Cutrrremurrrr!
Nu sariti in sus de pe unde va aflati, nu fugiti disperati la usa, NU IESITI PE SCARI!! Nu-i nici un cutremur, desi din cand in cand, si mai ales cand se alearga baietii vecinului, se mai zguduie sufrageria mea cu mine cu tot. Nu, e doar cutremurul invitat la televiziuni. Mai precis vorbim de ALA MARE, din ’77. In fiecare an nici nu se stinge bine febra martisoarelor si incepe vesnica discutie despre cutremur. De la eternul si fascinantul profesor Hancu (parca profesor era?!?) care prezicea cutremurul citind intr-un pahar cu apa, si pana la domnul Marmureanu, toata lumea povesteste despre cutremure. Ne amintim din nou (asta daca nu cumva am uitat de cand s-a dat ultima oara seria BD, cu doua luni in urma) de Toma Caragiu, de Alexandru Bocanet, de Doina Badea. Richter si Mercalli sunt iar cunoscutii nostri. Contabilizam din nou cate buline rosii vedem in fata ochilor cand ne plimbam pe strada, luam iar la rost guvernantii despre ce au facut sau ce au de gand sa faca pentru a indrepta situatia. Care situatie mie mi se pare destul de clara: la un cutremur nu neaparat foarte mare unele cladiri vor cadea (si nu neaparat cele mai vechi!), lumea se va panica, si multe nenorociri se vor petrece din cauza acestei panici. Mai mult ca sigur ca toate exercitiile sforaitoare de actiune in astfel de situatii vor fi uitate rapid cum la fel de rapid se va uita si subiectul cutremurator maine-poimaine. Nu de alta, dar poate se mai coafeaza Naomi in parc la Opera sau maine poimaine lanseaza Fernando da Caransebes un supra hit si noi suntem prinsi pe picior gresit comentand despre cutremure!
Alaltaieri seara mama soacra se uita speriata (ei oricum ii e o groaznica frica de cutremur) la OTV. Unde un nene cu aspect de viezure cu chelie si suvita gen Basescu in prima perioada a domniei ne anunta sa fim pregatiti, ca ne paste bineinteles un cutremur catastrofal. Am sfatuit-o sa schimbe canalul daca mai vrea sa mai doarma linistita si l-am privit pe Florin Piersic intr-un interviu tot despre cutremur, care a tras o concluzie de toata valoarea: “Cred ca am ajuns la varsta asta pentru ca am trait in speranta”.
Asa ca, dragii mei, sa ne vedem de trebile noastre. Ce-o fi scris si pentru noi. Care stiti un model de cort mai rezistent si mai ieftin, asa?







