El este fratele meu (dati click pe poze ca sa-l vedeti mai mare). Duminica dimineata, dupa ultima ninsoare, a iesit, cu lopata aceea aerodinamica si confectionata de el insusi, sa dea zapada din parcarea din spatele blocului. Si-a eliberat masina si pe cea a vecinului, a facut partie pe dupa bloc pana la trotuar si acolo, la trotuar, a spart gheata la intrarea in parcare, unde e o panta. Naparstocul din plan indepartat din a treia poza e fiu-sau, care are 4 ani jumate. Baiatul si-a ajutat tatal, cu lopatica lui. Acesta a fost, de altfel, tot ajutorul pe care l-a primit Adrian. Restul vecinilor (care sunt sigura ca au boscorodit cel putin o data ca de-abia se misca pe trotuare ca nu-i data zapada) s-au limitat sa-l sustina, calduros, cu privirea. Sau, dupa caz, cu indemnuri moralizatoare: “Lasa, vecine, nu te mai chinui, ca miercuri se incalzeste vremea si se topeste zapada!!”
Intors in casa cu capul plin de parerile de bine ale vecinilor, si-a intrebat nevasta: “Hai, ma, Veve, chiar am fost caraghios??”. De asta in primul rand vreau sa-i spun, la fel ca Veve, ca ma mandresc cu el. La fel cum am fost mandra si de Marius, care a facut partie in parcare in spatele blocului la noi. Si mai vreau sa-i spun ca vecinii au fost caraghiosii, nu el.
De cateva zile KissFm promoveaza o melodie, o stiti prea bine:
Guess Who – Locul Potrivit
Vezi mai multe video din Muzica
De cate ori vad videoclipul mi se innoada lacrimile in gat in acelasi loc: la bananele de pe dulap. De fiecare data lacrima fuge pe obraz si ma cuprinde revolta. Si-mi vine sa strig NU!! NU E ADEVARAT! Locul asta e al nostru. Al nostru, al celor care simt si gandesc, scriu si citesc. Al nostru, al celor care muncesc si o fac cu dragoste pentru ce iese din mana sau din mintea lor. Al nostru, al celor care muncesc ca sa aiba, nu asteapta sa le dea statul sau altii. Al nostru, al celor care nu pretind, nu considera ca li se cuvine, nu fac rau doar pentru ca pot, ci fac bine tocmai pentru ca pot. Al celor care n-au uitat ce i-au invatat parintii ca-s modestia, respectul, umilinta, bunul simt, grija fata de aproape.
Cate cazaturi sa-nduri? Cate-ti da viata! Dar ridica-te de fiecare data mai drept si mai bun. Si nu-i lasa! Arde-i cu vorba si cu dispretul tau. Pentru ca lumea intr-adevar e rea si nimeni nu va plange langa tine, daca ramai acolo jos. Si nici dupa tine, daca pleci. Pentru ca noi suntem vinovati pentru fiecare secunda in care lasam ca locul nostru sa fie al lor. Pentru ca nu suntem mai putini, suntem doar mai putin zgomotosi.
Nu, nu-i adevarat! NOI ne-am nascut la locul potrivit. Tocmai pentru ca n-am primit si-am facut totul din nimic.
amin.
He he he!
Si eu sunt mandru de mine ca azi am reusiit sa urc in parcare fara nici o problema pe un polei de nu se poate!
VIVA LA LOPATA CREATA AD-HOC!
Asta e Romania mea: http://www.youtube.com/watch?v=fXz7CeOcRMM
atata zapada cata am vazut in buzau de cand m-a facut mama nu mi-a fost dat sa intalnesc. frateeee, troianu cat casa nu altceva. dar drumul a fost ok. am facut drumul cluj-galati cu juma’ de ora mai mult decat vara.
“Fapte nu cuvinte” ? Altfel mobilizator post….
Frate-tau a stricat ghetusul copiilor din cartier…
).
Pe vremea cind eram pionier si era ger afara ieseam cu pretenarul de la parter si turnam galeti de apa pe trotuar (blocul meu e lung, cu 5 scari, iti dai seama ce ghetus lung aveam
Da’ n-a tinut mult figura, a trebuit sa cada chiar maica-sa si sa-si fisureze bazinul iesind din scara sa mearga la servici…
In Pitesti noi stateam intr-un cartier care este pe deal, iar scoala era chiar la poalele dealului. Pe trotuar se formasera, de sus si pana jos, doua fagase late exact cat un pantof, pe ele se dadeau baietii ca pe schiuri. Noua ne era frica, in schimb le “cobeam” lor sa cada.
Ce vremuri! Ce vremuri!
Pe derdelus (Craiovei) au plantat niste vile.
A ramas “52-u’” ca-i terenul prea denivelat sa construiasca ceva.
La Multi Ani!
“Noi in anul 2000, cand nu vom mai fi copii…” Ce vremuri de demult… Ne-am nascut in locul potrivit, la momentul potrivit. Stiu eu
Am vazut si eu salba de viloaie care inconjoara Pitestiul prin toate locurile disponibile. Derdelusul nostru cobora din Gavana la scoala 6, peste strada de Cinema Lumina.
Ne-am nascut la locul potrivit unuii dintre noi. Pacat ca am avut atat de multe si am ramas cu atat de putine. In vreme ce marii nostri domnitori au luptat pentru ca noi azi sa fim liberi, conducatorii de azi vand tara oricui da mai mult pentru interesele lor.
Tara asta nu mai este a noastra. Din pacate