ca niciodata un baietel, sa-i zicem Andrei, probabil nu gresim prea mult. Andrei avea 4-5 ani si, desi era lumina ochilor alor lui, avea o mica problema: inca mai facem pipi in pat in unele seri. Mamica lui, stresata de asta, s-a dus la farmacie si a cerut farmacistei un sfat. Iar farmacista i-a recomandat un medicament, sa-i zicem (desi nu se mai fabrica de multa vreme) StopTristesse. Nu-i zicem PipiStop, pentru ca medicamentul cu pricina era un antidepresiv, utilizat intr-adevar si pentru cazurile de enurezis la copii, dar numai cu prescriptie medicala.

Pentru ca ii placea bombonica rosie si dulce pe care mami i-o dadea in fiecare zi Andrei a tinut minte de unde lua ea flaconul. Intr-o seara, urcandu-se pe un scaunel, l-a luat de pe etajera din baie si a inghitit un pumn din pastile, ajungand la spital in coma. Se pune intrebarea -pentru ca de o vreme sportul national e cautarea de vinovati- cine e de vina pentru asta: mama care n-a asigurat cum trebuie flaconul, sau farmacista, care l-a eliberat fara prescriptie?

Si Zoso isi pune o intrebare asemanatoare intr-un articol (link) despre o farmacista care in miez de noapte refuza sa elibereze Algocalmin (banuiesc ca fiole) fara reteta. Replica farmacistei nu-mi place deloc, pentru ca nu-i face nici un serviciu nici ei, nici pacientei. In loc sa propuna variante si sa explice ca asta e regimul de eliberare al medicamentului hiperbolizeaza problemele pe care si le-ar putea crea dandu-i Algocalminul, pierzandu-si astfel credibilitatea.

Comentariile la articol sunt imaginea gradului de educatie sanitara la romani in acest moment. Prima si cea mai frecventa greseala (facuta de altfel si offline) este recomandarea de diverse alternative la Algocalmin. E o mare eroare sa recomanzi sau si mai rau sa dai altcuiva pastile care ti-au fost recomandate tie, necunoscand faptul ca organisme diferite reactioneaza diferit atat la boala, cat si la medicamente. Nu ai de unde sa stii daca acel caruia ii dai pastilele tale nu face vreo reactie la ele, datorita vreunei boli pe care o are si de care tu nu stii, sau n-are vreun tratament pe care nu-l cunosti si cu care acestea ar putea interactiona.

Multi au impresia ca farmacista face ce-o taie capul in farmacie, fara sa dea socoteala cuiva. Sa nu uitam ca sanatatea oamenilor e in mainile noastre, deci suntem raspunzatori. La fel, si farmacista din povestea lui Andrei este raspunzatoare, pentru ca a eliberat medicamentul fara reteta si (stiu, stiu ca nenoricirea s-ar fi intamplat si daca exista reteta!) pentru ca nu a explicat mamei care sunt riscurile intoxicatiei si cum sa pastreze medicamentul. Desigur, nu fac puscarie daca eliberez Algocalmin fara reteta, dar consecinte suport la un control, incepand cu amenda, continuand cu retragerea dreptului de a profesa si culminand cu inchiderea farmaciei. Puscaria e risc doar la psihotrope si stupefiante. Cuvintele cheie in fraza de mai sus sunt la un control, mare parte din neregulile din farmacii datorandu-se si lipsei de control din partea cui trebuia, atunci cand trebuia. Nerespectarea modului de eliberare a medicamentelor a dus la explozia automedicatiei, la scaderea respectului pacientului fata de farmacist si la dezordinea completa in sistem.

Multi au impresia ca daca au bani pot sa cumpere orice medicament. Nu-i chiar asa. Regimul de eliberare a medicamentelor e acelasi pentru toate farmaciile si nu-i dictat de farmacista sau de cat de tare o supara PMS-ul in ziua respectiva. El a fost stabilit pe baza studiilor despre diversele medicamente si a observatiilor legate de utilizarea lor in practica medicala. Sunt medicamente la care se considera ca utilizarea lor fara supravegherea medicului nu pune pacientul in pericol, ceea ce nu inseamna ca administrarea lor nu presupune indrumari din partea unui specialist, ala fiind farmacistul. Nici un medicament nu ar trebui administrat fara un sfat specializat, pentru ca oricat ne-ar placea sa credem, nu stim tot despre toate totdeauna. Ati fi mirati sa aflati cat de putine lucruri de minim bun simt stiu unii.

