Crisia.net - Blog de farmacista

Eu cred că unul din cele mai nefericite proverbe ale acestui neam este Să faci ce zice popa, nu ce face el. Cu alte cuvinte şi popa [doctorul, poliţistul, profesorul, insert nume profesie aici] e om, deci e de înţeles că nu are rost să te aştepţi ca tocmai el să practice ceea ce predică. Păi cum să crească posibilitatea de-a fi şi ascultat dacă nu prin exemplul personal?? Cum să fii credincios când însuşi popa înjură-n post de se sperie gândul? Cum să respecţi legea când tocmai poliţistul vorbeşte la mobil fără hands-free în timp ce conduce Aitilop-ul? Cum să te laşi de fumat la îndemnul doctorului ale cărui haine duhnesc a tutun?

În fine, să trecem la pont, stimabile, la pont! Doară n-o să fim noi mai breji, dacă ţări cu mult mai educate într-ale sănătăţii se confruntă cu ea atunci problemă mare-mare avem: automedicaţia. Ne tratăm cu doctorul Google, cu vecina, la cumnăţica, la baba Frosa, numai la doctor nu, că face rău la sănătatea buzunarului. Eu una caut cât pot să ajut pacienţii să scape de această meteahnă, descurajându-i să caşte gura la ce recomand celui dinaintea lor de la rând şi arătându-le cât de periculos este să recomanzi altuia tratamentul care ţi-a fost prescris ţie. De asemenea nu preget să trimit pacientul la medic dacă ştiu că situaţia pe care mi-o prezintă îmi depăşeşte competenţa şi nu descriu niciodată altuia ce medicamente mi-au fost mie recomandate. Că doar trebuie să dau exemplu, nu?

Şi iată că aşa fac şi alţii: [...]

Odată cu Regulile de Bună Practică în farmacie şi cu procedurile pe care toată lumea le-a pus la punct în scopul obţinerii Certificatului “de bună purtare” (pe care ulterior Casa de asigurări nu l-a mai dorit, c-aşa-i în tenis) s-a stabilit că farmaciile care mai prepară trebuie să informeze publicul despre asta printr-un afiş la intrare, iar cele care nu mai prepară trebuie să-şi desfiinţeze receptura, modificându-şi şi autorizaţia în acest sens. O seamă de farmacii au renuntat, făcând cerere la Minister şi aşteptând inspecţia. Am auzit însă prin târg că sunt farmacii care, deşi nu mai prepară elaborări (care se găsesc şi produse industrial) au păstrat receptura, pentru reţetele care totusi li se prezintă. Şi m-am bucurat. Că mai sunt farmacişti care n-au uitat de mojar.

Ţin însă să le reamintesc pe această cale colegilor noştri [...]

Aşa ziceam când eram mici şi ne consideram nedreptăţiţi de o greşeală a altui copil. Cu alte cuvinte “Lasă, o să vezi tu, Dumnezeu e sus şi vede!“. Aşa am zis şi aseară.

Acum vreo două săptămâni una din colege a calculat greşit o reţetă (pacientul era handicapat şi s-a calculat pe pensionar) şi a încasat cuiva 40 de lei mai mult. Constatându-se greşeala la verificarea reţetei am trimis banii prin îngrijitoare la adresa trecută de cel care ridicase reţeta. De altfel era vorba de un domn bine, care a făcut destulă gălăgie în farmacie când a aflat cât are de plătit, dar care ne-a felicitat din toţi rărunchii pentru gestul de a restitui banii.

Aseară, pe când ne pregăteam să plecăm, cineva bătea de mama focului în geam. Era un pacient care venise să ne plătească un preparat, pe care în mod eronat colega de la ghişeu îl crezuse achitat. “Noroc că am păstrat bonul, uitaţi aici, că şi scrie: De achitat 15 lei!”.

Ei?!? Este că se-alege pricea? Eu sunt ferm convinsă in continuare.

De lucru in colectiv

Ia seama că lucrezi într-un colectiv de femei, unde hormonii dănţuiesc precum Michael Flatley (cum cine-i ăla, dă click aici!). Ai răbdare, observă şi abţine-te să comentezi moduri de lucru împământenite cu mult timp înainte să apari tu. Nu te apuca să-ţi faci singur dreptate, chiar dacă ai fost nedreptăţit. Ţine minte că ai un şef, du-te la el pentru orice. Dacă ai o iniţiativă prezint-o fără să te consideri cel mai tare din parcare.

