Facerea de bine….
Sa zicem ca suna, din alt judet, un apartinator de pacient care intreaba daca avem un anume medicament. Pentru ca avem suntem rugati cu ceriul si pamantul sa-l pastram, pana soseste din judetul cu pricina. Dat fiind ca vine de la naiba si ca era vorba de un pacient cu grave suferinte sa zicem ca nu facem mare caz ca are doua retete, de la doctori diferiti, cu ditamai cantitatea. Ni se multumeste cu plecaciuni, ce bine c-am gasit, ne-ati salvat, etc., etc. Ramane stabilit sa ne auzim la telefon in luna viitoare, ca sa revina cu o alte reteta.
Sa zicem ca dupa o saptamana revine in farmacie, fara sa fi sunat, cu reteta antedatata. Cand i se explica faptul ca nu i se poate onora reteta, sare in sus de trece prin tavanul farmaciei sustinand ca i s-a promis ca i se pastreaza medicamentul si ca el a venit cu reteta pe luna urmatoare! Ba inca uita cum l-am salvat saptamana trecuta si incepe sa ameninte ca el e mare si tare si ca ne mai intalnim.
De 1 milion de ori daca ajuti un om, daca faci si ce nu trebuie pentru asta, daca-ti bagi pielea la saramura ca sa-l scoti din rahat, in clipa in care nu mai poti sa-l ajuti NIMIC din astea nu mai conteaza. Totul se sterge cu buretele, nu l-ai ajutat NICIODATA, de fapt esti ultimul nemernic, care lasa un om la nevoie. Esti ultima carpa, cu care e cazul sa se stearga pe jos si sa fie trecuta prin toate noroaiele.
Si atunci, luand aminte la viata si la oameni si la ce face puterea din ei, nu sa-ti bagi piciorul si sa nu mai ajuti pe nimeni?
Avand in vedere ca majoritatea clientilor tai, sunt oameni cu probleme (nu atat ei, cat cei dragi lor), eu zic ca ar trebuii sa fi pasiva la acest fel de situatii… adica inteleg, ca tu iti dai sufletu’ ptr el, si el la prima curba, iti plesneste obrazul … si inteleg, ca te deranjeaza, DAR avand in vedere tipul locului tau de munca, cred ca ar fi mult mai bine pentru spiritul tau, sa te bucuri de un multumesc, si sa ignori rautatiile… destul de idilic,nu?
Si ca sa iti raspund la intrebare: NU, nu cred ca trebuie sa pedepsesti pe cineva, din cauza altor oameni.
Intre a ajunge mancator de Anxiar (noi cu reteta!) si a nu-ti mai pasa, eu zic sa alegi a doua varianta…Stiu ca e greu, trec aproape zilnic prin asta, dar crede-ma, persoana ta e mai importanta decat a oricui altcuiva. Asta pentru simplul fapt ca dupa ce ai trecut “dincolo”, devii doar un nume la televizor, doar pentru rating: farmacist mort pe motive de stress. Qui prodest??