Ai 30 de ani, ai o cariera minunata, ai o familie minunata si hotarasti sa ai un copil. Ramai insarcinata. Faci analizele si ecografiile la zi si astepti sa vina ziua cand iti vei tine copilul in brate. Iti imaginezi primul zambet, primii dintisori, primii pasi, primele vorbe peltice. Visezi la prima zi de gradinita, la prima zi de scoala. Vine ziua cea mare, nasti pe cale naturala iar bebe moare la nastere sugrumat cu cordonul ombilical.
Ai doi baieti minunati, cel mare are 14 ani si e sufletul tau. Destept, silitor, premiant, vezi in el toate clipele minunate trecute crescandu-l, vezi si toate greutatile si stii ca n-au fost in zadar. De-un timp tot are dureri de cap si, gandind ca-s de la invatat incerci tot soiul de vitamine sau lecitina. Pana intr-o dimineata, cand disperarea te cuprinde cand iti spune: “Mama, eu vad totul dublu!”. Te duci cu el intr-un suflet la dispensar si auzi ca prin vis cum doctorita iti spune : “Nu e bine, sunt semne rele, parca ar fi o tumora! Du-l cat mai repede la neurologie!”. Pleci imediat la oras si acolo ti se confirma groaznica veste: lumina sufletului tau are pe creier o tumora intens vascularizata. In aceeasi seara esti la Bucuresti unde astepti timp de saptamani sa se stranga sangele necesar operatiei, insa cand aceasta in sfarsit are loc afli ca sansa nu sta decat intr-un tratament in strainatate. Pentru care nu ai bani.
Ai apucat vremuri crunte, ai vazut un razboi, crize economice, comunism, revolutie, tranzitie. In aceste timpuri grele ti-ai crescut cum ai putut mai bine copiii,asigurandu-le mai ales o educatie bazata pe cinste si corectitudine. Au ajuns realizati, cu familie, au la randul lor copii. Ti-ai vazut nepotii crescand, ai 90 de ani si nu-ti mai doresti decat sa traiesti linistit cate zile iti mai lasa Dumnezeu. Chiar te-ai impacat cu apropierea mortii, dar iti este dat un alftel de final. intr-o neagra zi afli ca fiul tau, om la 55 de ani, a fost impuscat pe strada in timp ce incerca sa opreasca un infractor.
Nu-i da, Doamne, omului, cat poate sa duca! Caci limitele rezistentei sale sunt foarte indepartate. Chiar de-l lovesti crunt el poate sa se ridice si sa mearga mai departe. Poate un timp se va tara ca un vierme, dorindu-si ca pamantul sa-l inghita. Poate pe veci nu va mai fi la fel. Poate sufletul ii va ramane brazdat de rani adanci. Dar va merge mai departe si-si va trai viata.
Pentru ca viata este singurul lucru care-i apartine cu adevarat. Acei care stiu asta sunt acei care se ridica de fiecare data.
Nu te intreba de ce innebuneste un om
Intreaba-te de ce nu innebunesc toti…..
Senzational articol
E adevarat ca putem duce multe, desi chiar noi suntem de cele mai multe ori uimiti de “rezistenta” asta … Ce ai descris tu aici sunt situatii reale, care noi consideram ca ne-ar baga in pamant. Si totusi, cei care sunt loviti au gasit puterea de a merge mai departe. Greu de tot, dar au mers mai departe.
citatul asta m-a impresionat extraordinar din episodul trecut din “Grey’s Anatomy”!
foarte puternic impactul pe care-l provoci prin cuvinte si crunte, cumplite lovituri pentru oameni…
Ce te-a facut sa scrii postul asta?
Este adevarat ca in situatiile critice omul isi descopera resurse nebanuite. Si tot atunci devine vizibila adevarata lui natura.
Primele doua situatii s-au petrecut de curand in jurul meu. A treia este deja de notorietate.
Acum sunt intr-o situatie mai dificila si nu ma simt prea grozav. Mi-a ramas in minte citatul din finalul articolului, care este intr-adevar din “Anatomia lui Grey” de saptamana asta. M-a lovit deodata faptul ca oamenii se confrunta cu situatii extrem de dificile din care ies totusi si merg mai departe. Si am facut din acest gand “paiul” de care sa ma agat ca sa ies din starea mea de acum.
superb articol, felicitările mele …
Revedeam niste episoade din Grey’s Anatomy si era “citatul” asta. Sa vezi ce mica e lumea si cate coincidente sunt
super !!! felicitari!!
Din nefericire am trecut de foarte multe ori prin astfel de momente si imi dau seama cat de greu este pentru cei care sunt in acele situatii.
Cand gandesti la rece, fara a fi implicat in astfel de cazuri, ai senzatia ca nu ai cum sa rezisti la astfel de solicitari.
Aceste lucruri expuse arata un singur lucru: ca nu exista Dumnezeu, oricat de mult au impresia oamenii ca “cineva de sus” are grija de ei.
Frumos articol!
Citind/ auzind vazand sau traind asemenea intamplari, ma gandesc ca sintem mult mai puternici decat ne dam noi seama. Numai sa vrem sa trecem peste obstacolul respectiv, altfel …
[...] deci deunazi pe un foarte interesant blog o chestie foarte interesanta. Si m-am gandit ca merita mentionata. Suna cam vag, nu [...]
Si totusi, omul e o fiinta care suporta multe. De foarte multe ori, fiind foarte mult in contact cu persoane varstnice, am intalnit oameni care duceau in suflet o suferinta atat de mare, incat li se vedea in ochi intreaga greutate. Si rezistau. Am vazut ochi care nu mai aveau lacrimi ca sa poata plange. Si, din nou mirare, fruntile lor reuseau sa se mai ridice spre cer. Am vazut, la o inmormantare, o femeie care si-a pierdut baiatul cel mare intr-un accident de masina, iar celalat baiat era in coma, si striga in timpul slujbei: Doamne, nu cartesc. Toate cate mi-ai dat le primesc. De la tine sunt. M-a miscat mult. Si intodeauna cand vad suferinta, ma opresc cu gandul la acea femeie. Omul poarta cu sine atata suferinta cata constiinta are.
Foarte frumos obiectat.
Am citit cu intarziere acest articol din lipsa de conditii tehnice si sunt un pic bulversat.Am trait situatii asemanatoare sau mai bine zis s-au intamplat in jurul meu dar nici o clipa nu m-am gandit sa le asociez.Dumnezeu da omului cat poate duce,si fiecare ne ducem Crucea.Daca innebunim inseamna ca si-a bagat coada si diavolul.
Nu mai stiu cine a zis: Viata noastra este un film,pe care revazandu-l nu ne place nici distributia si nici scenariul.
Eu cred ca este foarte important sa corectam scenariul din mers prin credinta neconditionata in Dumnezeu,iubire,milostenie,rugaciune.Daca vom proceda asa sunt convins ca bunul Dumnezeu ne va schimba scenariul si nu va lasa diavolul sa intervina.
Se incarca foarte greu pagina..:(
Omule care nu crezi ca exista Dumnezeu de ce te autointitulezi om.Poti sa-ti dai cu parerea dar esti mai prieten cu diavolul.