Ai să faci greşeli. Ia aminte că sunt mai multe moduri prin care un coleg îţi poate arăta că ai făcut una. Unul ar fi să-ţi spună direct. Celălalt ar fi să se ducă să-i spună direct şefului, scoţându-se eventual pe el în evidenţă.

O să ţi se spună că ai greşit ceva. Dacă asculţi, te gândeşti la ce-ai făcut, recunoşti şi îţi asumi greşeala şi cauţi să n-o mai repeţi dai dovadă de maturitate şi că eşti un om pe care se poate pune bază. Dacă baţi din picior, te stropsesti la cel care-ţi spune c-ai greşit şi consideri că acela are ceva cu tine dai dovadă că eşti un copil prost. În plus, cel care ţi-a atras atenţia a doua oară n-o s-o mai facă, lăsându-te să greşeşti şi să şi suporţi consecinţele.

Ţine seama că nişte ani de experienţă s-ar putea să facă mai mult decât diploma ta strălucitoare. Orice-ai crede, nu eşti miezul. Nu desconsidera asistenţi de farmacie cu vechime, mai bine vezi ce poţi învăţa de la ei.

Ai grijă cum vorbeşti. Ia în considerare că dacă spui: “Taxează tu asta!” exprimi un ordin. Dacă spui: “Taxează reţeta asta, te rog!” exprimi o rugăminte. Fii sigur că acel căruia i te adresezi va simţi şi va resimţi diferenţa.

Fii conştient de locul tău în farmacie şi caută să te ridici prin competenţă şi prin asimilare continuă de cunoştinţe. Dacă îţi faci treaba bine sau foarte bine nici nu trebuie să-ţi pese dacă te vorbeşte sau te invidiază cineva, nu va avea spor.

Respectă-te pe tine, şcoala pe care ai făcut-o şi munca pe care ai depus-o să ajungi într-un palier al carierei tale. Nu te băga în combinaţii dubioase, chiar dacă par avantajoase. Când pleci dintr-un colectiv fă-o demn, lasă o imagine frumoasă şi loc de “Bună ziua!”. Nu uita că ne învârtim într-o lume mică, în care vorbesle circulă repede şi faima proastă se pierde foarte greu.

Nu-ţi aduce casa la farmacie. Oricât de tentat ai fi să-ţi destăinui problemele de familie unui coleg de care eşti mai apropiat gândeşte-te că s-ar putea să nu faci altceva decât să oferi nişte subiecte în plus de bârfă. Nu duce nici farmacia acasă. Du-te spre casă pe jos, eventual ascultând muzică, indiferent ce vreme e afară. Spală-te de toate necazurile pe care pacienţii le varsă cu traista asupra ta privind pe drum oamenii, cerul albastru şi frunzele verzi.

Sau Învăţăturile unui farmacist către fraţii lui mai tineri . Desi postul e scris la genul masculin, nu ma refer strict la un farmacist barbat, va dati seama.

De meserie:

Citeşte reţeta de la cap la coadă, de multe ori suntem atât de grăbiţi încât ne concentrăm numai la partea cu medicamentele. Citeşte tot, ia aminte la diagnostic şi la ce tratament a recomandat medicul, o să-ţi fie de folos mai târziu, când va trebui să recomanzi pacientului. Totodată e un mijloc excelent de a reţine moduri de administrare ale medicamentelor.

Pune-te la punct cu anatomia, fiziologia, semiologia şi patologia. Când un pacient îţi arată o anume zonă dureroasă trebuie să ştii cam ce vine pe acolo şi ce-ar putea cauza durerile. Caută să afli şi termeni populari referitori la diversele suferinţe ale corpului omenesc. Caci “jigaraia pe gat” nu se trateaza cu Strepsils, ci cu Dicarbocalm.

