O patesc de doua ori pe an, cel putin. Nu-s atenta cum tai unghia la degetul mare, imi ramane cate un coltisor care intra in carne si de aici o infectie de toata frumusetea. Zona devine dureroasa peste masura, carnea se umfla peste unghie iar cicatrizarea nu imbunatateste cu nimic situatia, pentru ca ramane o piele intarita care imbraca unghia la colt si care se va infecta din nou.
Am pe cap, adica nu pe cap, la picere asta belea din copilarie, de-asta nici n-am fost vreodata in stare sa invat sa joc fotbal, vreun sut in minge m-ar fi facut sa ma tavalesc pe jos cu strigaturile aferente. Si beleaua tot revine, la inceputul toamnei si al primaverii, ca acompaniament la incaltarile inchise. Am incercat prin urmare tot felul de tratamente: am suflat, ca poate trece (n-a trecut), am dat cu spirt sa dezinfectez (dupa care am speriat blocul cu urletele mele), am dat cu Rivanol (n-am mai urlat, dar nici nu mi-a trecut), m-am gandit sa iau antibiotic (dar am renuntat, am citit ca n-are cine stie ce efect). Am constatat in cele din urma ca alinarea vine intr-un singur mod: cu o forfecuta dezinfectata bine, dupa ce-am dat local cu apa oxigenata (face efervescenta, deci curata in profunzime) si dupa ce-am apucat intre dinti o lingura de lemn, caut sa tai coltisorul care a ramas netaiat initial si care-i raspunzator de toata nenorocirea. Doare pe moment de faci pe tine, mai ales daca scapi forfecuta prea adanc, dar in final rana se poate vindeca in mod corect, fara sa se mai infecteze.
Facand eu operatia asta pentru a nu stiu cata oara in tihna caminului meu mi-a dat prin cap ca sunt in viata situatii exact ca unghia incarnata: te dor (te calca-n picioare un sef incompetent), te deranjeaza de nu se poate (iubirea vietii tale nu-i chiar asa cum ai crezut tu ca e pe cand erai in “saptamana oarba”), ti-ai pierdut linistea din cauza lor (copilul tau adolescent face tampenii una dupa alta si a uitat de scoala). Si totusi, te complaci, adoptand tot felul de leacuri minore si fara rezultat: sufli, ca poate trece -sau inghiti gandind ca nu-i chiar asa grav, seful e sef, trebuie ascultat-, da’ in afara de curent , nu faci nimic. Incepe sa doara, incepi sa te vaiti in stanga si-n dreapta, cui vrea sa te auda, mai pui un plasture timid -iti certi odrasla cam cu jumatate de gura, dar nu te poti abtine sa-i dai bani cand iti cere-, mai dai cu un spirt -te certi zdravan cu iubirea-, care ustura al dr….ui pe moment dar infectia ramane -pentru ca in secunda doi iti ceri scuze pentru nebunia temporara, caci, nu-i asa, ce te-ai face fara iubirea vietii tale???-. Si uiti de adevarata cale de scapare, forfecuta care taie raul, cunoscuta si sub numele de “ruperea pisicii”. Spune, frate, ce te doare! Discuta deschis despre ceea ce te supara si vezi ce-i de facut. O sa doara al naibii mai mult ca sigur, ca de obicei mult gunoi ascuns sub pres iese la iveala in discutii din astea. Dar altfel nici vorba sa se vindece locul, iar boala lunga-i moarte sigura, dupa cum spune rapsodul popular.
Asta este sfatul pe care ai sa-l capeti de la mine, daca vii sa ma intrebi, iar daca, de frica durerii, nu esti in stare, macar nu te mai vaita. E adevarat, nu moare nimeni de unghie incarnata. Dar daca infectia nu e tratata nu se stie daca nu cumva nu ramai fara deget.
Poza de aici
Citeste