Crisia.net - Blog de farmacista

Lume, lume! Ol ze pipal in ze haus! Luati aminte aici:

Familia Niculescu, aici de fata, fidela principiului conform caruia omul cat traieste invata, s-a apucat de scoala! Si nu orice fel de scoala, ci Scoala de bani. Desi pana acum s-au dovedit maestri in platit rate si cheltuit bani, la 34 de ani cei doi rotunzi la figura considera ca mai au loc de invatat, asa ca s-au prezentat, cu nasurile borcanate lipite de monitor si cu degetele jucause pe mouse, la testul de admitere. Dupa corectarea lucrarii s-a constatat obtinerea a 55 de puncte din 70 posibile, echipa celor doi zglobii fiind declarata admisa, pe locul 358 din vreo 1200. Poate nu e startul cel mai bun, dar avem timp sa ne revenim.
Va poftim asadar prin prezenta sa cititi urmatorul manifest si sa intrati si domniile voastre in Scoala de bani! Puteti invata diverse lucruri folositoare, puteti castiga bani la extemporalul zilnic sau, cel mai important, puteti sustine la concursul “Buzunarul anului” echipa ochelaristilor voiosi. Va inscrieti pe site, ne scrieti un mesaj sau ne cereti prietenia si in pagina noastra ne puteti vota. Ne cheama 2Niculescu, caci “Niculestii” fusese ocupat de altii mai iuti de mana. Nu precupetiti asadar nici ovatii, nici urale, nici pampoane, nici aplauze, nici trompete, nici tromboane!
Cel mai vajnic sustinator are de castigat (cititi regulamentul spre edificare)! Strict interzise banner-ele porcoase si spartul semintelor!

Ma gandeam ca iar a dat domnul Geoana o duma electorala gen “20.00 euro pentru fiecare roman care se intoarce acasa din strainatate”. I-auzi ce propune dansul: expedierea medicamentelor compensate/gratuite direct la domiciliul pensionarilor! Aflu insa ieri ca nici pomeneala, era un proiect pe care fostul ministru Bazac chiar il gandea, pentru zonele in care este medic dar cea mai apropiata farmacie este la niste kilometri distanta.
Mecanismul ar fi presupus urmatoarele: farmacia dornica sa participe face (citez) o “minima investitie”, intr-un calculator si o linie telefonica. Prescriptia contine alaturi de fiecare medicament un cod numeric. Pacientul, dupa ce a primit de la medic reteta, suna la farmacie si comunica atat CNP-ul, cat si codul numeric al fiecarui medicament. Farmacia pregateste medicamentele si le trimite prin curier la domiciliul pacientului, acelasi curier preluand prescriptia si banii, pe care le aduce la farmacie.

Offf, ce sa zic? Superb proiectul, mirobolant chiar. Tot pensionarii, saracii, tot pentru ei, ca sa voteze cum trebuie. Dar nu sunt luate in calcul niste aspecte. In primul rand: CINE SUPORTA COSTURILE acestei operatiuni de salvare nationala??? Si aici nu ma refer neaparat la telefon si calculator. Ma refer la curierul care face in acest caz doua livrari. Ma refer la farmacistul care sta la telefon sa preia comenzile si sa pregateasca retetele, activitate care vine peste activitatile sale zilnice de oficina si receptura. E rentabil ca o prescriptie care costa 10 lei sa genereze costuri de 50 lei??? In conditiile in care la ora actuala exista dificultati in decontarea chiar si a celor 10 lei??

Mai apoi: unde sunt pasii de verificare in acest lant? Daca pacientul greseste citind prescriptia ce facem? Punem iar curierul sa aduca medicamentele gresite la farmacie si sa le duca pe cele bune la pacient? Sa nu uitam ca vorbim de pacienti din zone defavorizate, de pacienti in varsta, cu dizabilitati. Cu acestia este dificil sa comunici fata in fata, in oficina, daramite la telefon!! Cum isi vor administra medicamentele acesti pacienti, avand in vedere ca in destule cazuri uita ce au de facut imediat ce ies pe usa farmaciei, dupa ce li s-a explicat detaliat ce au de facut??

