Crisia.net - Blog de farmacista

V-aduceţi aminte ce spuneam aici? Medicamentele între care ne învârtim în fiecare zi nu fac scut în jurul nostru să ne apere de boli. Poate noi suntem printre cei mai expuşi, intrând în contact cu atâtea răceli, viroze sau nevroze. Suntem oameni, la fel de fragili ca oricare şi nici măcar vălătucii de gaze inhalaţi în orele de Lp de analitică nu ne-au consolidat interiorul.

Din când în când se mai îmbolnăveşte şi farmacistul. Poate stă şi se uită în rafturi, uitând instantaneu toată farmacologia lui Dobrescu şi gândindu-se: oare ce să iau? Şi-alege bulinele şi le aşază cu grijă în vestiar sau chiar în oficină, lângă calculator, ca să nu uite să le ia. Şi-ncet-încet se face bine.

Ce face oare farmacistul când salvarea sa nu mai e între rafturile care-l înconjoară zi de zi? Când singura speranţa e să zicem un transplant de măduva? Vă cere ajutorul. Sau cere altcineva ajutor în locul sau. Iată:

Apel umanitar
Marţi, 10 Mai 2011 11:18

Stimati colegi,

De la Bacau facem un apel disperat pentru ajutor umanitar, pentru o colega farmacista. Se numeste Bargu Andreea Simona, nascuta la 01 04 1983, promotia 2007 Iasi si in prezent lucreaza ca farmacist diriginte la City Pharma Bacau.
Andreea sufera de o forma foarte rara de leucemie, cu evolutie galopanta si are nevoie de un transplant de maduva la o clinica din Israel.
Nu vreau sa intru in detalii tehnice, va spun doar ca aceasta boala nu a avut nici un simptom,pe 27 februarie s-a internat la Bacau din cauza a ceea ce medicii de aici au crezut ca era o pneumonie, iar peste o saptamina era deja la Iasi, fara posibilitatea de a mai putea parasi patul.
Va rog sa credeti ca a fost ceva socant si pentru medicii din Iasi si Bucuresti.
Poate fi salvata, organismul lupta, dar este nevoie de 100 000 euro, si poate ceea ce este mai grav, este nevoie de acesti bani foarte, foarte repede. Despre sistemul medical si cum procedeaza in aceste cazuri, nu are rost sa mai pierdem vremea sa vorbim.
Parintii au girat la banca apartamentul lor si casa batrineasca a bunicilor si nu au ce face mai mult. De aceea facem un apel la marea familie a farmacistilor, pentru oricit de putin. Se aduna. Din partea Colegiului Bacau am donat suma de 3000 de euro si mai sunt si donatiile individuale ale colegilor.

Facem un apel la Colegiul National si la domnul Profesor Dr.Lupuliasa care stim ca niciodata nu ignora aceste mesaje.
Facem un apel la lantul de farmacii City Pharma care nu s-a implicat cu nimic concret iar Andreea este o farmacista foarte buna si sufletista, care lucra de dimineata pina seara.
Facem un apel la orice farmacist care cunoaste o fundatie, un sponsor sau o firma care poate ajuta. Si mai ales, cat de repede posibil.
Detalii:
Bargu Olimpia tel: 0742688059
Cont IBAN: RO85 BPOS 0400 2965 727R ONO1 BANC POST Bacau
Cont IBAN: RO58 BPOS 4420 2965 727E URO1 BANC POST Bacau

Stimati colegi, stim toti ca timpurile sunt asa cum sunt si pentru multi dintre noi lupta pentru supravietuire a devenit principala activitate zilnica.
Totusi la putini dintre noi ni se spune la 28 de ani ca mai avem de trait o luna.
Si pentru asta, nu-i voie sa fim nepasatori.
Eu va multumesc pentru timpul acordat si pentru ajutorul care stiu ca va veni.

farm.pr. Grigoras Luana
Presedinte Colegiul Farmacistilor Bacau

Fiece bănuţ contează. Fiecare secundă contează. Eu adresez apelul doamnei farmacist către distribuitorii sau producătorii de medicamente: fiecare gest făcut contează şi nici nu mai are importanţă dacă-l folosiţi ca să vă faceţi reclamă.