Destul de multi au impresia ca prescriptia medicala este un soi de permis dat de medic pentru a lua un tratament. Nu-i asa. Nu te duci la medic sa ceri un medicament, pe care crezi tu ca ar fi necesar sa-l iei (si mare greseala au facut medicii ca au permis asta!). Te duci sa fii consultat, pipait, intrebat despre simptome si alte lucruri, sa ti se puna un diagnostic si sa ti se recomande un tratament. De-asta eu spun mereu, spre mirarea pacientilor mei, ca reteta nu-i scrisa de doctor pentru pacient, ci pentru farmacist. De-asta nu trebuie sa te strofoci tu, pacient, in fata mea, sa deslusesti cu greu hieroglifele doctorului ca sa-mi ceri medicamentele, ci trebuie sa-mi dai mie reteta, adica scrisoarea doctorului catre mine. In ea el spune ca pacientul Peroneu Stomacescu a fost la el in ziua de, a fost consultat si i s-a pus diagnosticul de melancolie blegoasa, pentru care eu, farmacistul, trebuie sa-i prepar sau sa-i dau medicamentele A, B si C si sa-i explic cum sa le ia in fiecare zi. Fiti siguri ca eu stiu ca pentru melancolie blegoasa trebuie luate hapurile A, B si C. Ce nu stiu eu si e treaba doctorului sa stabileasca, e daca Peroneu Stomacescu are intr-adevar melancolia blegoasa, daca nu cumva nu mai are si alte boli si daca poate inghiti in siguranta ABC-ul. Pare logic?

Desigur, veti spune ca nimic nu se intampla normal sau dupa reguli in tara noastra. Eu o sa spun mereu ca n-am considerat niciodata ca asta ar fi o scuza sau o justificare. Aseara, intr-un episod din Miami Ink, Chris Garver (link) spunea: Consider ca un om care vrea sa-si faca un tatuaj trebuie sa faca inainte niste cercetari. Pentru fiecare artist extraordinar exista zeci de artisti nepriceputi. In semn de respect pentru faptul ca m-ai ales pe mine eu am sa-mi dau toata silinta sa realizez pentru tine un tatuaj perfect. In traducerea mea ar suna asa: Pentru ca ti-e draga sanatatea ta, ar trebui sa fii un pic mai atent la cine iti recomanda cum sa te ingrijesti de ea. Pentru fiecare medic/farmacist dedicat si corect exista poate zeci de nepriceputi. In semn de respect pentru faptul ca mi te-ai adresat eu am sa fac tot ce-mi sta in putere si in cunostinte ca sa am grija de sanatatea ta. Chiar daca asta presupune sa-ti solicit sa-mi prezinti o reteta daca vrei un medicament si chiar daca in lipsa ei -in interesul sanatatii tale- uneori voi refuza sa ti-l eliberez.

De cateva zile ma tot mosmondesc sa aleg o tema noua. Aia n-are caractere mari, aia are coloanele prea inguste, aia are…, aia n-are…., uite cartea umblatoare!

Dupa cunoscutul si stiintificul procedeu Din O-cea-nul Pa-ci-fic, a ie-sit un pe-ste -sau pes-te? somebody help me, please!- mic am ales aceasta mirobolanta tema, garnisita cu buline multicolore, una de Omega3 si una de Bioflu, pe fond de frunza de bananier tropical. Astept pareri.

Subiectele importante si cu miez le lasam pe mai tarziu si pe mai racoare, momentan simt ca mi se lichefiaza creierii capului. Dintre Niculesti Marius era cel care suferea rau de caldura, mirandu-se cum fac de nu transpir. De data asta insa nu mai pot, am descoperit ca posed glande sudoripare inclusiv in pleoapele inferioare!

Pana una alta savurati va rog Caro Emerald, ultima mea descoperire, pe care o ascult ca disperata.

Promit solemn sa reapar cu cujetarile de indata ce blestematul de indice temperatura umezeala revine la niste valori umane. Caci, revenind aici, ce altceva gasiti, decat:

P.S. Stiti ce n-a vazut Parisul? Fundul meu (cei care citesc pe aici stiu la ce ma refer) in excursie pe strazile sale. Sufletul zicea “Hai! Hai!” buzunarul tipa “Stai!!!!”. Si-am stat. In schimb, colegi farmacisti, ne vedem in octombrie, la Congresul National de Farmacie la Targu Mures.