Crisia.net - Blog de farmacista

De mult n-a mai incercat sa ma insele cineva la bani. Schema incercata e clasica:
-Aveti Piafen? Cat costa? si se scoate o hartie de 100 de lei, care se flutura ca s-o vezi bine. Eventual se intreaba si : “Aveti sa-mi dati rest?”
-Da, e 2 lei 30.
-Stati ca va dau imediat 30 de bani!
Daca esti neatent/dormi pe tine/esti preocupat de altceva-spre exemplu o eventuala complice care in timpul asta te intreaba de zor daca ai masca de par de la Elseve, de care fel si cat costa-, pentru ca ai pe retina bancnota care ti-a fost aratata te apuci sa dai restul de la suta, fara sa observi ca, de fapt, poza lui Caragiale n-a parasit mana dreapta a escroacei decat ca sa poposeasca in mana sa stanga, care tine si portofelul, in care se cauta febril cei 30 de bani. Individa pleaca luand restul si pastilele, iar tu te poti felicita in gand: esti fericitul posesor al unei mirifice tzepe la numai valoarea de una suta lei. Caddo! Ca suono muolto generoso!
Eu, insa, inca mai posed un ingeras pazitor care la faze de-astea incepe sa sune clopotelul. In momentul in care cucoana a trecut suta in mana cu portofelul am auzit in minte un “ATENTIE!!!!!” si in timp ce ea cauta in portofel dupa marunti am pus mana pe suta zicandu-i: “Mai intai imi dati suta si pe urma cautati si maruntii!”. Dupa fel in care a strans banii intre degete si m-a lasat cu greu sa-i iau mi-am dat seama ca intr-adevar incerca sa ma insele. Am zambit in sinea mea, gandindu-ma: “Ia s-o vedem cum cauta sa se scoata!”. Si trebuie sa recunosc ca a fost maiastra, ca nu ma asteptam la urmatoarele:
-Sa-mi spuneti, va rog, cum se administreaza la un copil de trei luni! -Hait!!!-
-Piafen vreti? Sigur? Pentru ce sa-l dati la copilul de trei luni???
-Pai, nu stiu, ca nu-i pentru mine, dar am inteles ca-i curg ochisorii, parca…-Bravos!! Cat tupeu, frate!-
-Ar fi doua probleme, atunci: Piafenul n-are nici o treaba cu ochisorii care curg si in nici un caz nu se da la un copil de trei luni!!!
-Pai nu-mi mai dati, atunci, dati-mi banii inapoi. Imi pare rau ca v-am deranjat! -Iti pare rau ca m-am prins, adica!-
-Nici nu-mi imaginam ca vreti cu adevarat ce-ati cerut, i-am zis, dar incercati in alta parte, ca poate reusiti!!
Cum insa te apuci sa faci “exercitii” de-astea cand esti atat de inalta incat poti sa-i scuipi lu’ Ciuhuleasca seminte-n cap, ai o mutra de cal si o imbracaminte pestrita si tipatoare? Adica ai niste semnalmente absolut iesite din comun?

Taraful din Clejani – Iubirea
Asculta mai multe audio Muzica »