De fapt, dragi colegi, aş avea o sugestie: ce-ar fi ca pentru fiecare minut pe care-l petreceţi discutând cu un reprezentant medical sau scoţând statistici pe calculator despre cât de bine s-au mişcat produsele sale sa-i solicitaţi ca firma sa să facă dovada donării unui leu sau unui euro în contul Andreei? Timpul costă bani, de ce timpul nostru ar fi pe gratis, când ea are atât de puţin timp?

Aici gasiti detalii despre Andreea si vesti despre starea ei.

“Lăsaţi că ne ducem la [insert nume lanţ farmacii aici], că ei ne dau reducere 10%”

a fost concluzia unei discutiii în contradictoriu iscată de o simplă remarcă a unei colege: “Aţi luat tot restul reţetei, de 100 de lei, de la altă farmacie şi la noi veniţi pentru preparat: 5 lei şi o oră de muncă”. Pacientul s-a simţit lezat, desigur, şi a sărit în sus. Şi cum să nu se ducă pacienţii la lanţuri, când aprovizionarea e destul de bine pusă la punct (nici nu-i greu când în spate e un depozit care are grijă să pună deoparte medicamente pentru farmaciile proprii), şi când mai buna stare financiară le permite să acorde reducerile mult trâmbiţate.

Adevărul e că sunt din ce în ce mai multe farmacii de lanţ. În Buzău , cel puţin, spectrul existenţei în viitor a 20 din ele sperie serios posesorii de farmacii independente, care se plâng la tot pasul că nu-i nicăieri că la noi (deşi se pare că se poate şi mai rău). A existat pe un forum al farmaciştilor o întreagă discuţie pe care nu vreau s-o reaprind aici. Părerea mea e că nu e normal ca depozitul deţinător de lanţ să aprovizioneze exclusiv farmaciile proprii cu anumite medicamente (deşi e adevărat că e dreptul lor să vândă cui poftesc), că nu e normal să existe targeturi de vânzare pentru angajaţii farmaciilor de lanţ, că nu e normal să fie momiţi pacienţii cu reduceri sau alte avantaje materiale şi nu e normal să fie interesaţi medicii să trimită reţetele exclusiv către aceste farmacii (asta ca să nu mă exprim mai tranşant, că n-am dovezi). Pacientul însă, obosit de interminabila criză, nu mai vede decât posibilitatea de a economisi un ban, nu se mai împiedică de considerente ce ţin de etică sau deontologie.

Cum spuneam, farmaciile independente, prinse în cleştii crizei şi în dificultăţile produse de întârzierea plăţilor de la Casă, resimt din plin ameninţarea extinderii lanţurilor. Prea târziu să realizeze că la început chiar ar fi fost uşor să oprească sau să limiteze explozia lanţurilor. Răspunzând cu profesionalism de înaltă clasă, prin implicare în comunitate şi în educarea pacienţilor farmacia independentă ar fi avut poate alt statut în acest moment. Preocupandu-se să-şi educe personalul, să capete cunoştinţe atât specifice profesiei, cât şi de management şi marketing, ar fi compensat argumentul reducerilor de preţ mult trâmbiţate la lanţuri. Apropierea faţă de pacient şi transparenţa ar fi adus alt loc farmaciei independente în sufletul acestuia. Dar asta ar fi implicat şi oarece unire între farmacişti.

Farmacia românească nu are cum să fie altceva decât o Românie în miniatură.

