Crisia.net - Blog de farmacista

Gata, am ajuns în sfârşit acasă! Uşa s-a închis în urma mea, punându-mă la adăpost de vântul şi gerul de afară. Mi-au luat obrajii foc de cât de cald e în casă şi ce-o fi cu întunericul ăsta??

– Honey, i’m hooome! S-a ars becul pe hol?

Stai, că e un pic de lumină, din sufragerie, de la veioză. Să-mi dau haina jos şi să scap de ghetele astea, parcă au o tonă fiecare…Ce-o fi foşnind??

– Iubi, ce-i cu frunzele astea pe jos?!?

Aoleu, sunt petale de trandafir! În sfârşit mi s-au obişnuit ochii cu semiîntunericul. Uite o cărare din petale de trandafir care duce în sufragerie. Să pornim. Cât o fi dat pe flori, măiculiţă?!? Şi a ce miroase, ia să mă gândesc… lămâie şi vanilie?

– Iubi, ai făcut tartă de lămâie?!?

Nu-mi răspunde nimeni. Să intru în sufragerie. Parcă veioza n-avea abajur roşu şi aaaa, astea miroseau, lumânările parfumate! Petalele mă conduc către dormitor dar îmi atrage întâi atenţia tava pe care se lăfăie un bol cu bomboane de ciocolată. Acum, când sunt la dietă?!? Cu un efort supraomenesc ignor cu desăvârşire bomboanele şi apuc doar paharul de şampanie de lângă ele, copleşită de atmosfera romantică. Ce pot să zic? Ce-aş putea să zic decât:

– Iubitule, eşti minunat! Si-acum, fă-mă să mă simt bine…. fă-mă să râd!!!

Dacă aţi crezut cumva că ne-a izbit romantismul, şi pe mine şi pe Niculescu, aţi fost induşi în eroare. Voiam doar să spun mai altfel că pe mine una romantismul excesiv nu mă dă pe spate. Cum spunea un clasic în viaţă într-un articol femeile vor să audă poveşti si nici eu nu fac exceptie. Lasă-mă cu trandafirii şi cu dulcegăreala, mi se pare că ţi-a păsat mai mult de mine când mă aştepţi cu mâncarea caldă pe masă ştiind că vin seara târziu de la serviciu, prin frig sau ploaie. Lasă-mă cu textele ieftine despre ochii mei care nu te-au lăsat să dormi, mai bine spune-mi “cu miez” ce-o să facem mâine şi mai ales fă-mă să râd!

Veţi înţelege aşadar de ce, în concursul #BlogJuanilor blogosferei (în care jurizez, în caz că nu v-a intrat in ochi banner-ul imens din dreapta), am acordat mai multă atenţie Tartei cu lămâie, deci categoriei amuzanţi. Dintre care am acordat loc în reader, la egalitate, şi lui OviSirb şi lui Augustin Radu. Jurizarea însă e o treabă grea, ce ştiţi voi, a trebuit să aleg. După o matură chibzuinţă, de sunt gata să pierd deadline-ul, după hohote de râs şi de o parte şi de alta, povestea porcului romantic şi povestea prietenului drag m-au convins. Am hotărât să acord votul meu lui Augustin Radu, amuzantul care-i şi un pic romantic, aşa, când nu se uită lumea.