Crisia.net - Blog de farmacista

Arhi ne buseste ieri cu un subiect naucitor: ce declara de mama focului despre sex niste fetisoare de 11 ani, pe un site de fete. Citind ce scriu acolo fetele acelea m-a apucat instantaneu durerea de cap. De la un punct incolo deja nu mai poti citi, gandindu-te la inocenta pierduta, la abuz, la copilarie terfelita.

Ce parere am eu? Ca o fata nu ar trebui sa faca sex mai devreme de 18 ani, oricat de dezvoltata ar fi. Ca in vremurile astea copiii sunt preocupati sa faca sex de pe la 11-12 ani e grav si e o imagine clara a parasirii copiilor de catre parintii lor. Va dati seama, ma refer la abandonarea educarii lor, preocuparii pentru ce fac, cu cine se intalnesc, ce site-uri acceseaza pe net. E dovada faptului ca parintii nu sunt in stare sa fie intr-atat de prieteni cu copiii lor incat sa poata sa le lamureasca intrebarile legate de sex intr-un mod elegant, eficient si confortabil pentru ambele parti.

Desigur, sa te apuci sa discuti cu copilul despre sex e al naibii de dificil, mai ales daca tu insuti/insati mai ai inca prejudecati sau aspecte care nu-ti sunt confortabile legat de subiectul cu pricina. Se ridica o multime de intrebari: la ce varsta ar fi bine sa port discutia?, ce sa-i spun?, oare nu cumva ii deschid capul asupra unui subiect care nu-l preocupa inca?, daca-i dau idei?

Si mi-am amintit despre o emisiune de la Oprah, despre doi pusti de 14 ani, hotarati sa-si inceapa viata sexuala. Cei doi, fata si baiat, erau prieteni de 3 luni, se iubeau de mama focului si declarau ca ar fi fost prima oara pentru ei. Mama baiatului a inceput sa simta ca el o priveste pe fata in mod diferit si ca probabil cei doi se gandesc la sex. Dupa indelungi framantari, mama i-a cumparat prezervative. Si a luat legatura cu mama fetei. Care aflase de relatia celor doi din intamplare, surprinzandu-i ca se sarutau la coltul strazii. Si care a fost oarecum scandalizata de gestul celeilalte de a cumpara prezervativele. In tot cazul, mama baiatului a asigurat-o ca nici ea nu este de acord cu acest pas si ca va face tot posibilul sa nu-i lase singuri in casa ei in nici o situatie.

Ajunsi in emisiune, cei doi, alaturi de mamele lor, stau de vorba cu un psiholog. Care le pune cele opt intrebari esentiale in cazul acestei situatii:
-De ce vreti sa mergeti mai departe tocmai acum? Credeti ca el/ea merita sa fie primul din viata voastra? Il cunoasteti suficient? Sunteti siguri de sentimentele sale?
-Cat timp credeti ca va dura relatia voastra? Perceptiile despre durata unei relatii sunt diferite: pe cand fetele in mod instinctiv gandesc la relatii de ani de zile, baietii, la fel de instinctiv, considera ca o relatie de lunga durata tine 6 luni!
-Ce se va intampla de a doua zi inainte? Cat de des ganditi ca o veti face? Cum veti stabili asta? Stiti ce implicatii va avea asupra corpului, psihicului, reputatiei voastre? Veti fi in stare sa pastrati discretia asupra a ce-a fost intre voi chiar daca la un moment dat relatia voastra se va incheia?
-Ati discutat despre prezervative? Stiti sa le folositi, sa le “montati” in mod corect, in asa fel incat sa nu se rupa? Nu-i mare scofala, o sa ziceti, dar de cele mai multe ori prezervativul se rupe pentru ca e pus pe dos sau nu se scoate aerul din varful lui.
-V-ati gandit la o a doua modalitate de contraceptie? Tocmai pentru ca prezervativele se rup (si mie mi s-a intamplat) trebuie sa mai ai o metoda, in caz de. Exista diverse spermicide cu aplicare locala (pelicule, ovule), exista contraceptia de urgenta (pilula de a doua zi). Atentie: “Mie n-o sa mi se intample!” NU este o metoda contraceptiva, oricat de des ti-ai repeta-o!
-V-ati gandit ce veti face daca ea ramane insarcinata? Una din cele mai importante intrebari, o discutie fara de care nici un cuplu n-ar trebui sa se gandeasca la acest prim pas, pentru ca implica nu doar soarta celor doi, ci si a posibilului copil pe care l-ar putea avea. Din pacate pentru ei, cei doi copii inca nu aprofundasera aspectul, fata limitandu-se la a fi terorizata de o asemenea perspectiva.
-Stiti ce sunt BTS? Cum se transmit, cum se manifesta, cum te feresti de ele, ce trebuie sa faci daca te-ai infectat? In State, din cate am inteles, inca din clasa a sasea le sunt prezentate aceste aspecte, de mai multe ori pe an. Cu toate acestea, nu se insista suficient asupra prevenirii lor. La noi cum o fi oare?? Atentie: Bolile cu transmitere sexuala nu inseamna doar SIDA! Mai exista hepatita C, gonoreea, herpesul genital, sifilisul si inca multe altele!
-Sunteti ABSOLUT siguri ca nici unul dintre voi nu a fost implicat intr-o relatie sexuala IN ORICE MOD cu alta persoana? O alta intrebare extrem de importanta. Aici este vorba si de sexul oral, anal, sau orice alt fel de activitate sexuala. Caci daca aceasta a existat e cazul unei testari pentru BTS. La aceasta intrebare baiatul a raspuns deschis ca nu, pe cand fata, desi a afirmat ca nu, modul in care a spus-o m-a facut sa cred ca mintea.