Viorica si Taraful din Clejani – Chip de inger
Asculta mai multe audio Muzica »
Marti seara, e ora 9. La streasina unei case se aprinde un felinar rosu. E semn ca s-a deschis saptamana de lucru. Casa n-are nimic deosebit la exterior, poate doar storurile, care sunt trase zi si noapte. Ea gazduieste insa stabilimentul coanei Matilda. Bordelul ei e renumit in oras. Are cele mai frumoase fete si niste reguli atat de stricte incat unii din clientii ei il numesc “Clubul Matilda”. Fetele stiu sa multumesca un barbat in multe feluri, dar vai de acela care o va lovi pe vreuna, el niciodata nu va mai calca la Matilda. N-ai voie sa vii nespalat, baut sau drogat, n-ai voie sa te indragostesti de vreo fata. Matilda stie ca iubirea intre fete si clienti nu aduce decat rele, caci a trecut prin multe.
Pe vremea cand lucra la madame Florence prestand cea mai veche meserie din lume s-a indragostit de-un avocat care venea o data pe luna. Drept e ca si lui i s-au aprins calcaiele dupa ea. S-au iubit enorm, el i-a promis ca o ia de acolo si o face femeie respectabila si repectata. Lunile au trecut, insa, la fel si promisiunile, iar cand Matilda a ramas insarcinata avocatul n-a mai venit la bordel. Matilda stia ca era casatorit cu o femeie de familie foarte buna. Care familie incepuse sa se ingrijoreze de desele sale vizite la madame Florence.
Baietelul Matildei a trait 2 ani si a murit de TBC. Ca si Florence, de altfel, pe care Matilda a ingrijit-o pana in ultima clipa si al carei loc l-a luat. Hotarase de multa vreme sa devina de una singura ceea ce avocatul ii promisese: o femeie respectata. Bordelul s-a schimbat radical dupa moartea madamei Florence. Matilda a facut curatenie, a pastrat cele mai frumoase si mai pricepute fete, a adus un medic care sa le controleze periodic. Si a instituit regulile de fier.
Amelia era mandria ei. Era cea mai cautata dintre fete si pe buna dreptate, caci formele ei ar fi innebunit orice barbat. Iar ochii negri te ardeau pana in suflet si-ti descopereau in minte cele mai ascunse fantezii. Atat de mult tinea la Amelia incat a simtit ca innebuneste cand a inceput sa banuiasca iubirea ce se nastea intre ea si doctorul Catalin. Venea si el din ce in ce mai des, la fel ca avocatul ei candva si o cerea insistent pe Amelia, chiar daca era ocupata. A luat-o la intrebari intr-o seara, a certat-o rau incercand s-o faca sa priceapa ca niciodata doctorul n-o va lua de acolo. Ochii negri ardeau insa de iubire si cand a ridicat cravasa s-o loveasca mainile Ameliei s-au impreunat pe burta. Si-a dat seama de groaznicul adevar si a intrebat doar atat: “In cate luni esti?” “In 4″ a raspuns Amelia prabusindu-se in bratele Matildei. Au plans in seara aceea amandoua, Amelia de teama iar Matilda pentru ca stia ca a pierdut-o . Iar Amelia a continuat sa planga seara de seara, caci doctorul n-a mai venit. Curand, intr-o seara de primavara, cand zarzarii inflorisera, ea a fugit din bordel sa-l caute si Matilda n-a mai stiut de ea multe luni. Chiar a trimis prieteni credinciosi s-o caute, dar parca intrase in pamant.
Venise toamna, era din ce in ce mai frig, cand intr-o luni seara pe treptele bordelului se auzi un scancet de copil. In cosuletul roz Matilda gasi o fetita care plangea de foame si intepeni dand la o parte paturica ce-o invelea: ghemotocul care scancea strangand pumnisorii cat niste nuci o privea cu ochii Ameliei. “Tu vei avea o alta soarta!” ii sopti, strangand-o in brate s-o incalzeasca.
Carolina a crescut la bordel, in camerele Matildei, despre care stia ca e mama ei. La fel au stiut si clientii. S-a ocupat sa aiba tot ce-i mai bun si sa mearga la cea mai buna scoala. Facuse 17 ani cand a intrebat-o pe Matilda:
-Mama, cine-i Amelia?
-De unde stii? Ce stii? a intrebat Matilda, cu inima batand sa-i sparga pieptul si cu ochii in lacrimi
-Le-am auzit pe Mimi si pe Fleur soptind in urma mea ca seman din ce in ce mai mult cu ea…
Atunci Matilda i-a povestit tot, si viata ei si pe a Ameliei. Copila a plans si a luat-o in brate: “Tu esti mama mea, pe alta eu nu stiu!”. Cu ochii-n lacrimi mama a pus-o sa-i jure ca nu se va iubi niciodata cu vreun client al bordelului. “Sunt nestatornici si mint frumos. Te zapacesc cu promisiuni doar ca sa te culci cu ei. Niciodata nu si le tin si niciodata nu se vor insura cu tine. Niciodata!”
Un an mai tarziu pe usa bordelului intra un grup de tineri. Terminasera scoala si voiau sa sarbatoreasca. Intre ei baiatul unui negustor instarit, frumos si timid, rusinat peste masura de locul unde se afla. A fost de-ajuns s-o vada o clipa pe Carolina. Si-a lasat prietenii in plata Domnului si s-a tinut dupa ea pana a convins-o sa stea cu el de vorba. Si-au vorbit. Iar el s-a intors si saptamana urmatoare, si saptamana cealalta, si cateva luni inca. “Ai grija, Carolina, adu-ti aminte ce-ai jurat!” “El nu-i ca altii, el ma iubeste! Nici nu m-a atins pana acum! Nici n-are ganduri din astea!” “Atat i-ar trebui! Cat mai ai de gand sa te mai vezi cu el? Nu vezi ca nu cauta altceva decat sa te zapaceasca de cap si sa-ti rupa inima? Sa nu-l mai vad pe aici!”
A suferit Carolina o saptamana, apoi a inceput sa se vada cu el pe furis. Faceau schimb de biletele prin Fleur, cand aceasta iesea in oras. Si-asa au pus la cale planul. Intr-o dimineata de primavara, cand inflorisera zarzarii, Matilda a gasit pe patul Carolinei o scrisoare. Plecase in lume cu iubirea ei. A trimis din nou credinciosii prieteni s-o caute, dar cei doi parca intrasera in pamant.
Doua primaveri mai tarziu, printre florile de zarzar, Carolina s-a intors cu sotul ei de mana si cu fetita ei in brate, sa-i ceara iertare Matildei. Avusese, intr-adevar, alta soarta.

