Cam 80-90 de mâna mea….

Toţi copacii pe care-i vedeţi în spatele meu au fost plantaţi într-un câmp. Acolo n-a fost niciodată pădure. Pământul e negru, afânat, şi din când în când mai scoate la lumină câte o cochilie albă şi uscată de melc. Pe acest pământ, sub o ploaie care cădea fără milă şi fără încetare, nişte tineri au căutat “cu binoclul” printre ierburi şi resturi vegetale, ce copăcei s-au prins şi au marcat cu picheţi locurile unde trebuiau plantaţi alţii noi.

Habar n-aveam că în Spătaru e ocol silvic şi nici atât că şi-au propus să scoată pădure din pământ, din iarbă verde. Dar aveam să aflu la Plantarea din ţara lui Andrei. Ieri au fost plantaţi, în completare, 17.600 de copăcei, de către aproximativ 750 de voluntari.

Mai avem mult de învăţat. În primul rând organizatorii, care, la a treia plantare fiind, n-au scăpat de nişte bâlbe la începutul acţiunii. Se pare că orice acţiune organizată de mai multe entităţi este menită din start a avea de suferit din cauza comunicării deficitare între cei implicaţi. Apoi voluntarii, care nu ştiu să se documenteze şi să-şi adapteze ţinuta la condiţiile de vreme (am văzut pantaloni trei sferturi, cu şosete albe şi tenişi, dupa trei zile de ploaie). Şi mai am şi eu, care am constatat cu surprindere că puştimea de liceu, pe cât de gălăgioasă şi de plină de comentarii este, pe atât de bine dă la cazma.

Mai avem mult de rumegat: vedem şi apreciem doar rezultatul final, copăceii plantaţi, apreciind faptul că o societate precum Petrom se implică în aşa ceva (şi cheltuielile au fost consistente) sau vedem doar capitalul de imagine pe care şi-l creează astfel? Dacă eşti de notorietate şi faci un bine cum ar fi mai bine: să eviţi să popularizezi, ca să nu se spună că te lauzi, sau să arăţi ce faci, că să-ţi urmeze şi alţii exemplul şi să atragi şi voluntari? Ce şanse ar fi avut un ONG de unul singur să strângă, să echipeze şi să coordoneze (fie şi cu bâlbe) 750 de voluntari?

Cred că în final ce avem de făcut e să discutăm mai puţin şi să facem mai mult. De-asta am ales şi să nu vorbesc despre ce-ar fi putut fi mai bine. Am să scot în evidenţă doar ce este bine: dacă 10% din copăceii plantaţi se prind în pădurea Frasinu vor fi 1700 de copaci în plus peste nişte ani. Dacă acei 1000 de oameni n-ar fi făcut nimic sâmbăta trecută această şansă ar fi fost ratată. Ca să citez un frumos articol peste care am dat de curând, deşi e mai vechi,

e mult mai bine să faci un “ceva” banal decât un “nimic” genial

-deşi numai banal n-a fost ce s-a întâmplat sâmbătă-

tu cât mai ai de gând să faci nimic?

Alexandru Pinta says:

17/04/2011 at 21:09

Bravoooo! Bun proiectu’ asta!

ALEXANDRU EUGENIA says:

19/04/2011 at 23:28

As vrea sa il felicit pe Augustin Radu. Frumos si inspirat articol.Nu sunt critic literar,dar ma intreb daca a avut cineva,pina acum,ideea de a face o colectie de articole aparute pe bloguri cu scopul de a le publica intr-un singur volum?
Este mare pacat sa nu poata fi citite si de ceilalti care nu au acces la internet sau nu au timpul necesar sa caute si sa citeasca cele mai bune articole.
Imi amintesc un comentariu apartinind lui CTP care sublinia faptul ca bloggerii sunt niste frustati,fara reale talente sau pregatire literara,persoane care nu au putut sa ocupe un post de ziarist.Nu cred ca a folosit aceleasi cuvinte,dar cam aceasta era ideea.Este posibil,eu nu am pregatirea si nici geniul lui CTP,dar unele articole sunt cu adevarat demne de a fi citite si cunoscute.

Cind am auzit reclama referitoare la actiunea de impadurire,nu stiu de ce,dar am fost sigura ca vei fi si tu acolo,insa pentru cei pasionati de lucrari de sezon,nu in mod special de ecologie,te rog sa dai mai multe amanunte.Ai fost prea succinta.
Ce tipuri de puieti ati plantat,la ce adincime,ce tip de pamint ati folosit,cine v-a explicat cum se face plantarea si cel mai important(pentru mine),daca a existat si un om cu mapa.
As vrea sa iti mai pun o intrebare:
-daca peste o luna vei constata ca au fost furati 1/2 dintre puietii planti,cei ai face?

Crisia says:

20/04/2011 at 07:26

N-am scris foarte mult si mai ales n-am anuntat dinainte tocmai pentru ca exista tendinta asta de a acuza ca astfel de actiuni sunt folosite pentru publicitate.

Asadar detalii: a fost cu noi tot timpul si ne-a supravegheat o armata de padurari. Ei ne-au si explicat cum sa procedam, de altfel foarte simplu: groapa s-a facut exact cat cazmaua de lunga, lata si adanca. Se pune copacelul (artar, stejar si frasin), se adauga jumatate din pamantul scos din groapa, se taseaza cu piciorul, avand grija sa si indreptam planta, se aduce restul de pamant si se formeaza artistic un musuroi care sa sustina viitorul copac. Puietii sunt plantati pe randuri, 70 cm intre copaci, 1 m distanta intre randuri. Pamantul era foarte afanat (doar plouase trei zile) dar si foarte inierbat pe alocuri, motiv de mare chin la realizarea gropii. Fiecare loc de plantare a fost marcat cu un pichet, pichetii s-au adunat si au fost numarati, de aici stim cat am plantat. Am terminat uluitor de repede, aproape ca mai mult ne-a luat drumul pana la parcela si instructajul.

Oameni cu mapa n-am vazut, probabil pentru ca presa a fost la echipa albastra (parcela lor a fost mai aproape de baza, hehe!). De la organizatori cu noi, la Galben1, au fost 2 tineri, un baiat si-o fata, care cu o zi inainte pichetasera terenul pe ploaia aia infernala. Ei au cautat sa acopere terenul foarte bine, cu atentie la fiecare echipa (de trei persoane): ce fac, cum planteaza, sa nu se raneasca, etc. si nu s-au sfiit sa puna mana pe cazma.

E greu de crezut ca se va fura ceva de acolo, e destul de ascuns locul. As sesiza Ocolul Silvic, ca in sarcina lor intra ingrijirea padurii plantate in continuare.