Crisia.net - Blog de farmacista

Mai deunazi ma aflam alaturi de o doamna pe care o vedeam prima data in viata mea, careia trebuia sa-i listez (si nu reuseam) o factura trimisa de fata ei pe mail. Mi-o da la telefon si ma trezesc luata la “per tu” de parca ne cunosteam de mici copii. Dupa terminarea convorbirii am intrebat-o pe mama cati are fiica, la care ea-mi zice: V-a deranjat ca v-a luat la “per tu”, nu-i asa? Dupa care, pe un ton asa, usor conspirativ: Sunt foarte tupeisti, sa stiti, FOARTE tupeisti! Adica sa-i intelegem, doar n-o sa se impiedice tineretul intr-un “Dumneavoastra”! Sa ma mai mir ca o practicanta, viitoare asistenta, care abia terminase liceul, dupa ce mi-a vorbit cu “tu” vreun sfert de ora s-a simtit datoare sa ma intrebe: Sper ca nu te deranjeaza ca-ti vorbesc la “per tu”, nu?

Am lucrat nu o data cu asistente de farmacie mai in varsta ca mine, formate la scoala veche. Desi erau cu niste ani buni mai mari ca mine nu m-au scos niciodata din “domnisoara/doamna farmacista” si nu mi-au vorbit niciodata decat cu dumneavoastra. Imi crapa obrazul de rusine si desi m-am rugat cu cerul si pamantul de dansele, n-am reusit sa le fac sa-mi vorbeasca “la per tu”.

Stiti bancul acela in care un tanar ii deschide usa unei doamne, la care doamna lesina. Trezindu-se din lesinu-i doamna-i multumeste tanarului, la care tanarul lesina. Astazi politetea nu e numai demodata, ci cred ca devine deja ceva anormal. Sa mai vorbesti cu “dumneavoastra” unei persoane pe care nu o cunosti sau abia ai cunoscut-o se pare ca e dovada de rigiditate si pretiozitate fara motiv. Ce Dumnezeu! Doar n-o sa ne formalizam acuma!

Hai, fratilor, sa ne avem ca frati! Si sa ne tragem de sireturi, ca doar toti ne-am jucat in tarana patriei. Ete si tu, acuma, suferi de domnie! o sa ziceti, precis. Nici pomeneala! Stiti de ce ma deranjeaza? Pentru ca e molipsitor si-mi pare rau ca ma trezesc si eu uneori uitand de pronumele de politete. Si pentru ca:

Zilele trecute Florin Piersic a fost invitat, in direct de la Cluj, la Abces Direct, cu ocazia zilei sale de nastere. Mi-a parut bine sa-l vad la fel de in forma ca de obicei, dar mi-a parut rau ca a permis ca toata emisiunea Madalin Ionescu sa i se adreseze cu Florine, ti-am adus, ti-am facut, ti-am dres… Indiferent ce relatii sunt intre cei doi, si chiar daca Florin Piersic i-ar fi permis adresarea familiara, Madalin Ionescu ar fi trebuit sa se adreseze cu “Dumneavoastra”. O data pentru ca mai are ani lumina pana sa ajunga la dimensiunile lui Florin Piersic, si a doua oara pentru ca aceasta adresare in vazul si auzul natiei n-a facut altceva decat sa-i stirbeasca imaginea actorului.

Articolul cu vaccinul mi-a provocat cateva experiente memorabile. Intre injuraturi si numiri in fel si chip, si experimentarea pe propria piele a adevarului ca multi dau cu gura inainte de a citi tot si inainte de a intelege.

Iata, o data pentru totdeauna, cateva lamuriri relativ la ce am spus in acel articol: orice medicament (si orice vaccin) care se distribuie in Romania, pe orice cale (adica in circuit deschis-farmacii sau in circuit inchis-spitale, dispensare) trebuie sa aiba o Autorizatie de Punere pe Piata. APP-ul se obtine de la ANM (care nu e “Starea vremii”, ci Agentia Nationala a Medicamentului!) dupa niste reguli, pe baza, intre altele, si unui Certificat de Calitate sau de Conformitate. Cu alte cuvinte, odata ce un medicament este liber a fi distribuit in Romania inseamna ca niste minti destepte au stabilit (si au fost dispuse sa dea semnatura pentru asta) ca plusul adus de beneficiile obtinute in urma folosirii produsului este mai mare decat minusul adus de eventualele efecte adverse.

Desigur, veti striga in gura mare ca sunt medicamente care se retrag de pe piata pentru efecte adverse (vezi mai nou cazul Lindaxa/Reductil, spre disperarea gospodinelor care l-au luat mai ales fara sfatul medicului), desi au avut APP. Aveti dreptate, efectele adverse pot aparea in timp, dupa ani de utilizare a medicamentului in practica medicala. Pentru ca multe din aceste efecte sunt si expresia reactiei individuale la medicament. Atat efectul benefic, cat si efectele adverse pot varia in functie de individ. Din cauza asta este gresit sa spui ca un medicament e “cel mai bun” (ca tot ma dispera pacientii cu cerinta asta) pentru ca oricand poate aparea un pacient la care el sa fie complet ineficient. Din cauza asta atat medicii cat si farmacistii la care se prezinta pacienti care reclama efecte adverse in urma utilizarii unui medicament, efecte care nu se regasesc in prospect sau in RCP trebuie sa le raporteze ANM-ului. In situatia in care apar in numar semnificativ efecte adverse potential periculoase atunci se retrage produsul.

