Crisia.net - Blog de farmacista

-Alaturi de un prieten adevarat este cu neputinta sa ajungi la deznadejde-

Ne stim de-atata vreme! Bancile liceului nostru au fost martorele lungilor discutii purtate in pauze, pline de idealuri, de nimicuri. Sau poate nu erau nimicuri, eu le-am uitat, tu sigur ti le amintesti si acum.

Ne-am urmat drumul (astazi avem fiecare un om alaturi, tu ai si un copil), ne-am scris, apoi nu ne-am mai scris. O prapastie de tacere s-a asezat intre noi. Ne-am revazut, am povestit, am vorbit, poate eu am vorbit prea mult….

Stiu ca m-ai privit totdeauna ca pe o sursa de inspiratie, mi-am dat seama de asta din primele discutii pe care le-am purtat. Oricat m-as fi bucurat pentru mine asta a fost un motiv de teama: daca nu fac fata asteptarilor tale? Ele se adaugau asteptarilor celorlalti, care m-au vazut totdeauna ca pe o femeie puternica, lucida, sigura pe ea in orice imprejurare, transanta (poate prea transanta si poate cu asta am gresit), si totdeauna cu picioarele pe pamant. Probabil ca si din cauza ca plang atat de rar si aproape niciodata in prezenta altora….

Asa am ajuns sa car in spate poveri grele, vechi de ani de zile. Desi langa mine omul meu le poarta pe ale familiei noastre si m-a scutit pe mine de multe griji, uneori ma simt atat de singura incat as tipa precum batranul acela din spotul publicitar. Dar femeile puternice nu tipa isteric…

Mi-as fi dorit sa te mai am aproape, nu ca sa te inspir, nu stiu ce sursa de inspiratie as mai fi. Nici ca sa ma ajuti sa iau hotarari, pentru asta am un “proces tehnologic” bine pus la punct. Nici nu ti-as transfera din poverile mele, ar fi necistit din partea mea s-o fac. Mi-ar prinde bine insa sa mai bem o cacao cu lapte intr-o dupa-amiaza, sa ne mai amintim, sa mai povestim, sa-mi spui cum se vede Cristina prin ochii tai, asa cum ai facut-o de atatea ori si te-am apreciat pentru asta, desi nu totdeauna mi-a placut ce vedeai.

Sunt inca aici, ti-am intins mana. Stiu ca ai nevoie de mine. De ce taci?

Opeth – For Absent Friends

Voiam sa scriu cu totul altceva, dar astazi n-as vrea sa mai sun ca profa care explica otarata, batand din picior si agitand degetul aratator. Las asta pe alta data.

Ieri a batut vantul si s-a facut frig. Aseara mi s-a parut chiar ca mirosea a iarna. Astazi asteptam ploaia si totusi e soare. Stau pe balcon si ma incalzesc ca musca la soare privind printre gene cu ochii mijiti cerul albastru si curat.
Ce rost mai are tot ce voiam sa debitez? Sa ascultam:

koop – let's elope

si sa ne-nchipuim ca suntem ca el:

liberi, curati, lipsiti de temeri zilnice, de rautati, de nimicnicii, de minciuni justificate prin comportamentul celorlalti fata de noi. Azi e inca o zi cu soare si asta e tot ce conteaza.

Sunt in concediu! Am incheiat glorios cu o garda miercuri noapte si iata-ma-s! Gata sa dooooooorm si sa ma uit la filme. Ceea ce si fac, dat fiind ca am racit. Ma ustura-n gat si ma doare-n piept, tusesc sec, stranut si mi se-nfunda nasul, HEI!!!! Daca as avea un pic de febra mai ca as zice ca AOLEU! am gripa?!?!
Puschea pe limba-ti, Cristina! Pana una-alta, ma tratez cu ceaiuri, pastile de gat si Coldrex, stranut de cad gugustiucii din teii din fata blocului si ma uit la Two and a half men, a doua serie.

Rrrromanul verde care se respecta are doua variante pentru concediu: numero uno, pleaca in strainatate, in diverse locatii la moda (ca si cuvantul “locatii” de altfel) cum ar fi Coasta de Azur, Santorini, Albena, Elvetia la schi, Viena la shopping, sau pe la noi la Mamaia, Valea Prahovei, Eforie Nord sau in Moldova la manastiri. Dupa buget si nivelul de snobism. A doua varianta: se apuca de curatenie, construit, reparatii si modernizari la casa, cules porumb/vie/prune, si alte asemenea. Dupa necesitati si marimea gospodariei.

Eu m-am hotarat sa fac opinie separata: nu plec nicaieri (doar pana-n bucatarie, sa-mi mai fac un ceai si sa mai caut dupa vreun bulin) si NU FAC NIMIC! Ah, si ce bine este! Voi munciti, asa bronzati si plimbati cum sunteti, eu STAU, citesc carti si bloguri, ma uit la filme, NU ma uit la stiri, dorm cat poftesc si nu ma trezesc cu noaptea-n cap, ma plimb prin parc si ma bucur de toamna, ocupandu-ma numai de mine insami.