Imi amintesc ca multe din spectatoare au condamnat-o pe mama baiatului ca i-a cumparat prezervativele, considerand ca prin acest gest i-ar fi acordat acestuia o aprobare tacita. Ea a explicat insa ca i le-a dat baiatului dupa ce i-a spus in repetate randuri: “Sincer, consider ca e cazul sa mai astepti inainte de a face acest pas, dar daca e sa incepi, macar sa fiti protejati”.

Probabil ca ma voi umple de cautatori pe Google obsedati de sex. Dar daca macar o fata ajunsa aici cautand: “Cum e prima oara” va fi pusa pe ganduri, atunci scopul meu a fost atins. Fetelor, de voi depinde! Nu fiti proaste, nu fiti gaste, ganditi! Aveti grija de unde va luati informatiile! Faceti ce vreti, dar faceti-o cu cap, analizand consecintele! Mamelor din lumea-ntreaga, nu mai dormiti in papuci! Copiii vostri sunt mai precoce decat ati fost voi (oare?) si nu raman copii. Viata da buzna peste ei, nu-i lasati nepregatiti! Caci greselile cele mari (sarcini nedorite, infectii cu BTS, scandaluri in scoala) se fac din ignoranta. Iar necunoasterea e rezultatul nepasarii parintelui, a bagarii capului in nisip, a ascunderii de situatiile inconfortabile. Sa spui “Iti interzic sa faci asta! ” (acompaniat eventual de “Eu te-am facut, eu te omor!”) nu e de nici un folos. Mai bine te trec toate apele intr-o discutie dificila, decat sa pui in pericol viitorul si sanatatea copilului tau.

Maia (bunica) a avut 11 frati si surori. Cea mai mica dintre ei, tanti Cocuta, a fost si cea mai iubita. Era o femeie frumoasa, vesnic zambitoare si optimista, mare iubitoare de copii. Era invatatoare si fiind apropiata de Maia si ca varsta venea mereu in vizita pe la noi. Ne iubea enorm pe mine si pe fratele meu, mai ales ca invatasem de la Maia o multime de cantecele si poezioare pe care le spuneam cu haz la orice adunare in familie. Din pacate s-a prapadit prima, acum 25 de ani, intr-un accident de masina, spre durerea neimpacata a tuturor celorlalti 11 frati.

La fiecare vizita Maia taia bineinteles cate 2-3 pui ca sa pregateasca de mancare. La un moment dat matusa si-a dat seama de eforturile pe care le facea Maia de fiecare data si i-a interzis sa mai taie pui cand venea in vizita. “Pai si eu ce va mai dau de mancare??”. “Ce ai gata facut, nu te mai apuci sa tai nici o pasare special pentru mine!”. De voie-de nevoie Maia a promis solemn ca lasa puii sa traiasca pentru a fi sacrificati pentru minunatii interpreti de cantece si poezele (me and my brother, that is).

Zis si facut, se anunta urmatoarea vizita, imediat 3 pui isi pleaca scafarlia in fata satarului nemilos si iau calea cazanului cu apa clocotita. Se prepara bunatatile, facuse Maia ceva fripturica alaturi de niste cartofi la cuptor, o minunatie. “Sper ca n-ai mai taiat nici un pui!” zice tanti Cocuta. “Nuuu, (Maia), e unul singur care s-a spanzurat aseara-n gard, abia a apucat Pichiu (bunicul) sa-l taie, ca murea”. Ne asezam la masa, vorbim, povestim, atmosfera vesela, relaxata. La care, la un moment dat, in mijlocul discutiei, matusa realizeaza brusc ca pe farfuriile de pe masa se aflau, in toate splendoarea lor, 6 copane, si exclama, spre rasul generalizat: “Mai Lenutica, da’ cate picioare a avut puiul ala sinucigas????”

Asa ca vedeti, Puiul Familist nu-i chiar asa o noutate. A fost inventat de Maia mea.

