Blog de farmacista

Archive for November, 2009

Acum vreo cateva saptamani, intr-un week-end, ma trezesc la farmacie cu o domnisorica. Venise sa-mi prezinte campania Eurovita (aia cu Viena, ati vazut reclama). “Cine cumpara un flacon de Eurovita primeste un talon pe care-l completeaza cu datele personale si-l introduce in urna. Pacientul va pastra bonul pe care a cumparat flaconul. Aveti aici cutia pentru taloane, 200 de taloane si un poster si sa-mi semnati si mie, va rog. In doua saptamani va veni cineva sa ridice cutia cu taloanele”. Ma uit pe talon, durata concursului pana in 10 decembrie, parca. “Pai de ce in doua saptamani, ca promotia e pana la 10 decembrie??” “Cate doua saptamani in fiecare oras” Hait?!?!?!

Ma rog, construiesc cutia, o asez intr-un loc, la vreo saptamana vine rep-ul sa vada cum merge. Intr-o zi cand imi pocnea capul de cate aveam de facut.
-Cam putine taloane…(clefaind dintr-o guma!)
-Fiecare pacient care a cumparat a primit talon, sa stiti!
-Dar totusi, e si reclama, ar fi trebuit sa fie mai multe…
-Ce sa facem, nu se cere!
Ia cutia si se uita in ea:
-Dar taloanele sunt fara bonuri!
-Pai asa mi-a spus domnisoara care a adus cutia!
-Nu-i bine asa, o sa fie anulate!
-Nu-i problema noastra, asa ne-a explicat domnisoara care le-a adus, daca dansa n-a fost in stare sa priceapa ce are de spus, ce sa zic? Ca sa nu spun ca daca adunati toate taloanele si le amestecati, oare nu se pierd bonurile?
-Da, aveti dreptate, dar trebuiau puse cu bonul. Nu s-ar putea sa scoatem taloanele, sa sunam persoanele si sa le rugam sa aduca bonul?
-Ba sigur ca da, daca stati dumneavoastra sa-i primiti si sa le explicati care-i problema! Aveti impresia ca stam degeaba pe aici, n-avem suficient de lucru?
-Aveti dreptate…. Nu s-ar putea totusi sa asezam cutia mai la vedere, spre exemplu pe registrul de sugestii? (asta presupunand ca farmacista sa-si suceasca gatul pe dupa cutie ca sa vada pacientul).
-Haideti, totusi, ca mai avem putin si ni le puneti in cap! Nu-i suficient ca ati umplut farmacia cu tot felul de postere, flyer-e si materiale pe care le lipiti pe unde aveti chef fara sa intrebati??
-Incercam sa va ajut sa va cresteti vanzarile. O sa va dau o invitatie la un seminar de marketing, o sa vedeti acolo ca cea mai buna strategie de marketing presupune asezarea la vedere, produsele care sunt la vedere se vand mai bine.

Cum discutia dura de ceva timp, m-a salvat sefa: “Hai, Cristina, hai, ca avem treaba!!!!”, ca simteam ca mi se marise o vena la cap si mai am un pic si-l spurc. Ulterior a revenit la farmacie si si-a asezat singur cutia unde-a poftit, fara sa ceara voie.

Dar n-am mai apucat sa-i spun ca farmacia nu-i supermarket, sa te bati cu concurenta pe cine are raftul de la nivelul privirii sau sa te bazezi pe cumparaturile de impuls. Ca nu vindem alune prajite sau ciocolata!!! Vindem niste produse care pot influenta profund sanatatea oamenilor.

Asa ca prima preocupare a agentului de vanzare ar fi nu sa ma invete cum sa asez medicamentele in raft, ci sa ma convinga pe mine, profesionist in materie, (care poate ar putea sa-i spuna mult mai multe deespre produsele pe care le promoveaza decat va sti el vreodata), sa ma convinga, zic, de ce ale lui sunt mai bune decat altele asemenea si de ce merita sa le recomand pacientului. Ca daca omul plateste pe ele o carca de bani degeaba, ca n-au efectul promis sau ii fac rau pe mine vine sa ma traga de gulerul halatului, nu pe el!

Poate n-oi fi eu la curent cu cele mai bune strategii de marketing, dar pot sa-i spun sigur care-i cea mai proasta strategie de-asta. Cea mai proasta strategie de marketing e sa clefai guma in fata si in timp ce vorbesti cu o femeie, care se presupune ca-i clientul tau. Pot sa-i spun ca nici un farmacist nu si-a permis sa vina la el in sufragerie sa-i rearanjeze fotoliile, ca stie el mai bine la ce distanta trebuie sa stea de televizor!

