Aici trebuia sa fie un alt articol pe care l-am sters pentru ca inca-mi suna in minte plansetele a 11 bebelusi inchisi in incubatoare in care se sufoca.
Haideti sa lasam vorbele mari pentru alte ocazii, sa nu mai promitem, sa nu mai certam, sa nu mai aratam cu degetul, sa nu mai cautam vinovati, sa nu ne mai angrenam in “miscari de masa” care nu ajuta cu nimic pe nimeni. Sa nu stingem lumina, ca nu prin asta o sa stingem durerea si teama din sufletele parintilor, cel mult acoperim raul si ne ascundem in intuneric. Haideti sa o aprindem si sa ne uitam in oglinda pana ne vedem sufletul. O sa vedem ca toti suntem vinovati, pentru ca totul incepe si se termina cu oamenii.
Stiu insa ca lectiile de genul asta sunt inca departe de a se fi terminat. Pentru ca suntem inca departe de a baga ceva la cap.