Caută să-ţi creezi o rutină de lucru pe care s-o urmezi întocmai la fiecare pacient. Ea-ţi va permite să eviţi greşelile şi să-ţi aduci aminte totdeauna ce-ai făcut sau ce n-ai făcut. Spre exemplu la o reţetă eu procedez aşa: verific reţeta, identific ce medicamente trebuie să eliberez, eventual şi aduc în faţa pacientului câteva dintre ele, calculez preţul, încasez banii şi dau restul, după care mă apuc să strâng toate medicamentele şi să explic omului cum să le ia. La fel, la recomandare, întâi fac o anamneză succintă, stabilesc medicamentele, după care urmez paşii de mai sus: bani, rest, apoi explicaţii. Procedez aşa pentru că mi s-a întâmplat să uit să cer banii după o reţetă stufoasă, aşa că-mi scot din minte chestiunea financiară înainte să mă apuc de eliberarea propriu-zisă a bulinelor. Tu poţi lucra cum vrei, important e să urmezi aceiaşi paşi de fiecare dată. Aşa încât, dacă tanti Floarea se întoarce după juma’ de ceas să se plângă că “s-a făcut o greşeală” (ah, iubesc replica asta!) şi nu i-ai dat Avolcaminul să ştii sigur dacă nu ţi l-a cerut, l-ai taxat şi nu l-ai dat sau nici nu l-ai taxat nici nu l-ai dat. Căci dacă l-ai dat şi nu l-ai taxat nu se mai întoarce nimeni să te tragă de mâneca, fii sigur.

Nu judeca gradul de educaţie sanitară a pacientului după zâmbet, după haine sau după maşina din care coboară. Ai fi uimit să afli câte tâmpenii mi-a fost dat să aud din gura unora care păreau cel puţin docenţi. De cele multe ori pacienţii nu ştiu ce medicamente iau, ce-au mai luat, cum trebuie să le ia. Şi dacă pacientul spune că ştie cum să-şi ia medicamentele mai întreabă-l, să fii sigur că ştie ce trebuie. Nu certa pacientul că nu ştie, nu te comporta ca şi cum i-ai fi superior. Vorbeşte tare, clar şi răspicat, folosind termeni pe înţelesul tuturor. Asigură-te că pacientul ştie ce înseamnă “intravaginal” sau “intrarectal” (dar asta fără să urli să te-audă şi taximetriştii din stradă)

Elimină de pe lângă tine diversele surse de distragere a atenţiei. Fii atent la bani! Nu pune hârtia mare în sertar până nu dai restul, omul o să zică “Dar v-am dat o sută!” şi n-o să ai cum dovedi că a fost de fapt de 50. Numără restul bancnotă cu bancnotă, banii se lipesc. Fii atent la medicamente! Mai uită-te o dată la toate cutiile pe care le pui în punga pacientului, verifică dozele şi cantităţile. E încă o metodă prin care ulterior îţi vei aduce aminte exact ce-ai făcut (vezi pasajul cu tanti Floarea şi ai în vedere că unii se întorc şi după trei zile sau mai mult).

Scuteşte-te de dureri de cap. Nu pune pacientului în faţă mai multe cutii să-şi aleagă el ce-i trebuie, “că-şi aduce aminte dacă vede cutia”. Nu scoate bonul pe casă până nu vezi banii de la om. Că nu ştiu cum vei pune în casă 150 de lei, pe care omul nu-i are la el, că a crezut că face 150 de mii. De asemenea, aşteaptă ca POS-ul să-ţi confirme tranzacţia cu cardul înainte să scoţi bonul. Nu elibera nici un medicament dacă nu eşti sigur că-i face bine pacientului sau că acesta l-a avut recomandat de medic.

Caută să descurajezi automedicatia, explică pacientului că nu-i bine să recomande altui bolnav tratamentul care i-a fost lui recomandat şi nu lăsa pacienţii de la rând să asculte ce-i recomanzi celui din faţa ta.

Gândeşte-te tot timpul că modul cum te comporţi afectează imaginea farmaciei. Nu vorbi nimic cu colegii despre un pacient dacă în farmacie sunt alţi pacienţi. Abţine-te să comentezi colegi din alte farmacii, indiferent cât de scandaloasă este greşeala pe care au făcut-o şi de care-ţi dai seama din spusele pacientului. Spune “Mulţumesc”, cere-ţi scuze dacă ai făcut o greşeală şi remediaz-o rapid, fără să comentezi. Cel mult oferă calm o explicaţie a cauzei greşelii, dacă ai una. Poartă-te cu pacientul aşa cum ţi-ai dori să fii tratat şi tu.

Fii farmacist!

Si mai vino pe aici, ca avem continuare.