Pot sa-i spun ca una din cele mai mari greseli pe care le-a putut face tagma noastra a fost sa considere medicamentul o marfa si farmacia o intreprindere comerciala si nu o unitate sanitara. Ca-n momentul in care punctul de interes s-a mutat de pe vindecarea pacientului pe castigul personal, in momentul in care am permis unor agenti de vanzari sa ne spuna cum sa ne facem treaba ne-am pierdut prestigiul meseriei si bunul nume. Degeaba plangem acum, degeaba facem greve. Culegem ce-am semanat, nimic mai mult.

N-ati vazut pe aici subiecte legate de politica, naste prea multe dispute, prea multa patima si prea putin bine, dupa parerea mea. Una din invataturile lui tataie catre nepotii lui numai ochi si urechi spunea asa, venind hat-haaat, tocmai de la bunicul lui: “Sa n-ai de a face cu politica niciodata, ca sigur nu scapi nemanjit.” Asa ca m-am ferit.

Insa in mod cu totul miraculos, as spune, am reusit sa privesc aseara marea confruntare a celor trei crai de la rasarit, fara sa alerg dupa Emetiral. Discutia mi-a lasat o impresie buna, cu toate ca se putea mai mult respect si mai multa clasa. As fi vrut sa vad mai mult echilibru, mai multa profunzime, mai putin libertinaj si mai putin circ din partea lui Antonescu. As fi vrut sa vad mai mult continut, mai multa libertate, mai putin PR si mai putina naivitate din partea lui Geoana. As fi vrut sa vad mai mult nerv, mai putine emotii si mai putina defensiva din partea lui Basescu. Poate ar fi iesit astfel candidatul perfect. Cum insa un 3 in 1 din ei nu se poate face va trebui sa alegem unul din ei trei. (Adica, pardon, din cei 12!)

Eu maine votez. Am votat totdeauna, o singura data am lipsit, ca nu eram in localitate si nu se putea vota pe lista speciala. Votez nu ca sa-mi anulez votul, nici ca sa fiu sigura ca nu voteaza altul in locul meu. Nu pentru ca am impresia ca eu fac diferenta. Desi poate chiar o fac. Nu pentru ca o consider o datorie civica. Desi poate chiar este. Nu pentru ca sper naiv ca va fi mai bine. Desi poate chiar sper. Ci pentru ca fac, nu-i las pe altii sa faca. Pentru ca ma exprim, nu-i las pe altii sa vorbeasca in locul meu.

Eu maine votez. Ai face bine sa faci si tu la fel.

Astazi las “nervii” la o parte si va readuc aminte de o voce si un cantec din alt veac. Pentru ca iarna nu vrea sa vina sau toamna nu vrea sa plece, pentru ca astazi e soare si se pare ca va fi cald va las sa ascultati un cantecel care mie imi inspira primavara, nu stiu de ce, ca n-are nici o legatura cu primavara. Poate pentru ca e vesel si zglobiu.

Spun “cu premeditare” pentru ca sunt sigura ca o sa va zumzaie prin cap toata ziua, de vesel si zglobiu ce e. Ascultati, fredonati si amintiti-va:

Si sa veniti sa-mi spuneti daca nu l-ati “mormait” toata ziua.

Denisuca are mai mereu cate o aventura la farmacie. La ultimul ei post despre asta zice un lucru tare adevarat. S-o citam: “Aşa-s farmaciştii ăştia moderni, nu mai amestecă ei soluţii ca să facă medicamente, unguente şi alte cele, toate-s ambalate şi stocul de marfă este înregistrat în computer, care a înlocuit creierul de farmacist.”. Dar stii de ce-i asa, Denisa? Pentru ca nu mai e rentabil sa faci preparate. Nu mai scoate bani activitatea asta. Sa-ti dau un exemplu: joia trecuta mi-am petrecut 4 ore adunate ca sa fac niste prafuri: din pastila de Captopril de 25mg am facut 3mg pe pliculet, din pastila de Nefrix 25mg am facut 6.25mg pe pliculet si din pastila de Furosemid de 40mg am facut 4mg pe pliculet. In total vreo 150 de pliculete, ca sa-i ajunga pacientului pe o luna. Pacientul fiind un copil de un an si vreo doua luni cu multiple malformatii la inima.

Suntem singura farmacie din Buzau care se mai ocupa cu asa ceva. Stii de ce? Pentru ca am incasat pe ele fabuloasa suma de 5 lei. 4 ore de munca pentru 5 lei. In cazul preparatelor magistrale se achita doar substantele si ambalajul (de multe ori mai scump decat substantele insele), nimic mai mult. Nici un preparat care nu contine mai mult de 1g de Hidrocortizon nu trece de 10 lei. Doar cele cu pilocarpina sau ditranol, care sunt mai scumpe, ating 40 de lei. Iar munca fizica a farmacistului care se ocupa cu prepararea lor nu e platita in nici un fel. De asta s-a renuntat la ele, pentru ca e atat de usor sa intinzi mana in raft si in 30 de secunde sa incasezi 150 de lei, fara sa transpiri si fara sa ti se pateze halatul, fara sa te murdaresti pe maini si fara sa-ti colorezi unghiile.