Mai apoi: pe ce criterii se vor alege farmaciile care vor participa la acest program si pe ce criterii alege pacientul una, presupunand ca vor fi mai multe dornice de acest sport? Pe ce criterii se va alege curierul? Oare nu cumva se face loc de un nou circuit al spagii in natura?

Sa nu ma intelegeti gresit. E adevarat ca ideea nu e rea. E de asemenea adevarat ca acest sistem functioneaza in unele tari din vest. Cititi inca o data: DIN VEST!! Si daca nu ma insel acolo livrarile se fac loco, pentru pacienti familiarizati cat de cat cu tratamentul pe care-l urmeaza. Aici, in Romania, destul de multi dintre pacientii pentru care viseaza domnul Geoana tichii de margaritar sunt analfabeti. Sunt aproape nevazatori. Sunt neincrezatori in straini. Sau dupa ani de tratament habar n-au cum se numesc medicamentele pe care le inghit. Aici, in Romania, educatia sanitara la tara este precara, daca nu cumva si acest calificativ este optimist.

Nu, domnule Geoana, n-ati rezolvat nimic cu asta. Problemele noastre cele mai mari nu sunt ca oamenii nu au acces la tratament (desi in ultima vreme s-au deschis destul de multe farmacii in mediul rural, pentru ca orasele sunt in mare parte “inchise” deschiderii de farmacii). De ce nu propuneti modalitati prin care medicii sa fie stimulati sa mearga la tara, si sa ocupe in mod activ de pacienti? De ce nu propuneti metode prin care farmacistii sa fie stimulati in mod real sa deschida si sa pastreze o farmacie in mediul rural? La sfarsitul lui 2010 va disparea criteriul demografic la deschiderea de noi farmacii, credeti ca se vor deschide mai multe in rural sau vom avea tot in centrele oraselor trei farmacii pe metrul patrat?
De ce nu propuneti modalitati reale si eficiente de a creste nivelul de educatie sanitara in rural, de a convinge oamenii de necesitatea controlului si analizelor periodice pentru preventia unor boli preucm diabetul, hipertensiunea arteriala, cancerul?

De ce nu ne scapati intai de chelie, domnule Geoana, si pe urma sa ne impopotonati cu tichii de margaritar???

Astazi, intrebandu-ma de ce oare e abur in baie intr-un bloc unde nu-i apa calda de 2 saptamani am deschis intr-o doara robinetul. Dupa cateva fasaituri si paraituri, MINUNE! Curgea apa calda!! Unde-i minunea va intrebati? Pai oameni buni, in Buzau, in Romania, reparatia la apa calda s-a terminat cu trei zile MAI DEVREME! Apa e fierbinte, curata, limpede si incolora! Unde s-a mai pomenit asa ceva???

Acum o sa va rog sa ma scuzati, ma duc sa ma incretesc intr-o baie fierbinte in Zona Crepusculara…..

1. Categoria Totdeauna pentru noi, niciodata pentru voi

Farmacia H avea o relatie decenta cu depozitul de medicamente F. Din cand in cand telesales-ul suna si recita pe-un glas mieros texte precum: “Doamna farmacist, nu-mi luati si mie produsul cutare, ca mai am de dat vreo suta de bucati?!?”, “Doamna farmacist, n-aveti comanda astazi, ca se termina luna si nu mi-am facut targetul?!?!”. Intr-una din aceste comenzi s-a achizitionat o cantitate de medicamente produse de M, pentru ca sunt vanzare sigura. Numai ca:

La 1 aprilie ministerul a stabilit o noua lista de preturi la medicamente, cu aplicare imediata la produsele existente in stoc. Cum la medicamentele M se producea o scadere de pret destul de substantiala, producatorul anunta ca va suporta in totalitate pierderile distribuitorilor. Se solicita prin urmare farmaciei o situatie cu medicamentele provenite de la depozitul F. Situatia este trimisa pe la sfarsitul lui aprilie. Trec cuminti cateva luni, vreo 6, reprezentantul medical al producatorului M vine sa anunte ca s-a facut nota credit catre depozite. Farmacia nu primise nimic, drept urmare la doua zile suna telefonul: “Doamna farmacist, la noi s-a schimbat persoana de la conta care se ocupa de problema respectiva si s-a ratacit situatia, mai trimiteti-o o data”.