Inca o data: cat timp cineva a dat semnatura pe APP-ul unui produs eu, farmacist oarecare, nu am ce cauta sa discut despre cat de bun este acel produs. Nu e treaba mea. Treaba mea este sa ma asigur pe cat posibil ca produsul ar putea sa-i ajute pacientului X, ca pacientul X stie sa-l foloseasca si ca stie ce sa mai faca pe langa tratamentul cu medicamentul respectiv. Nu sa plimb zvonuri! It’s as simple as that!

P.S. Cum se face ca toata lumea condamna utilizarea acestui vaccin pe motiv de netestare a efectelor adverse, dar nimeni nu-si pune problema daca a fost suficient testat relativ la cat de eficient este? Al naibii drob de sare!

Daca scot din saptamana trecuta petrecerea Andreei pot sa spun ca ADDAMFSMSP (Asociatia Doritorilor De A Ma Face Sa Ma Simt Prost) a avut succes pe toata linia. Pierd cititori care nu-s de acord cu mine, unii dintre ei ma numesc retardata, inspir glume englezesti, un tigan in garda ma face proasta si urata numai pentru ca am incercat sa-i explic ca medicamentul pe care-l vrea nu-i ajuta neveste-sii nici cat aghiasma.

Stand eu stramb si incercand sa judec drept am inceput sa ma intreb daca nu ma aflu cumva in situatia celui caruia multi ii zic ca-i beat. Asa ca m-am gandit c-ar fi cazul sa ma duc sa ma culc.

Si-am visat urat. Acelasi cosmar, de altfel, care ma viziteaza din cand in cand. In care ma cert cu cineva, o prezenta invizibila, dar pe care o simt profund rea. In toiul disputei, pe care nu reusesc s-o intorc in favoarea mea, “Invizibilul” ma ataca fizic, ma tranteste si apoi ma ridica, izbindu-ma de perete, unde raman suspendata, atarnand ca o carpa, prada unei spaime de nedescris, care ma impiedica sa respir si care ma trezeste.

Propriii mei demoni ma viziteaza, probabil, din cand in cand. Mania, neincrederea, prea marea incredere in oameni, naivitatea, superficialitatea, nesiguranta, nelinistea imi amintesc, din cand in cand, ca n-au disparut, ca fac parte din mine. Ca nu sunt decat un om.

Cand eram copil credeam ca de fapt sunt un bebelus si ca-mi visez viata. Uneori mi-as dori sa ma trezesc din visul vietii mele.

De anul trecut si pana acum Andreea a uitat de pesti (intre timp au murit si perusii, de boala sau de inima rea, ca nu-i mai prea baga in seama), asa ca variantele pentru cadou s-au mai schimbat. Cum hainute nu-mi prea place sa fac cadou si papusi are cu tonele, mi-am zis, ca tot o pisez cu cititul, sa-i caut o carte mai de soi. Pentru ca maine e ziua ei si suntem invitati la petrecere. Unde altundeva decat la Mac?

Cum ma plimbam eu printre rafturile librariei, osciland intre zeci de carti cu povesti si cercetand cu ochi invidiosi (pe vremea mea nu erau) enciclopediile colorate, ma gandeam ca daca era vorba de Mihaita, baiatul lui frate-meu, era mult mai usor. El este in perioada jucariilor cu telecomanda, iar la ultima masinuta pe care i-am dus-o prima data a cautat telecomanda. Cum e fascinat de tot ce inseamna santier si constructii, cu motostivuitorul asta cred ca nimeream la fix.

Ce sa-i faci, fetele nu le au cu astea! Asa ca am continuat sa ma intreb “Cenusareasa? Hannah Montana? W.I.T.C.H. ?”, clatindu-mi ochii cu oferta variata. In cele din urma i-am ales Andreei o enciclopedie potrivita celor noua ani ai sai, iar maine vreau sa-i caut un set de accesorii colorate pentru par. Si sa vedem, domnule, cum sunt petrecerile astea la Mac!

Cu scuzele de rigoare, momentan am o problema cu pagina de comentarii, sper s-o rezolv cu oarece ajutor calificat. Pentru comunicari de orice fel sau idei de rezolvare a situatiei folositi va rog mail-ul: crissti_nica@yahoo.com.

Later (dupa 3 zile de strofocari) edit: VICTORIE!!!! Reparat-am biuba! De una singura! Cu toate astea nu-i chiar o fericire, ca a trebuit sa dezinstalez Akismet-ul. Dar e ok, u can talk to me! Hihihi, “You’re talkin’ to me”?

Inca o data scuze celor carora slovele le-au disparut in neant.