Si astept un concediu in care sa nu ma-mbolnavesc nici eu nici altcineva, sa nu moara nimeni, sa nu-mi fac griji pentru parastase si sa ma pot realmente relaxa. Pana acum nu mi-a reusit asa ceva, desi am auzit ca e posibil…

Astazi la ora 14 incep inscrierile la Powercamp. Primii 50 de inscrisi beneficiaza de reducere de 30% la taxa de participare, iar oferta este valabila doar pana maine la ora 14.

Powercamp are loc in perioada 25-25 septembrie, in Buftea, pe domeniul Stirbei. Este un eveniment organizat de revista Biz in doua module paralele: career stream si business stream. Si-au confirmat participarea speakeri precum: Marius Ghenea, Liviu Taloi, Madalina Sava, Eliza Rogalski, Bobby Voicu, Antonio Eram, si multi altii.
Cele doua module vor fi continuate in lunile octombrie si noiembrie cu un program intensiv de e-learning, materializat in 4 serii de traininguri online pe care participantii la eveniment le primesc gratuit. In target-ul evenimentului se regasesc, printre altii, si profesionisti ce vor sa treaca la urmatorul nivel in cariera, specialisti ce vor sa isi construiasca un brand personal autentic si sa il sustina prin mijloacele new media, profesionisti care isi doresc o metoda personala a succesului.

Pana astazi s-au putut descarca gratuit de pe site-ul Powercamp cateva resurse gratuite: programe in format pdf, video-uri, etc. eu una am descarcat programul Cresteti-va eficienta cu 20% in 30 de zile si “40 de Metode prin care sa folosesti Social Media pentru promovarea afacerii”, contin idei pe care le consider utile chiar daca nu esti antreprenor sau marketer. Dupa cum spuneam, astazi la ora 14 va fi publicat programul detaliat al evenimentului cu detalierea speakerilor si pagina de inscriere, pe care o veti putea accesa si prin banner-ul din stanga.

Intra-n prag de seara in farmacie o familie de tigani, pe la varsta a doua. El, desigur, in camasa alba si pantaloni negri, matol. Ea, cu fuste multe si cu banuti in par, imi intinde o schema de tratament cu Rytmonorm, Nexium si Lexotanil si-o cutie de Rytmonorm:
-P-asta am luat-o, da pe alelalte!
Nu sa-i zic ca n-am? Ma mananca undeva si debitez:
-Nexium iti dau, da’ la Lexotanil ai nevoie de reteta speciala.
-Da platesc, nu vreau recopensata d-aia.
-Si daca platesti, tot trebuie. Cat Nexium vrei?
-O foaie d-aia, cat face?
-25 de lei si ti-ajunge trei zile!
-Dooscinci da lei!?! Bine! Catre el: Da, ma, banii!
La care el zice:
-Da’ dati-i doamna, si Xotanil d-ala, hai ca platim!
-Daca am zis ca nu se poate, de ce insistati?
-Da’ la alte farmacii sa da, manca-tas!
-Pai de ce nu mergeti acolo unde stiti ca “sa da”?
Moment in care discutia ia o intorsatura sideranta pentru mine. El:
-Da’ ce te superi asa? Am zas si noi…..
-Nu ma supar, am spus doar sa mergeti acolo!
Ea:
-Hai, nu te supara pe noi, ca esti de-a noastra!
Simt cum fac ochii marimarimari si-mi aud maselele cazand pe gresie. Ea imi face cu ochiul si continua zambind:
-Esti tiganca d-a noastra, sa vede ca nu esti alba la fata si te aprinzi iute, ca femeile noastre. Diejaba, nu mai zice, ca esti d-a noastra…

Doamne Isuse Cristoase! Mi s-a spus ca sunt prea plinuta, ca sunt prea slaba (heh, frumoase vremuri!), ca arat mai tanara decat ar trebui la varsta mea, ca-mi sta bine-n albastru, dar sa-mi spuna cineva cu atata siguranta ca arat a tiganca nu mi s-a mai intamplat in viata mea! N-am fost in stare sa reactionez nicicum caci mi-am adus brusc aminte ca bunicul, Dumnezeu sa-l ierte, a fost de multe ori jignit cu “tigan ungur ce esti!”, dat fiind ca era maghiar din Toplita stramutat in Regat si avea intr-adevar pielea mai inchisa la culoare.

Nici nu stiu, sa ma simt jignita? Ce face romanul daca-i striga unul: “Esti tigan!”? Se gandeste la discriminare si ca n-are prejudecati? Nop, sare de fund in sus si raspunde: “Ba pe-a …”. Caz in care “familia Bundy-les” ar fi geniala, au nimerit insulta care le e cel mai la indemana. Atat ca au iesit pe usa repetandu-si “Da, sigur e de-a noastra” nu cu dusmanie ci aproape cu bucurie, parca regasisera fiul risipitor.

Voi v-ati fi simtit jigniti?