Se retrimite hartia cu bucluc, mai trece o spatamana, se primeste raspunsul: farmacia nu poate primi nota credit pentru ca a trimis situatia prea tarziu. Repet, depozitul primise nota respectiva, deci nu dadea nimic din banii lui. Dat fiind ca toata vara acelasi telesales a solicitat cu obraznicie plata comenzilor obtinute prin miorrlait si tors frumos cu burta-n sus (in conditiile in care erau cunoscute intarzierile la plata din partea Casei de asigurari) este ca se va face eforul de a se achita rapid tot soldul ramas si va inceta orice relatie de afaceri intre farmacie si depozitul F? Este! Da’ merita oare?

2. Categoria Ce-mi pasa mie, stau la 4

Stiti ca va povesteam prin primavara ca ne ploua in debaraua de pe hol din cauza pluvialei, care-i in debaraua vecinilor si care s-a spart. Toata vara ne-am batut gura cu ei sa repare, cum insa a plouat prea putin nu s-a miscat nimic. Bineinteles ca toate reparatiile se fac toamna, ca atunci nu se mai poate. Pesemne ca vecina care-i perete-n perete cu noi (care pana atunci zicea ca are debaraua plina si ca n-are habar daca intra apa sau nu) s-a trezit ca mucegaiul da sa o imbratiseze in timp ce-i face prietenos cu ochiul, asa ca n-a mai rabdat si s-a dus la vecinul de deasupra ei, la 4. Ala nedeschizandu-i usa, a luat-o pe sefa ascoiatiei si s-a dus peste el. Bineinteles ca teava-i sparta la el, luati instalator, platiti. Zis si facut, suntem instiintati cu mare fala ca s-a rezolvat, se repara. Se cheama instalatorul, ala de la 4 iar nu deschide usa.
Este ca in aceasta situatie s-ar putea sa ne ducem pe bloc sa astupam pluviala, fara sa ne pese daca-i intra apa in casa? Este! Dar merita?

3. Categoria Jmecker da’ blogspot

“Ma puse necuratul sa ma uit in spam!” zicea un clasic in viata. Si dadui de-o cerere de link exchange. Ma, si ma invatase Ramona sa am grija cu cine ma incurc, da’ cand ia neuronul pauza doarme adanc. Fac un pic de cercetare, in pagina sa de link exchange dau de unul care comenta aratandu-se mirat ca nu vede blogroll-ul in site. Ridic de-o spranceana, ma foiesc eu nitel ca bancurile nu prea se potrivesc cu blogul meu personal si sanatos si eco, dar dupa cum ziceam neuronul sforaia de zor. Pun link, ma anunt, verific a doua zi: exista si blogroll si eu in fruntea listei.
Atat ca dupa vreo doua zile dispare tot blogroll-ul. Las comentariu intreband ce s-a intamplat, “Comentariul a fost sters de una dministrator al blogului”. Mai, ma lasi?!? Ce-i nesimtirea asta? Mai vars amarul intr-un comentariu, se sterge si ala, biensur. Este ca-l arat cu degetul si daca-l prind il bat la fund cu urzica? Este! Da’ merita? Merita: ii zice ceva cu culmi si blogspot si se lauda cu PR mare si multi vizitatori pe zi. Nu asa se fac, tovarasele!

Ideea mirificului articol ce urmeaza mi-a venit de la acest articol si comentariile care s-au facut la el. Din cand in cand e mare sfada-n blogosfera, ca de ce e Zoso primul, ca aia marii se ajuta intre ei, ca aia micii n-au nici o sansa sa-i ajunga din urma, ca una, ca alta. Periodic apare cate un plapand care da cu noroi in vreunul din fruntea listei crezand ca lumea o sa-i absoarba cu nesat scrierile numai si numai pentru ca a avut coa… sa dea intr-unul mare. Sau crezand ca devine el insusi mare prin asta fapta eroica.

