Blog de farmacista

Archive for the ‘DE SUFLET’ Category

si…..

si…..

Se spune ca ai murit cu adevarat atunci cand ai fost uitat. Ia spuneti, au murit?

Cineva imi spunea ca in fata tuturor incercarilor suntem de fapt intotdeauna singuri. Am fost socata pe moment, mai ales stiind ca are alaturi o familie iubitoare si multi prieteni. Pe urma mi-am dat seama ca avea dreptate: singuri gasim (sau nu) taria de a trece peste toate. Fiecare lupta prin metodele proprii cu grijile si temerile zilnice. Multi, desi nu arata, ajung sa fie coplesiti de ele. Multi, desi nu cer ajutor, ar avea mare nevoie de el.

Invatati, asadar, din ce se petrece sub ochii vostri socati, ca e cazul sa va pese mai mult de cei ce va inconjoara. Macar un minut pe zi acordati-l aproapelui: Ce bine arati! Felicitari pentru munca ta! Esti o persoana minunata! Cat ma bucur sa te vad! nu costa nimic, dar spuse din suflet pot lumina ziua cuiva. Sau ii pot da motivatia sa mai treaca peste o zi.

Priviti-va aproapele in ochi: sunt la fel, ii umbreste vreo grija, vreo deznadejde? Deschideti urechea la ce spune (chiar daca tot ce spune e : Sunt bine, nu mi s-a intamplat nimic), poate auziti strigatul de ajutor. Fiti atenti si la cei puternici, caci asteptarile pe care le proiectati asupra lor, chiar daca nu fatise, ii pot zdrobi cand va asteptati mai putin. Exprimati-va ingrijorarea daca-i vedeti schimbati, cereti voi ajutor, daca ei nu pot, nu-si dau seama sau sunt prea mandri sa-l ceara. Poate vi se pare o intruziune in viata lor, dar poate e mai bine ca pe moment sa le pierdeti prietenia sau aprecierea, decat sa-i pierdeti in moarte sau in nebunie.

Iar farmacistul din mine va atrage atentia in mod deosebit asupra medicamentelor existente in casa. Orice medicament este o substanta straina organismului, care poate face rau in cantitati exagerate. Fiti atenti unde tineti medicamentele, aveti grija mai ales cu cantitatile mari de psihotrope sau somnifere. Fiti atenti asupra posibilelor efecte secundare pe care unele medicamente (contrar a ce spunea dimineata Mircea Badea) le pot avea, mai ales in stadiul de initiere a terapiei. Intrebati medicul, intrebati farmacistul asupra acestor efecte.

Maia m-a invatat sa nu-mi fie teama de moarte, caci face parte din firesc. Ma sperie insa cum intr-o clipa devii amintire. Priviti, ascultati, vorbiti, fiti atenti la oameni. Ca sa nu mai plangeti langa amintiri.

-Iar la bucatarie, doamna farmacist, astazi ce mai preparati bun? si ma strofocam sa-i dau un raspuns pe masura: maineza, creme brulee, maglavais, sau mai stiu eu ce. Mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama cand glumea si cand vorbea serios. Nu o data l-am usuit din farmacie, ba ca venea prea des dupa bani, ba ca vorbea prea mult si prea tare.
-Ce sa-i faceti, doamna farmacist, ii spunea sefei, stiu ca sunt ca raia! Dar chiar ca nu ma simt bine daca nu vin pe aici o zi!. Era “raia” Marian, sofer distribuitor “pe care scria” (cum zice sefa) ADM.

Astazi punem o floare pe un mormant. Ne intrebam inmarmuriti cum un zambet, un ras, o voce, un suflet, o viata de om intr-o clipa devine amintire. Astazi ne gandim cum ne conducem viata cu warp 9 fara sa apucam sa vedem ce trece pe langa noi, asa cum Marian isi conducea masina si ne rugam ca nu cumva sa ne apara o groapa in cale, asa cum i-a iesit lui.

Maine ni se blocheaza iar piciorul pe “repede-nainte”.

Sa ne ierti, Mariane! Dumnezeu pe tine te-a iertat.

El este fratele meu (dati click pe poze ca sa-l vedeti mai mare). Duminica dimineata, dupa ultima ninsoare, a iesit, cu lopata aceea aerodinamica si confectionata de el insusi, sa dea zapada din parcarea din spatele blocului. Si-a eliberat masina si pe cea a vecinului, a facut partie pe dupa bloc pana la trotuar si acolo, la trotuar, a spart gheata la intrarea in parcare, unde e o panta. Naparstocul din plan indepartat din a treia poza e fiu-sau, care are 4 ani jumate. Baiatul si-a ajutat tatal, cu lopatica lui. Acesta a fost, de altfel, tot ajutorul pe care l-a primit Adrian. Restul vecinilor (care sunt sigura ca au boscorodit cel putin o data ca de-abia se misca pe trotuare ca nu-i data zapada) s-au limitat sa-l sustina, calduros, cu privirea. Sau, dupa caz, cu indemnuri moralizatoare: “Lasa, vecine, nu te mai chinui, ca miercuri se incalzeste vremea si se topeste zapada!!”

