Duminica m-apuca inspiratia pentru articole moralizatoare! Da’ ce sa fac, cand citesc la Visurat niste articole despre dragalaseniile unor copilasi, manca-i-ar mama!?!
Vin la farmacie destule mame cu copii. Destui dintre ei bantuie ca disperatii prin oficina, urland dupa guma sau “vreau acaaaasaaaa!”, tragand de tot ce le pica in mana. Ce auzim cu spranceana ridicata de nervi?: “Mami, nu pune mana, ca te bate tanti/ iti face injectie!!“. Nu: “Nu e frumos sa pui mana pe ce nu-i al tau!”, nu: “N-am bani/chef sa platesc daca distrugi ceva”, nu: “Ma faci de ras si nu te mai iau cu mine niciodata!”. NU! “Te bate tanti”! Ce pricepe plodul? Ca mami e parinte model, il iubeste si n-o sa-l atinga niciodata, pentru ca ea de fapt e de acord cu ce face el. Ca poate sa faca din ea ce vrea numai daca pune botul, urla sau trage de ceva. Ca restul oamenilor sunt rai, nu inteleg ca el e doar un copil (deci trebuie sa i se accepte orice, ce stie el) si-l asteapta la orice colt cu nuiaua sau cu injectia in mana si cu ochii rosii de manie!
Se tot vorbeste vad (a scris si Arhi) despre bataie ca mijloc educativ, daca e bine sau nu sa dai in copil, de-astea. N-am sa ma pronunt. Mi-aduc aminte in schimb si acum cum ne-a tras vreo doua tata cu cureaua la fund, si mie si fratelui meu, cand, ajuns acasa de la uzina, ne-a gasit in plina distractie: aruncam cu cartofi in trecatori, de la balcon. Dupa ce-am terminat cu smiorcaiala ne-a explicat si am bagat foarte bine la cap ca mancarea costa bani si se mananca, nu se arunca de la balcon. Ca puteam rani pe cineva, sau sa-i murdarim hainele, sau sa spargem vreun parbriz de masina.
Poate ca bataia nu-i chiar rupta din Rai. Desi multi din cei “crescuti cu cheia de gat” spun ca nu ne-a marcat psihic, nu ne-a inrait, ba dimpotriva. Dar nici cu argumente de genul “Te bate tanti!”, “Te iau tiganii!”, “Vine bau-bau!” nu facem educatie copiilor! Spuneti-le ce trebuie, cand trebuie si cum trebuie. Explicati-le consecintele faptelor lor, nu mai cautati sa le acoperiti prostiile cu orice pret. Daca odrasla ta nu te asculta si distruge bunul altcuiva, n-o lua in brate protector si nu pleca de parca nu s-ar fi intamplat nimic. Plateste pagubele si tai-o de la ciocolata si suc timp suficient cat sa acoperi cheltuiala, caci doar asa are sansa sa inteleaga ceva. Doar asa nu vei ajunge sa platesti avocati care s-o scoata din necazuri mai tarziu.
Voiam sa pun concluzia ca, pe langa faptul ca are prea putini copii, Romania mai are si problema ca nu stie sa-i creasca. Mi-am adus insa aminte de doi copii superbi, ai unor cunostinte care traiesc la tara. Sunt doi copii veseli, zglobii si in continua miscare. Cu toate astea stiu amandoi sa ceara voie sa stea cu cei mari, iar cand li se da voie stiu sa nu se bage in discutie sau sa ceara atentie exclusiv pentru ei. Nu am auzit-o pe mama lor sa ridice vocea la ei. Ioana si Edi se catara prin pomi sau pe camioneta tatalui lor, se manjesc cu inghetata, alearga dupa pui sau vrabii, sunt copii ca toti copiii. Dar stiu sa puna “sarut mana”, “multumesc” si “te rog” (nu “teee roooog, maaaamiiii!!!”) fara sa li se atraga atentia si nu e nevoie sa li se spuna a doua oara sa faca un lucru, chiar daca nu sunt foarte incantati. Da, au in casa si televizor cu desene, si calculator cu internet! Potrivit varstei lor au insa fiecare si sarcini clare (sa aiba grija de puisori, sa adune ouale de la gaini, sa-si ordoneze hainele si jucariile, sa se duca dupa paine). Am un respect imens pentru parintii lor, care, asa nascuti si traiti la tara cum sunt, au stiut ce sa faca din copiii lor. Cati parinti de oras se pot mandri cu astfel de copii?