Si-asa se face muuuult zgomot pentru nimic! Nu ca sunt eu miezul sau am descoperit apa calda, dar stiu de la ce li se trage. Ati ghicit, desigur, de la scoala! De la scoala care ne-a dat si ne da calificativele comparandu-ne cu colegii nostri. In loc sa ne masoare cunostintele acumulate pana la momentul ascultarii sau extemporalului. A mai venit si mamica/taticul sa ne asigure ca suntem nedreptatiti, ca sunt altii cu bani mai multi sau cu sange mai albastru, prin urmare avantajati sau tratati cu mai multa indulgenta. Asa ca tot timpul stam cu gatul sucit la ailalti, lamentandu-ne: Da’ de ce e Z primul? Ca si eu scriu un post pe zi! Aaa, se ajuta cu ceilalti din frunte! De ce X a ajuns bine? Ca nu-i cu nimic mai grozav ca mine! Sigur fura/a dat spaga! E comod, nu-i asa? Nu esti tu incompetentul, ceilalti sunt mai smecheri ca tine. Nu gresesti tu cu nimic, aia marii se ajuta intre ei si vai, nu-i baga in seama pe cei mici. Nu muncesti tu prea putin, fura ei prea mult. Nu mai spuneti!

Pai nici eu nu sunt cu nimic mai prejos decat altii. Daca ma gandesc bine as putea sa fiu si eu prima! Stiu sa scriu corect romaneste, am ceva idei in cap, sigur nu-i vina mea ca nu-s in frunte. BA DA! A mea e vina. Pentru ca nu muncesc suficient, pentru ca nu acord blogului timp suficient. Nu sunt genul care sa insaileze la iuteala cateva cuvinte si sa fie multumita. Pana sa dau “Publish” rumeg tema, scriu ideile cum imi vin dupa care recitesc de zeci de ori, facand modificari pana cand sunt multumita de ce-a iesit. Iar asta presupune timp, mult timp pe care nu-l prea am, da’-l smulg din ceea ce ar trebui sa fie timp acordat treburilor casnice. De multe ori scriu in timp ce oala fierbe pe foc si masina spala rufe. Daca ar fi sa scriu un articol pe zi cred ca ar cadea pe noi mormanele de vase si rufe murdare (cu praful oricum am cam pierdut lupta). E destul de greu sa impac si serviciul, si gospodaria si articole de scris prin vreo trei locuri. Constientizez asadar ca n-o sa fiu prea curand printre cei mari.

Ce-ar trebui sa fac? Sa ma iau in gura cu granzii, poate ma baga-n seama si pe mine careva? Nu-mi sta-n fire, caci de cand ma stiu cearta mi-a repugnat. Ma uit in schimb la mine si sa stiti ca sunt multumita. Pentru una care n-a facut o ora de engleza in scoala si care n-a vazut calculator decat in anul 2 de facultate eu zic ca am ajuns departe. Mi-am instalat singura WordPress-ul pe domeniu. Zambiti voi in barba, dar pentru mine e echivalent cu a reusi sa te intelegi cu un chinez dupa ce-ai studiat singur chineza. Am “lipit” pe el vreo cateva plugin-uri. Am facut pe blogul asta ce mi-a dat prin cap: am incarcat muzica, poze, am facut slide-uri de poze, am pus sondaj, am aberat pe tema unor melodii, am dat sfaturi, m-am exprimat cum m-a taiat mintea. Am invatat enorm de multe lucruri, de una singura, buchisind cu engleza mea invatata din filme si texte de melodii. Asa cum sunt, mica si neimportanta, m-am trezit adaugata in blogroll-uri fara sa cer vreodata acest lucru, m-am trezit apreciata de Dojo, cu un comentariu de la Arhi si cu un tweet de la Zoso.

Vin asadar si va zic: ce-ar fi sa va intrebati nu “De ce e Zoso primul?” ci “De ce nu sunt eu primul?”. Ce-ar fi sa va uitati la voi, ca numai voi contati? Ati dat tot ce puteati? Ati avansat in vreun fel de cand ati inceput? Ati invatat ceva? Ce-ar fi sa va comparati cu voi insiva, nu cu ceilalti? Pe ce loc credeti ca ati ajuns? Pentru mine eu sunt pe primul loc. Pentru ca m-am luptat cu mine si acum sunt cu mult mai buna decat la inceput.