Noi, care-asa de repede murim……
-Iar la bucatarie, doamna farmacist, astazi ce mai preparati bun? si ma strofocam sa-i dau un raspuns pe masura: maineza, creme brulee, maglavais, sau mai stiu eu ce. Mi-a luat ceva vreme sa-mi dau seama cand glumea si cand vorbea serios. Nu o data l-am usuit din farmacie, ba ca venea prea des dupa bani, ba ca vorbea prea mult si prea tare.
-Ce sa-i faceti, doamna farmacist, ii spunea sefei, stiu ca sunt ca raia! Dar chiar ca nu ma simt bine daca nu vin pe aici o zi!. Era “raia” Marian, sofer distribuitor “pe care scria” (cum zice sefa) ADM.
Astazi punem o floare pe un mormant. Ne intrebam inmarmuriti cum un zambet, un ras, o voce, un suflet, o viata de om intr-o clipa devine amintire. Astazi ne gandim cum ne conducem viata cu warp 9 fara sa apucam sa vedem ce trece pe langa noi, asa cum Marian isi conducea masina si ne rugam ca nu cumva sa ne apara o groapa in cale, asa cum i-a iesit lui.
Maine ni se blocheaza iar piciorul pe “repede-nainte”.
Sa ne ierti, Mariane! Dumnezeu pe tine te-a iertat.
March 11, 2010
Posted in: DE SUFLET