P.S. Tot la farmacie:
-Dati-mi va rog ceva pentru raceala pentru fetita mea! Face febra, are nasul infundat si o doare capul!
-Va dau un sirop Panadol?
-Aaaa, nuuu, are 23 de ani! Stiti cum e, si cand cresc sunt tot copilasii nostri…
Nu, nu stiu cum e! Si, mai ales, nu inteleg cum “fetita” de 23 de ani poate sa-i spuna maica-sii: “Data viitoare nu mai plecati in concediu 10 zile! Am murit de foame cat ati fost plecati!”
Foarte bun postul ăsta… Poate aşa nu mai vedem copii de 4-5 ani care fug prin depozit, bat insistent în geamurile de la vitrină, şi sar pe cântarul din farmacie…
Dar toate mămicile de azi spun că copii trebuie crescuţi cu vorba bună (adică tugându-se de ei)… Şi copilul vede că se roagă de ei, deci acţiunile mamei trebuie să urmeze ordinele copilului… Aşa că: maaaaaaammmiiiiiiiiiii vreau d-aia!
Nu ştiu dacă bătaia ar fi soluţia (eu am luat bătaie când eram mic, şi n-a fost rău) dar o pedeapsă ar fi sigur soluţia…
Multumesc pentru comentariu si link.
Cred ca una din probleme e ca nu se prea imagineaza alte pedepse decat corporale. Si ca li se da prea mult, prea pe degeaba. Sunt multi parinti care spun:”vreau ca fiul meu sa aiba de toate, sa nu duca viata pe care am dus-o eu”. Niciodata n-am fost sigura ca aceasta dorinta face de fapt bine copilului.
Pedepse: n-ai voie să ieşi la copii, internet şi TV,
Nu-ţi mai cumpăr dulciuri
Când plec pe undeva, stai încuiat în dormitor (şi-i opreşti şi curentul din dormitor)
Şi mai pot fi destule, de la caz la caz…
[...] "permalink" : "http%3A%2F%2Fiullyan.wordpress.com%2F2009%2F09%2F06%2Fcopii%2F" } by iullyan via Crisia, Visurât, [...]
Din pacate, sunt atatea exemple de copii rasfatati si cu un comportament care intrece cu mult orice limita, incat atunci cand vad un copil linistit si la locul lui, ba si politicos pe deasupra, ma gandesc ca bietul de el o fi avand vreo problema.
Imi este groaza sa ma gandesc la societatea noastra in ansamblu atunci cand generatia asta a lui “sa aiba, mititelul, ce nu am putut avea eu” va creste.
Eu aseman copii pana la o anumita varsta cu niste animalute in care actioneaza inca multe instincte.De aceea ,educatia acestora poate fi asemanata cu dresajul.Ori,dresajul presupune recompense numai in urma unor lucruri pozitive ale caror autori sunt animalutele.Sigur unii parinti vor sari si vor spune ca nu este asa,ca,copiii lor nu sunt animale.Dar…accesul fara nici o noima la calculator,tv,dulciuri si la ,,libertati,, nu constituie in nici un caz metode de educatie (de dresaj).Si numai parintii(dresorii) sunt de vina.Azi am fost la Biserica.Au fost multi copii la impartasanie.Unii tipau,unii se harjoneau,unii refuzau Sfanta impartasanie in schimb altii erau foarte cuminti,linistiti parca ma bucuram eu .Se vedea pe insotitorii lor ce fel de dresori sunt atat prin comportament in Biserica (respectarea canoanelor) si chiar prin imbracaminte.Am fost la pragul smintelii sa vad fete tinere care isi aduc copii la Impartasanie fiind imbracate aproape ca la strand.Si in spatele lor,sotii in pantaloni scurti si slapi.Vai,vai ..!Doamne iarta-ma ca ii judec!