Eforturile noastre au fost in zadar. Batranica de luni dimineata s-a prapadit la spital, in zorii zilei de marti. N-a putut trece peste primele 24 de ore, care sunt critice. Avea 72 de ani. Macar a avut noroc ca nu s-a stins singura in casa, nestiuta de nimeni. Dumnezeu s-o ierte.

Mi-am amintit!
A murit Marga Barbu, desigur am aflat cu totii. Nici nu se lansase bine stirea si, la Acces Direct (m-am uitat chinuindu-ma sa adorm in pregatirea garzii, dar n-am reusit), vorbind despre aceasta pierdere, Madalin Ionescu il intreaba pe Sergiu Nicolaescu daca a avut vreodata vreo relatie de vreo alta natura decat profesionala cu Marga. La raspunsul acestuia ca erau prieteni, si mai ales cu Eugen Barbu, deci se subintelegea ca nu si-ar fi permis, Ionescu insista: “Dar ati regretat vreodata ca n-ati avut vreo aventura cu ea?”. Need I say more?

Incepui tocmai prima garda dupa 10 ani. Momentan ma dixtrez cu retete compensate (!), preparate care trebuiau ridicate de 3 zile(!!) si ceai de colici.
Revenim cu amanunte.

Later edit: E 23.30, pana la ora asta am avut 40 de pacienti, 4 retete compensate si cea mai exotica cerere: un pahar cu apa calda. Ca sa se prepare un ceai. In masina. N-au lipsit desigur prezervativele, testele de sarcina (unul era asa de grabit sa-l ia ca a uitat si de politete si de tot) si pastila de a doua zi. Dar oare trebuie sa astepti sa se faca 11 noaptea ca sa-ti dai seama ca nu mai lapte praf la copil????

Later edit: 1.30, coafura rezista! M-am impanat cu pepsic, a scazut dramatic numarul de nevoiasi. Trebuie sa recunosc ca m-au amuzat teribil intotdeauna afisele cu “Sunati!!” aflate langa butonul soneriei farmaciilor/magazinelor non-stop. Se vede treaba ca m-am amuzat degeaba. Nu stiu daca au fost 10 din toti pacientii care sa sune la sonerie. Toti trag de usa (cum poti sa te gandesti ca usa sa fie deschisa la 1 noaptea????) dupa care bat in geam, mai vartos sau mai timid. Butonul soneriei este exact in fata si la nivelul ochilor, pe gemulet.
Si mai later edit: 4 dimineata, n-am dormit deloc. Dar nici n-a mai venit nimeni de vreo doua ore. Inseamna ca am nimerit o noapte mai linistita? Buzaul doarme linistit, in sura arde focul?
Transpiratia strica reputatia, cu toatele stim asta. Intrebarea mea este: daca transpiri pepsic mai e eficient antiperspirantul? Si-acum intrebarea de 10000 de puncte: De ce are nevoie un politist la ora 4 in creierii diminetii? Haideti, nu va sfiiti! Cum? Prezervative? Gresit! Gingko Biloba? Nope! De lapte praf pentru copil de 9 luni! Ce ziceam mai sus?

Last edit: E 5 dimineata, as manca si pietrele de pe drum, cu un sos gustos alaturi. Nici o dimineata fara Triferment. Spune adio balonarilor, niciodata nu-i prea devreme. Eu insa va spun somn usor, ca acum va e somnul mai dulce, mai am vreo doua ore si jumatate si ma voi prabusi si eu in patucul meu.
N-a fost chiar asa de greu cum credeam sau cum mi se prezicea. Dar nici usor, cu toate ca inca nu-mi cad ochii-n gura de somn. Good night, wherever you are!