Crisia.net - Blog de farmacista

Aboneaza-te la feed LinkedIn Facebook

Despre Michael, cu ciuda

Da! Cu ciuda!
Stiti ce-mi trecea prin cap ieri dimineata, pe cand, abia trezita din somn, priveam nauca la stiri? Nu stiti, va zic imediat:
Ce-mi facusi, Michael, frate? Cum ai murit tocmai acum, cand astepta lumea cu hertul in gat intoarcerea ta miraculoasa? Cand muream de curiozitate daca mai esti ce-ai fost sau doar o palida umbra?
Adevarul e ca ai reusit, Michael. Te-ai intors! Ai asa un succes ca nici nu ti-ai imaginat vreodata. Banuiesc ca lumea intreaga a vorbit ieri (si va vorbi astazi, si maine, pana mai moare cineva) despre tine, ti-a ascultat melodiile, si-a amintit de tine. Si eu mi-am amintit de ziua cand colega mea de banca, intoarsa de la concertul tau, ti-l amintesti, din Bucuresti, din ’92, ne-a povestit timp de doua zile in pauzele dintre ore tot ce-a vazut si ce-a simtit atunci, umplandu-ne si pe noi de magia ta. Si o sa-mi amintesc mereu mainile tale cu degete lungi, finute.

Regele a murit! TRAIASCA REGELE!

Sus

3 Responses to “Despre Michael, cu ciuda”

  1. somnulescu says:

    sunt de acord cu ce zici, insa peste noapte au aparut milioane de fani jackson, peste noapte au aparut niste melodii lasate mostenire….

    omul asta e mai valoros mort decat viu

  2. Crisia says:

    Precizare: nu m-am declarat fan, ca nu am fost nicicand. L-am ascultat mereu cu placere si in ceea ce-i priveste revenirea aveam pur si simplu o curiozitate: va mai putea fi ce-a fost? Se pare ca vom ramane cu aceasta intrebare: ar fi putut sa treaca peste sensibilitatile care i-au marcat existenta si care l-au ingenuncheat in ultimii ani si sa se ridice la inaltimea a ce a reusit sa cladeasca?

  3. gentle says:

    Nu sunt fan Michael Jackson, insa i-am apreciat genialitatea, si multe dintre melodiile lui imi plac foarte mult! Iar dincolo de extravagante, ciudatenii (pe care nu le-am cantarit si, cu atat mai putin, judecat) sau statutul lui de rege pop, i-am deslusit intotdeauna o tristete, o amaraciune aproape inexplicabila! Interviul pe care i l-a luat Oprah in 1993 este edificator, insa! Merita sa-l urmariti, zic eu! N-a avut copilarie si suferea din cauza asta. In timp ce, in parcul de peste drumul studioului in care inregistra, auzea copiii jucandu-se, el, tot copil, trebuia sa munceasca, iar asta-i producea suferinta. Tatal lui il batea, n-a avut prieteni… multe, sunt destule lucruri despre care vorbeste…
    Imi trece prin minte acum ca intr-una dintre melodii spune “cineva sa ma salveze/ cineva sa-mi salveze sufletul, sunt atat de trist”…
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    p.s. cum este mai bine? Sa fii geniu sau un om simplu?!

Leave a Reply

Stocul de “buline”

Evolueaza Accelerat! StartEvo.com
Sa pastram Romania curata! ROMANE, FII MAI NEAMT!