Intors in casa cu capul plin de parerile de bine ale vecinilor, si-a intrebat nevasta: “Hai, ma, Veve, chiar am fost caraghios??”. De asta in primul rand vreau sa-i spun, la fel ca Veve, ca ma mandresc cu el. La fel cum am fost mandra si de Marius, care a facut partie in parcare in spatele blocului la noi. Si mai vreau sa-i spun ca vecinii au fost caraghiosii, nu el.

De cateva zile KissFm promoveaza o melodie, o stiti prea bine:

Guess Who – Locul Potrivit
Vezi mai multe video din Muzica

De cate ori vad videoclipul mi se innoada lacrimile in gat in acelasi loc: la bananele de pe dulap. De fiecare data lacrima fuge pe obraz si ma cuprinde revolta. Si-mi vine sa strig NU!! NU E ADEVARAT! Locul asta e al nostru. Al nostru, al celor care simt si gandesc, scriu si citesc. Al nostru, al celor care muncesc si o fac cu dragoste pentru ce iese din mana sau din mintea lor. Al nostru, al celor care muncesc ca sa aiba, nu asteapta sa le dea statul sau altii. Al nostru, al celor care nu pretind, nu considera ca li se cuvine, nu fac rau doar pentru ca pot, ci fac bine tocmai pentru ca pot. Al celor care n-au uitat ce i-au invatat parintii ca-s modestia, respectul, umilinta, bunul simt, grija fata de aproape.

Cate cazaturi sa-nduri? Cate-ti da viata! Dar ridica-te de fiecare data mai drept si mai bun. Si nu-i lasa! Arde-i cu vorba si cu dispretul tau. Pentru ca lumea intr-adevar e rea si nimeni nu va plange langa tine, daca ramai acolo jos. Si nici dupa tine, daca pleci. Pentru ca noi suntem vinovati pentru fiecare secunda in care lasam ca locul nostru sa fie al lor. Pentru ca nu suntem mai putini, suntem doar mai putin zgomotosi.

Nu, nu-i adevarat! NOI ne-am nascut la locul potrivit. Tocmai pentru ca n-am primit si-am facut totul din nimic.

Romanul e de felul lui tare mandru. De copiii lui (Stii ce-i fi-miu’? Badigard!!), de meseria lui (Sunt Qpatrat de la Surubul si Rulmentul SRL), de casa lui (Gresie, faianta, termopane, parchet, set Olivia-chiar, ce piscotul meu era setul ala Olivia??- nou-noute, toate de import), de masina lui (Prind suta-n cinci secunde si nu consuma mult, numa’ 10 la suta. La anu-i bag un tiuning, sa vezi eleron ce-i trag!). Cum se face ca nu-i mandru ca-i roman?

Cum sa nu fii mandru ca esti in stare sa traiesti si sa muncesti (fara s-o iei razna) in tara asta? Ca te descurci cu salariul pe care-l ai? Ca esti in stare sa mai pleci si in vacanta si sa mai cumperi si cadouri pentru copii? Cum sa nu fii mandru ca esti in stare sa conduci pe drumurile pe care le avem, ca sa poti sa vezi o tara superba, asa neingrijita cum e?

Ia ganditi-va: avem cu toti vreo debara in care am ingramadit tot felul de lucruri netrebuincioase intr-o dezordine de mai mare rusinea. Suntem mai putin mandri de casa noastra din cauza ei? Copilul olimpic la mate a luat 3 la franceza. Sunteti mai putin mandri de el? Masina cea bengoasa v-a facut figura si v-a tinut 5 ore pe marginea drumului pana a venit platforma. Sunteti mai putin mandri de ea? Nu cred. Pentru ca vedeti mereu partea buna si stralucitoare. De ce n-o puteti vedea si la natia asta?

Da, avem hoti, tigani, jmekeri, politicieni care poate ne fac numele neamului de ras. Dar avem si elite, avem si oameni care traiesc si muncesc exemplar, unii fara sa fie cunoscuti. De ce sa nu le recunoastem meritele, de ce sa nu fim mandri cu ei? Cum sa nu fii mandru ca acesti oameni s-au nascut in tara in care traiesti? Cum sa nu te lauzi cu ei? Cum sa nu crezi ca lumea ar fi altfel fara Romania? Da, poate suntem buricul pamantului! De ce n-am fi? De ce nu ne luptam sa fim?

Americanii considera ca sunt prima natie a lumii si nici macar nu se cred aroganti pentru asta! Uitati-va cum traiesc ei (mult mai bine si mai usor decat noi, dupa cum consideram). Atunci pe noi ce ne impiedica? A, poate faptul ca daca nu-s motive de mandrie nu-s nici motive de munca pentru a le pastra?