“Aşa v-aţi făcut case şi maşini, pe spinarea noastră! Să vă fie ruşine!” sunt cuvintele care m-au lovit ca o palmă în timp ce pacientul ieşea pe uşă afară. Astăzi nu prea mai am argumente să-l contrazic.

În farmaciile din Buzău (şi bănuiesc că nu numai) s-au petrecut, în perioada din apropierea Revoluţiei, înainte şi după, nişte fapte la auzul cărora m-am îngrozit. Rânjetul cu care-şi dau una alteia “Bună ziua, doamna farmacist” ascunde ani de zile de frustrări, de invidii, de mizerii între colegi şi de jeg sufletesc. Cum să fii solidară cu o colegă care s-a purtat cu tine execrabil, numai pentru că ţi-era superior?

Scăpate în raiul capitalist, pe mână cu o afacere destul de uşor clădită, în ciuda dificultăţilor de început, farmacistele nu s-au mai interesat de vreo unire. S-a deschis discutabil o farmacie lângă colega X? Ce ne pasă, bine că nu s-a deschis lângă noi! Bine i-au făcut!! Sau de vreo apropiere faţă de pacient. Sau de vreo educare, proprie sau a personalului angajat. Asistente de farmacie proaspăt ieşite din şcoală, care mai de care mai crude la minte, au rămas singure în oficină să facă tâmpenii peste tâmpenii şi să saboteze încrederea pacientului în farmacii.

Dar de ce să ne fi îngrijorat pentru asta, când lucrurile mergeau de la sine şi singura preocupare era ce discount mai dau depozitele? Un înţelept spunea ca atunci când totul merge de la sine se aplică legea gravitaţiei, iar lucrurile nu pot să meargă decât în jos. Şi-n jos au luat-o cu viteză din ce în ce mai mare. Drept urmare astăzi este necesar să fie menţionat în contractul cu Casa că trebuie să te aprovizionezi, să respecţi programul, să fii prezent în farmacie, să respecţi regimul de eliberare a medicamentelor, toate lucruri care ar trebui să se înţeleagă de la sine ! Iar pacientul nu mai respectă un farmacist care a uitat să mai amestece în mojar, a făcut din vânzare ţelul suprem şi a lăsat vindecarea oamenilor pe planul al doilea.

Va urma….

- Stiti ca trebuia sa aduceti fiolele goale, nu?
- N-am stiut! (asta e scuza vesnica, de parca te-ar scuti de ceva. Ignorantia legis neminem excusat zicea nemuritorul Drept Roman!!).
- Ba ati stiut, ca de la mine le-ati luat, si-mi amintesc perfect ca v-am spus de doua ori!
- Pai vi le aduc data viitoare, credeti-ma! Va las buletinul!

Asa, si? Ce fac eu cu buletinul?

Oamenii sunt asa dispusi sa lase zalog buletinul, ceva ce n-am pomenit. De la buticul de la coltul blocului, de unde-si fac cumparaturile “pe caiet”, pana la orice situatie in care le lipseste ceva, buletinul este atotputernic si inlocuitor de orice. Cum sa nu prezinti incredere, daca esti dispus sa garantezi cu buletinul? Cum??? Nu tine loc de bani in sertar? Pai nu-i adresa acolo?? Ai de unde sa ma iei, la o adica. Nu zau? Trecand peste faptul ca de atatea ori domiciliul din buletin nu-i nici pe departe acelasi cu adresa, daca acolo scrie “Pufulete Gingirel, sat Uitatii de Sus, comuna Pricopsitii din Vale”, eu ce fac, o iau din poarta-n poarta? Stiu o farmacie de tara, care a practicat sistemul “Pe caiet, cu buletinul pe post de garantie”. La moartea farmacistului sef in gestiune era o gaura de cateva milioane bune si in sertar vreo 15 buletine. De prisos sa mai spun in ce josnice feluri s-au fofilat proprietarii actelor de identitate de plata datoriilor.

