Vorbesti de lup…
Si cutremurul la usa! Fratilor, dar repede am mai capatat raspuns la intrebarea mileniului! Abia s-a oprit lustra din leganat si mainile mele s-au oprit din tremurat ca sa pot sa tastez. Stau pe scaun in zona cea mai sensibila din casa la astfel de miscari, aici zbarnaie podeaua si cand topaie copiii vecieni in casa.
Inca migaleam la postarea precedenta cand am simtit efectiv ca scaunul se duce cu mine in jos, ma tranteste zdravan si totul se opreste. Am sarit in sus si prima miscare a fost sa fug in balcon. M-am oprit in tocul usii de la balcon, mi-am dat seama ca nu-i bine si am fugit in dormitor. M-am asezat jos langa usa ca sa incerc sa ma calmez cumva zicandu-mi ca poate mi s-a parut, ca tot citeam despre cutremure mai devreme. Am simtit insa ca iarasi se misca blocul si m-am convins ca e intr-adevar cutremur, pentru ca se auzeau paharele zornaind in dulap si lustra incepuse sa danseze.
Tocmai aflu ca a avut 5.3-5.4. Nu mai pot de durere de cap! Nici telefonul nu mai merge acum, bine ca am net. Stiti ce e cel mai ingrozitor? Sa fii singur. De-asta am si fugit spre balcon, sa vad o fiinta omeneasca. De-asta si sunt recunoscatoare, Carmen, pentru ca m-ai sunat tocmai atunci si am putut vorbi cu cineva. Doamne, fereste-ne!







chiar Doamne fereste-ne!
si ai mare dreptate, cel mai ingrozitor este sa fii singur in astfel de momente! nu stiu unde mi-ar fi fost mie inima dac-as fi fost in locul tau sau al celor care-au simtit cutremurul!
Fereste-ne Doamne!
m-ai chemat si am venit
eu eram in masina, cu iubita. l-am simtit asa de usor incat i-am zis sa nu-si mai batzaie piciorul, ca misca scaunul.