Da, e o ARTISTA, arata extraordinar, concertul e super! Da!

Dar: nu ne iubeste, nu stie cine suntem, nu ne va cunoaste nici fetele frumoase, nici baietii fortosi. Va striga la inceperea concertului :”Helloo, Rumeinia!” sau “Hello, Biucarest!” (daca avem noroc sa nu auzim iar “Helau, Budapest!”) la fel cum a strigat “Hello, New York!”, “Hello, Poland!”, “Hello, Bangladesh!” sau “Hello, Mozambic!” daca o fi cantat acolo. Va canta, va dansa, va prezenta tot arsenalul pregatit de industria din care face parte, va strange sarsanalele si va pleca mai departe, sa strige :”Hello!” in alte orase.
Ea canta, noi scoatem banul, ATAT! Haideti sa nu ne mai c**am pe noi atata, ca nu-i Dumnezeu pe Pamant! Ca vad ca Antena 1 mai are nitel si pupa pamantul pe unde a calcat!

Doua apeluri pierdute pe mobil, numar necunoscut mie. Sun inapoi:
-Ati sunat mai devreme la numarul acesta?
-Da…. dar cred ca am gresit… banuiesc ca nu sunteti Alina…
-Banuiti bine. Ati format corect?
-Nu, cred ca am numarul gresit. Imi cer scuze.
-Nu-i problema. Buna ziua!

Trec trei minute, pac, un SMS. Acelasi numar:
Sa nu te superi, dar daca tot am gresit numarul, nu vrei sa fii Alina mea? Ca ai o voce asa de draguta la telefon!

Fratilor, oare ce voce am eu la telefon? Ca nu-i prima oara cand mi se spune ca-i placuta, ca-i draguta, ca-i asa si pe dincolo. O fi din cauza ca, atunci cand raspund, zambesc in mod reflex? Eu una, cand m-am ascultat pe mine inregistrata, mi s-a parut ca am cea mai sparta, dogita si stridenta voce care se poate auzi pe lume. Daca stiam dadeam si eu proba pentru vocea de la metrou si de la ora exacta. Ca nu-i greu sa pronunt corect si rotund: “Atentie, se inchid usile! La semnalul urmator va fi ora….”

Multe discutii zilele astea referitor la sistemul de invatamant. Incep sa ma indoiesc ca noi am fost generatia de sacrificiu, saracii elevi din zilele noastre vad ca sunt supusi cu mult mai multor schimbari. La noi a fost simplu: stiam ce ne asteapta la sfarsitul unui ciclu scolar atunci cand il incepeam. Stiam ce examene avem de dat, deci la ce trebuie sa ne pregatim. Timpurile noastre dau impresia unei asemenea debandade, incat incep sa-mi dau seama de ce motivatia elevilor de a invata devine din ce in ce mai anemica.

Sunt multe de aratat cu degetul si multe de blamat in ceea ce priveste invatamantul. Toti au cate o parte de vina, toti factorii implicati: elevi, parinti, profesori, minister. Era mai bine “pe vremea noastra”? N-as putea spune. Poate ca da, avand in vedere faptul ca sistemul acela invechit a scos in viata generatii de oameni corecti, constiinciosi, dornici de a se realiza. Poate ca nu, gandindu-ne la programele incarcate, la lipsa de materiale didactice, la numarul mare de ore.

As putea insa sa spun de ce e nevoie mare in sistem: de profesori cu vocatie. De oameni pasionati sa predea, sa vada mintile elevilor inflorind in mainile lor. De oameni precum cumnata mea, care preda romana intr-o scoala dintr-un sat, unde se lupta cu primarul nu pentru salarii mai mari, ci pentru reparatii la usi/ferestre/toaleta, pentru materiale didactice, pentru asigurarea transportului elevilor. Si care este multumita ca, din putinii elevi pe care i-a avut la a opta, doi au luat noua la capacitate numai pe munca de la clasa.

Sau de oameni ca Octavian Ghergheli. Care vrea sa transforme matematica din durere in placere. Care vrea sa te ajute sa intelegi care-i locul ei in viata ta si de ce e necesar sa stii mai mult decat 1+1 si 2×2. El imi aduce aminte de dirigintele nostru din liceu, care era in stare sa-ti explice un exercitiu de mai multe ori, pe mai multe cai, cu o rabdare iesita din comun, pana se asigura ca pricepusei. Octavian Ghergheli e un pasionat, o dovedeste si site-ul lui, pe care te las sa-l parcurgi, tu, elevule din Bucuresti, pentru care matematica e o pacoste sau o dragoste. Si daca nu esti din Bucuresti vorbeste cu Octavian, poate gasiti voi o solutie. Hai, incearca, nu te doare! Meditatii la matematica intr-o noua prezentare!