Mi-a fost dat insa sa aflu si o alta varianta. Vine intr-o zi la farmacie o pustoaica si ne vara sub nas o reteta compensata. Sub numele pacientului CNP-ul era inexistent. Aflam ca reteta e pentru ea, ca a fost singura la doctor si n-a avut nici un act la ea. Constatam ca-i destul de dezvoltata, asa, si intrebam:
- Dar cati ani ai?
- 14!
- Pai si n-ai buletin? Ca oricum trebuie sa si completezi reteta ca ai luat-o….
- Nu l-am facut inca. Stiti, fara buletin scapi altfel din unele chestii….

Catre: ministru@ms.ro, 12 decembrie 2010

In acest moment imi desfasor activitatea intr-o farmacie detinuta de un farmacist, farmacie in care lunar se prepara peste 800 de retete magistrale si sunt onorate peste 1200 de retete compensate si gratuite. In plus, farmacia participa la asigurarea permanentei in orasul nostru, efectuand o zi de garda saptamanal. Acest volum de munca este sustinut de 4 farmacisti si 2 asistenti de farmacie, alte 2 colege farmaciste aflandu-se in concediul pentru ingrijirea copilului pana la 2 ani.

Farmacia, fie ea privita ca unitate, fie ca profesie, are un caracter special. Neputandu-se desprinde de latura sa comerciala, farmacia trebuie totusi sa-si desfasoare activitatea in niste limite impuse de deontologia profesionala, limite a caror incalcare poate avea consecinte serioase asupra sanatatii publice. De multa vreme latura etica si nobila a farmaciei nu a mai fost pusa in discutie, sustinuta si accentuata. De multa vreme farmacistul, presat de diverse interese, a uitat de rolul sau de datator de sanatate. Raul a fost facut cu mult timp in urma, dar, contrar parerii unora dintre colegi, eu nu cred ca este iremediabil. Un exemplu este insasi propunerea dvs. de modificare a Legii Farmaciei. Sa nu uitam insa ca dupa cum s-a dovedit, in Romania caile de a comite ilegalitati cu acoperire legala sunt nenumarate, de aceea, pe langa propunerile dvs. consider ca ar trebui sa aveti in vedere si urmatoarele aspecte:

- ar trebui eliminate orice exceptii de la regulile deschiderii de farmacii. Exceptiile, de orice natura ar fi ele si oricat de bine ar fi reglementate, nu fac altceva decat sa ofere portite de iesire pe langa lege. Au fost cazuri cand 2-3-4 magazine asezate unul langa celalalt au fost declarate centru comercial in scopul deschiderii de farmacii.

- ar trebui limitat numarul de farmacii detinute de un proprietar. Colegii nostri blameaza lanturile, uitand ca sunt destui farmacisti care detin mai multe farmacii si puncte farmaceutice, de cele mai multe ori fara sa aiba printre angajati numarul de farmacisti necesar desfasurarii corespunzatoare a activitatii. De asemenea trebuie limitat si numarul de farmacii detinute de un lant de farmacii intr-un oras. Chiar daca nu se pot deschide farmacii noi extinderea lanturilor de farmacii se va desfasura in continuare, prin cumpararea farmaciilor ai caror patroni sunt in varsta sau care se afla in dificultati financiare.

- ar trebui ca proprietarii de lanturi de farmacii sa nu poata fi proprietari sau actionari in firme care au ca obiect de activitate distributia angro de medicamente. Una este ca un proprietar de mai multe unitati sa-si negocieze preturi si conditii de plata mai speciale si alta este ca depozitul sa distribuie anumite medicamente numai in farmaciile proprii. Este inadmisibil ca o farmacie independenta sa primeasca de la un depozit de medicamente urmatorul raspuns: “Da, avem medicamentul, dar nu-l facturam decat catre farmaciile noastre”

- ar trebui interzisa practica bonusarii farmacistului angajat pe baza indeplinirii unui target de vanzari, fie el in suma de bani fie in volum din anumite produse. Se stie daca stimulezi un om cu bani sa faca un anume lucru, el il va face, chiar daca asta ar presupune sa fie lasate pe planul secund aspectele etice.