Dar nu asta ne deranjeaza. Ci faptul ca pentru ca inca ne mai putem numi farmacisti suntem de rasul curcilor. Pentru ca stimabilii nostri colegi au grija sa ne trimita preparatele de 5 lei DUPA ce au avut grija sa elibereze restul medicamentelor de pe prescriptie, incasand 150 de lei. De asta voiam sa-ti spun, draga Zoso, ca nu numai cand esti primul esti prost. Esti prost cand joci dupa reguli, cand esti corect, bun si cinstit. Esti prost cand iti asumi raspunderi, cand crezi si pui pasiune in ceea ce faci. Esti prost cand nu alegi calea cea usoara. Esti prost si esti de rasul curcilor.

De-asta voiam sa-ti spun tie, jmeckere care-”ai ajuns departe” si te-ai umplut de bani numai tu stii cum (sau poate stim si noi). Si tie, care esti sus, dar ai uitat de unde-ai plecat. Si tie, care te uiti la mine cum muncesc fara profituri uriase si razi, crezand ca-s ultimul prost :

Mi-ar fi fost de folos sa ma ajuti, sa pui umarul alaturi de mine, dar daca nu poti, nu-i nici o problema.
Ar fi fost frumos sa recunosti ca si eu am ajuns departe, prin munca, dar daca ti-e greu sa faci asta, nu ma deranjeaza.
Ar fi fost ok chiar daca ai fi recunoscut ca nu mai poti de invidie, nu m-ar fi afectat in nici un fel.

Vreau sa te rog doar atat: TACI!!! Tine-ti gura, ocup-o cu rumegarea de rahat sau cu inghitirea propriului venin dar TACI!!! Nu-ti mai exprima dispretul. Tine-l pentru tine. Nu mai hahai, nu te mai hlizi, nu mai rade de mine, de cinstea si de munca mea. Nu ma mai intina pe mine cu mizeria ta, si nu ma mai trage spre namolul din care-ai facut ochi.

MUCLES!!

Cat timp, Doamne, vom mai fi o natie de curci??

CYNDI LAUPER -Time after time

As vrea sa fiu in stare sa dansez. Cat de cat estetic daca se poate. Unii sunt in stare, Marius e maestru, insa eu… topor!

As vrea sa invat sa ma intereseze cum sa ma imbrac mai elegantos. Maia si-a dorit toata viata sa fiu si eu mai interesata de aspectele astea, da’ eu… tot un pantalon si-un tricou!

As vrea sa invat sa apreciez banii altfel. Cand ii am ii cheltuiesc anapoda, stresandu-ma in acelasi timp ca-s putini, cand nu-i am le duc dorul, stresandu-ma in acelasi timp cum sa fac rost de ei. Desigur, toti au faza asta, da’ eu… cand Hagi Tudose, cand pitzi la mall!

As vrea sa invat mai repede ca uneori e bine sa numeri pana la 10 in gand inainte sa spui ce ti de pare ca ai de spus. Ca poate nu mai spui si poate e mai bine. Unii stiu asta, da’ uneori eu… oops, i did it!

As vrea sa invat mai repede si sa am replicile la mine atunci cand trebuie. Unii dau cate-o duma de-ti sta mintea-n loc fix la pont, da’ eu… saaaailent naaait…

As vrea sa invat mai repede ca uneori poti sa scutesti multi nervi tociti si multe nopti nedormite acordand pur si simplu incredere si iubind pur si simplu din tot sufletul. Unora nu le trebuie niste ani pentru asta, da’ mie…

As vrea sa invat mai repede sa gandesc cu mintea mea de acum, de dupa 30 de ani. Sa ma impac cu unele lucruri, sa le inteleg pe altele, sa iau viata asa cum este. As vrea sa nu mai fiu nevoita sa iau niste hotarari, mai precis vreo trei. As vrea sa ma apuc mai repede de blogarit. Jeez, imi place din ce in ce mai mult!

Si…..da! As face aceeasi meserie (poate pentru ca-mi place prea mult sa ma aud vorbind, cum glumea cineva), as iubi acelasi om si l-as ajuta inca o data sa stea pe partea luminoasa (pentru ca simt ca pe undeva tema mea pe lume are legatura cu asta).

Dar mi-as dori sa invat ce sa-mi doresc. Unii stiu de mici, insa eu…