Crisia.net - Blog de farmacista

Daca scot din saptamana trecuta petrecerea Andreei pot sa spun ca ADDAMFSMSP (Asociatia Doritorilor De A Ma Face Sa Ma Simt Prost) a avut succes pe toata linia. Pierd cititori care nu-s de acord cu mine, unii dintre ei ma numesc retardata, inspir glume englezesti, un tigan in garda ma face proasta si urata numai pentru ca am incercat sa-i explic ca medicamentul pe care-l vrea nu-i ajuta neveste-sii nici cat aghiasma.

Stand eu stramb si incercand sa judec drept am inceput sa ma intreb daca nu ma aflu cumva in situatia celui caruia multi ii zic ca-i beat. Asa ca m-am gandit c-ar fi cazul sa ma duc sa ma culc.

Si-am visat urat. Acelasi cosmar, de altfel, care ma viziteaza din cand in cand. In care ma cert cu cineva, o prezenta invizibila, dar pe care o simt profund rea. In toiul disputei, pe care nu reusesc s-o intorc in favoarea mea, “Invizibilul” ma ataca fizic, ma tranteste si apoi ma ridica, izbindu-ma de perete, unde raman suspendata, atarnand ca o carpa, prada unei spaime de nedescris, care ma impiedica sa respir si care ma trezeste.

Propriii mei demoni ma viziteaza, probabil, din cand in cand. Mania, neincrederea, prea marea incredere in oameni, naivitatea, superficialitatea, nesiguranta, nelinistea imi amintesc, din cand in cand, ca n-au disparut, ca fac parte din mine. Ca nu sunt decat un om.

Cand eram copil credeam ca de fapt sunt un bebelus si ca-mi visez viata. Uneori mi-as dori sa ma trezesc din visul vietii mele.

De anul trecut si pana acum Andreea a uitat de pesti (intre timp au murit si perusii, de boala sau de inima rea, ca nu-i mai prea baga in seama), asa ca variantele pentru cadou s-au mai schimbat. Cum hainute nu-mi prea place sa fac cadou si papusi are cu tonele, mi-am zis, ca tot o pisez cu cititul, sa-i caut o carte mai de soi. Pentru ca maine e ziua ei si suntem invitati la petrecere. Unde altundeva decat la Mac?

Cum ma plimbam eu printre rafturile librariei, osciland intre zeci de carti cu povesti si cercetand cu ochi invidiosi (pe vremea mea nu erau) enciclopediile colorate, ma gandeam ca daca era vorba de Mihaita, baiatul lui frate-meu, era mult mai usor. El este in perioada jucariilor cu telecomanda, iar la ultima masinuta pe care i-am dus-o prima data a cautat telecomanda. Cum e fascinat de tot ce inseamna santier si constructii, cu motostivuitorul asta cred ca nimeream la fix.

Ce sa-i faci, fetele nu le au cu astea! Asa ca am continuat sa ma intreb “Cenusareasa? Hannah Montana? W.I.T.C.H. ?”, clatindu-mi ochii cu oferta variata. In cele din urma i-am ales Andreei o enciclopedie potrivita celor noua ani ai sai, iar maine vreau sa-i caut un set de accesorii colorate pentru par. Si sa vedem, domnule, cum sunt petrecerile astea la Mac!

Cu scuzele de rigoare, momentan am o problema cu pagina de comentarii, sper s-o rezolv cu oarece ajutor calificat. Pentru comunicari de orice fel sau idei de rezolvare a situatiei folositi va rog mail-ul: crissti_nica@yahoo.com.

Later (dupa 3 zile de strofocari) edit: VICTORIE!!!! Reparat-am biuba! De una singura! Cu toate astea nu-i chiar o fericire, ca a trebuit sa dezinstalez Akismet-ul. Dar e ok, u can talk to me! Hihihi, “You’re talkin’ to me”?

Inca o data scuze celor carora slovele le-au disparut in neant.

Acum treizeci de ani evoluam cu gratie la camin. Mi-aduc aminte ca aveam un paltonas albastru cu rosu, pe al carui cordon calcand eu in timp ce coboram scara, am cazut in cap de pe a doua treapta. Asta a dus, probabil, la fruntea lata de care face haz Marius acum. Imi mai amintesc de trezirea la 5 si de diminetile de iarna in care asteptam, cu frate-meu de mana, sa se faca lumina si sa se deschida caminul. Imi mai amintesc si de limbricul pe care l-am ouat la ora de sport si l-am transportat acasa in strampi, ingrozita de cele ce mi se intamplau. De aici mi se trage, probabil, scarba si teama de orice vierme sau animal care se taraste.

Acum douazeci de ani eram clasa a opta si eram extrem de incantata. In fiecare vacanta de iarna sau primavara se facea la Arbanasi o tabara de matematica, unde mergeau numai cei mai destepti. Eu nu fusesem considerata a face parte dintre ei niciodata. In anul cu pricina se hotarase sa se organizeze, tot acolo, si tabara de fizica, si tabara de chimie. Cum cu chimia am fost in love de la prima ora, eram incantata, ziceam, ca trebuia sa plec in tabara cu pricina, de chimie. La vreo zece zile dupa ziua mea am sunat o colega sa o intreb ceva de niste teme si ea mi-a zis: “Lasa naibii temele! Tu nu te uiti la televizor?” “Nu! De ce sa ma uit??” “Deschide naibii televizorul!!!” mi-a zis, si-a inchis. Deschizand eu televizorul am nimerit tocmai la “Alo! Alo! Stati linistiti la locurile voastre!” si nu mi-a venit sa cred ce vedeam. Da, a venit Revolutia si tabara de chimie nu s-a mai tinut.

Acum zece ani eram proaspat absolvent de farmacie. Incepeam sa invat “subtilitatile” meseriei, ce inseamna “jigaraie pe gat” si ce sa recomanzi la durerile de stomac, cand stomacul este indicat cam prin dreptul ovarelor. Am inceput cu salariul minim pe economie, dar cu mare entuziasm. Si drag de oameni. Aveam, desigur, sa mi-o iau peste nas de multe ori. De multe ori de la oameni la care ma asteptam cel mai putin. Dar din toate omul invata.

Am treizeci si patru de ani. Mi-e draga familia mea: iubesc sa rad cu Marius din toti rarunchii, sa ma joc cu nepotii mei, sa taiem porcul de Craciun, sa stam toti la masa, sa-mi mai urechez finii din cand in cand. Mi-e draga meseria mea: niciodata nu m-am dus cu dezgust sau plictiseala la farmacie, indiferent ce zile grele ma asteptau. Mi-e drag sa-mi mai scormonesc mintea cum sa mai prepar vreun medicament care nu se mai gaseste sau cum sa recomand pacientului ce-i mai potrivit pentru el.

Am treizeci si patru de ani. Inca ma enerveaza prostia, ma dezgusta aroganta, ma scarbeste ghiolbanismul si ma irita ipocrizia. Inca mi-e drag sa citesc, sa ascult muzica house, sa vad filme bune, sa zambesc pe strada. Inca sunt convinsa ca totul va fi bine. Viata e frumoasa! And the best is yet to come.

La multi ani mie!

Fiecare edificiu, ca si fiecare site ce se respecta are o carte de oaspeti. Cum “farmacia” mea aici de fata este un site ce se respecta, am deschis si eu o carte de oaspeti, pe care va rog sa-mi faceti onoarea de a o vizita, exprimand cu sinceritate parerile voastre.