- ar trebui interzisa si pedepsita practica atentiilor oferite medicilor in scopul influentarii de catre acestia a alegerii farmaciei de catre pacient. Este o incalcare a dreptului pacientului de a-si alege farmacia. De asemenea, ar trebui interzisa oferirea de carduri de reducere de pret in farmacii. Daca unitatea respectiva doreste sa ofere o reducere atunci ar trebui sa scada pur si simplu pretul medicamentului la raft.

- ar trebui intarit corpul de inspectori din Minister, in asa fel incat in fiecare farmacie din tara sa fie facut un control de la Ministerul Sanatatii cel putin o data pe an. Este inadmisibil ca ministerul care da autorizatia de functionare a farmaciilor sa nu verifice ani la rand modul in care acestea isi desfasoara activitatea.

- ar trebui intarita cu bani si personal Agentia Nationala a Medicamentului, dat fiind ca, in conceptia mea, ea prezinta importanta strategica in ce priveste sanatatea populatiei. De asemenea, o revizuire si un control mai amanuntit al modului in care se autorizeaza si se promoveaza in Romania medicamentele ar fi absolut necesare.

De asemenea, ar trebui ca actul normativ sa fie conceput de asa natura incat urmatorul ministru al sanatatii sa nu faca din “modificarea modificarii” primul sau punct pe ordinea de zi. Aceste masuri, alaturi de cele propuse de dvs., ar ajuta ca modificarea Legii Farmaciei sa-si atinga scopul propus: acela de a reda farmacia farmacistului si de imbunatati calitatea serviciilor farmaceutice oferite populatiei.

Cu speranta ca in cursul vietii mele profesionale nu voi mai auzi expresia: “De ce nu-mi dati Calmepam fara reteta, doar sunteti pusa aici sa vindeti?!” va doresc succes in demersul dvs.

Cu respect,….

Dupa cum spuneam, interesele sunt mari, si, din pacate, doar cele ale lanturilor se manifesta. Asociatia Retelelor de Farmacii din Romania afirma ca farmaciile au fost intotdeauna in mana farmacistilor, caci in farmaciile de lant lucreaza farmacisti, care nu sunt obligati in nici un fel sa incalce deontologia profesionala. So be it, sa trecem peste sfidare. Mai ales ca au dreptate intr-o mana: farmaciile de lant sunt cele care au eliberat cele mai multe medicamente compensate si gratuite. Desigur, asta se explica prin depozitele care le sunt proprietari si care-si pot permite continuarea aprovizionarii lor in conditiile in care au de primit cea mai mare suma de bani de la Casa de Asigurari.

Money makes the world go round. Cum vi se pare asadar o negociere minister – retele de farmacii de genul: “Renuntati la o parte din banii pe care avem sa vi-i dam ca sa renuntam la ideea de criteriu demografic”? Mie mi se pare plauzibila, mai ales ca nu-i prima data cand se agita sperietori cu scopul de a se face mai usor inghitibile niste galuste -vezi anuntarea repetata a controalelor de la Minister tocmai in apropierea aprobarii Contractului Cadru pe 2010. Controale pe care nimeni nu le-a vazut, nu ca n-ar fi fost necesare-.

Ce-a spus ministrul? “Vom trimite acest proiect Colegiului Farmacistilor”. Care tace!! N-are nici o pozitie, de nici un fel. Cat de usor credeti ca-i va fi domnului Cseke sa spuna: “S-a renuntat la idee/ s-a modificat modificarea/<completati textul dupa dorinta>/ pentru ca s-a dovedit ca de fapt nici farmacistii nu au interes pentru aceasta noua si optimizata forma a Legii farmaciei”??