Crisia.net - Blog de farmacista

De 1 iunie, ziua copiilor, nu va propun nici o promotie la articole pentru copii, nu va propun nici o adunare sau serbare cu copii in parc sau la circ. Va propun sa fiti copii. Uitati de ambitii si de invidii. Amintiti-va cea mai luminoasa zi a copilariei si incercati s-o retraiti. Bucurati-va de soare si de nori, de pasari si de flori, bucurati-va ca traiti. Pur si simplu. Puteti?

Faceti cunostinta cu Bianca si ascultati-o pe Cleopatra.

Cleopatra Stratan – De ce
Asculta mai multe audio Muzica »

Cleopatra Stratan – Zuzu-zuzu
Asculta mai multe audio Muzica »

Noapte Buna
Asculta mai multe audio Muzica »

“Magazinu de usi este inchis pe perioada sarbatorilor!”
Exact asa scria pe usa unui magazin… de usi… pe langa care am trecut azi dimineata in drum spre farmacia mea. “Magazinu” meu de buline a fost inchis putin pentru un pic de reculegere si refacere a neuronilor. Revin cu forte proaspete si oxigenate dupa Pasti.

Pana atunci va doresc soare afara, bunatati pe masa (din care sa degustati cu moderatie!), pe cei dragi langa voi si lumina si liniste in suflet. Asa va fi sigur o sarbatoare minunata!

In caz ca uitati de moderatie va astept cu-n Colebil si-un Triferment. Acum fug la ghiseu, ca patria ma cere!

Inspirata de Monica si pentru ca n-am avut loc la calculator de Marius, care se uita la un film, am pus mana pe pix si pe primul carnetel ce mi-a cazut in mana si iata ce-a iesit (nu, n-am scris cu piciorul stang!!….!!!…):

Ai 30 de ani, ai o cariera minunata, ai o familie minunata si hotarasti sa ai un copil. Ramai insarcinata. Faci analizele si ecografiile la zi si astepti sa vina ziua cand iti vei tine copilul in brate. Iti imaginezi primul zambet, primii dintisori, primii pasi, primele vorbe peltice. Visezi la prima zi de gradinita, la prima zi de scoala. Vine ziua cea mare, nasti pe cale naturala iar bebe moare la nastere sugrumat cu cordonul ombilical.

Ai doi baieti minunati, cel mare are 14 ani si e sufletul tau. Destept, silitor, premiant, vezi in el toate clipele minunate trecute crescandu-l, vezi si toate greutatile si stii ca n-au fost in zadar. De-un timp tot are dureri de cap si, gandind ca-s de la invatat incerci tot soiul de vitamine sau lecitina. Pana intr-o dimineata, cand disperarea te cuprinde cand iti spune: “Mama, eu vad totul dublu!”. Te duci cu el intr-un suflet la dispensar si auzi ca prin vis cum doctorita iti spune : “Nu e bine, sunt semne rele, parca ar fi o tumora! Du-l cat mai repede la neurologie!”. Pleci imediat la oras si acolo ti se confirma groaznica veste: lumina sufletului tau are pe creier o tumora intens vascularizata. In aceeasi seara esti la Bucuresti unde astepti timp de saptamani sa se stranga sangele necesar operatiei, insa cand aceasta in sfarsit are loc afli ca sansa nu sta decat intr-un tratament in strainatate. Pentru care nu ai bani.

Ai apucat vremuri crunte, ai vazut un razboi, crize economice, comunism, revolutie, tranzitie. In aceste timpuri grele ti-ai crescut cum ai putut mai bine copiii,asigurandu-le mai ales o educatie bazata pe cinste si corectitudine. Au ajuns realizati, cu familie, au la randul lor copii. Ti-ai vazut nepotii crescand, ai 90 de ani si nu-ti mai doresti decat sa traiesti linistit cate zile iti mai lasa Dumnezeu. Chiar te-ai impacat cu apropierea mortii, dar iti este dat un alftel de final. intr-o neagra zi afli ca fiul tau, om la 55 de ani, a fost impuscat pe strada in timp ce incerca sa opreasca un infractor.

Nu-i da, Doamne, omului, cat poate sa duca! Caci limitele rezistentei sale sunt foarte indepartate. Chiar de-l lovesti crunt el poate sa se ridice si sa mearga mai departe. Poate un timp se va tara ca un vierme, dorindu-si ca pamantul sa-l inghita. Poate pe veci nu va mai fi la fel. Poate sufletul ii va ramane brazdat de rani adanci. Dar va merge mai departe si-si va trai viata.
Pentru ca viata este singurul lucru care-i apartine cu adevarat. Acei care stiu asta sunt acei care se ridica de fiecare data.

Nu te intreba de ce innebuneste un om
Intreaba-te de ce nu innebunesc toti…..

Andreea a implinit ieri 8 ani. In doua luni de cand a fost la noi parca a crescut cat pentru un an. Am sunat-o ieri sa-i zic “La multi ani” si, cu nasul infundat fiind, am crezut ca nu stie ca sunt eu. Si o intreb:
-Mai, da’ tu stii cu cine vorbesti?
-Da! Cu tine!
-Hihihi! Dar cine sunt eu?
-Cum cine? Tia! Mi-a zis mami cine-a sunat. Dupa care mi-a povestit in detaliu cum au decupat marul si gutuiul la abilitatile practice si cum au lipit in ei merele si gutuile corespunzatoare.
Mai nou are preocupari serioase. Prin urmare mama soacra s-a trezit cu urmatoarea intrebare, pusa pe un ton foarte serios:
-Mamaie, care-i deosebirea dintre cal si iapa?
-Da’ unde-ai auzit tu de iapa???
-La niste desene, Horseland…
“Ale naibii desene si cine te-o mai lasa sa te uiti la Horseland!!” si-o fi zis biata femeie si i-a raspuns desigur ca iapa are urechile mai mici. Atat ca preocuparea n-a disparut si m-a luat neaparat si pe mine la rand:
-Tia, sa stii ca eu stiu care-i deosebirea intre vaca si taur!
-Zau?? zic, cu ameteli in creieri si cu inima mica. Ia zi!
-Pai vaca are uger si taurul n-are!
-Este corect, zic, inghitindu-mi “da’ de unde stii?” care venea pe limba.
-Da, si stiu ca poti sa vezi si care-i vitelus si care-i vitica! Te uiti in spate, ca si vitica are un uger mic!
-Foarte bine, zic, hai sa cautam aici in “Amintiri din copilarie” ce cuvinte stii sa citesti cu cate litere ati invatat pana acum.
-Bine!

I-am luat de ziua ei o colivie roz pentru perusii ei, pestii s-au amanat pentru la anul. Ne-a sugerat mami ca atunci va fi mai sigur ca nu vor avea soarta melcilor.