Crisia.net - Blog de farmacista

Ieri s-a inchis farmacia in care am lucrat. Am facut inventarul foarte repede, caci ramasese putina marfa, am udat florile, am dat centrala la minim, am incuiat usa si am plecat. Am pus astfel punct final unei munci de 5 ani. Unui efort continuu de castigare a increderii oamenilor, prin pregatire, prin prestanta, prin implicare. Oameni care, de altfel, in ultimele doua saptamani au innebunit. Ma intrebam la un moment dat daca voi ajunge sa vad oamenii protestand impotriva inchiderii unei farmacii la fel ca impotriva mutarii unui preot. Era gata sa vad asa ceva. Pe langa ca s-au latit o groaza de zvonuri, care mai de care mai hazardate si mai aberante, in ultimele zile devenise din ce in ce mai dificil sa raspund vesnicelor intrebari (“Da’ de ce se inchide? Da’ noi ce ne facem?”) sa recit aceeasi poveste in parte neadevarata si sa incerc sa calmez spiritele aprinse (“Da’ noi facem greva! Sa semnam o cerere, sa ne adunam!”).
Ce-am invatat din tot ce s-a intamplat? Ca oamenii ar trebui sa ia aminte mai serios la cunoscuta zicere: “Rau cu rau, dar mai rau fara rau!”. Ca pe unii oameni nu-i cunosti cu adevarat nici in 5 ani de relatie, fie ea de prietenie, fie de subordonare. Ca pentru unii oameni din momentul in care nu mai esti folositor nu mai contezi nici cat un purice din spinarea unui caine. Ca pentru unii oameni banul conteaza mai mult decat orice, dar mai exista si exceptii sclipitoare. Ca de cele mai multe ori un sut in fund poate fi un mare pas inainte.
De luni voi fi farmacist de oras, pieton, si voi conta din nou. Un sfarsit e un inceput. Chiar daca din acest sfarsit am ramas cu un gust amar ce va mai ramane, pentru ca a lipsit un lucru de infima importanta: un simplu MULTUMESC.

Nu prea ma mai uit la stiri dar mi-au atras atentia doua, de la Pro tv:
Eugen Preda este eliberat din arest si va fi cercetat in libertate. O femeie risca 7 luni de puscarie pentru sfidarea autoritatii.
Ce m-a deranjat a fost alaturarea lor si tonul folosit. Celui ce priveste stirile i se induce ideea ca, in tara in care infractorul deosebit de periculos Preda era lasat in libertate ca sa comita cine stie ce alte fapte reprobabile, o femeie amarata, cu doi copii bolnavi, trebuie sa se intoarca in puscarie pentru ca a scos niste tarusi de pe locul sau.
Sa ne intelegem: nu-i iau apararea lui Preda, inteleg ca e cunoscut ca are multe matrapazlacuri la activ. Nu contest ca pedeapsa pentru amarata este poate prea mare pentru ce-a facut. Insa tu, privitor la stiri care n-are alte informatii despre cele doua cazuri, esti convins sa tragi concluzia ca acei judecatori care au hotarat in cele doua cazuri au gresit. Ceea ce nu-i tocmai corect. Nu ni se prezinta nici un fel de dovada ca Preda era intr-adevar vinovat de scandalul din mall, deci n-avem de unde sti daca nu cumva n-a fost provocat de bodyguarzi, mai ales ca-l cunosteau ca oaie neagra. Se pare ca nici macar judecatorilor nu le-a fost prezentata o astfel de dovada, caci aflam ulterior ca politia n-a administrat probele cum trebuie. Si atunci de ce ne mai miram de eliberarea infractorului? Iarasi nu ni se prezinta nici o dovada clara cum ca terenul de pe care femeia a scos tarusii era intr-adevar al sau, tot ce se spune este ca exita un proces stufos si indelungat referitor la acel teren. Chiar al ei fiind, odata ce exista o hotarare prin care ea l-a pierdut nu vad ce-o indreptatea sa nu se supuna acesteia.
Nu mi se pare normal nici ca se incurajeaza o mai veche sau mai noua meteahna romaneasca: prins cu greseala romanul incepe sa tipe in gura mare cum ca si altii au gresit, de ce este numai el pedepsit?? C-a mai calcat si altul stramb, fie el pedepsit sau nu, nu scade cu nimic gravitatea faptei TALE. Tu ai gresit, tu trebuie sa suporti consecintele, lasa-i pe altii! Englezul zice: If you can’t do the time, don’t do the crime! . Daca nu esti dispus sa suporti pedeapsa in caz ca esti prins, nu comite fapta.
Acelora care se vor grabi sa spuna ce politia si justitia sunt asa cum sunt si mai ales corupte le voi raspunde cu o intrebare: asta ar trebui sa ne fie motivatie sa ne apucam sa ne facem dreptate singuri sau cu parul?

Intre timp, femeia a fost gratiata de presedinte, din motive umanitare.

Dragos Dehelean ma invita printr-un mail sa particip la Bilantul Responsabilitatii Sociale in 2008 . Mai primisem invitatia si prin Alerta Umbrela Verde dar sincer, initial m-am gandit ca nu prea am eu multe de spus despre subiect. Pentru ca nu mi-au atras atentia prea multe campanii din astea de responsabilizare sociala. Citind insa din posturile celor care au tratat subiectul mi-am dat seama ca asta (insuficienta percepere de catre public) e un aspect relatat de multi asa ca mi-am spus ca daca nu oferim un feed back, mai ales ca ne este solicitat, nici gand sa se schimbe ceva. Sa purcedem, deci.
Se cer raspunsuri la 4 intrebari:
1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru implicarea in societate si de ce? Buna intrebare! Caci n-am fost in stare sa enumar 3! Singurul care-mi venea in minte este Petrom-ul (intampaltor sau nu eu numai de la ei alimentez) care are unul din cele mai bune sloganuri ale campaniei. Romania se va misca intr-adevar in directia buna prin bun simt si responsabilitate. Mai apoi mi-am amintit de campaniile destinate incurajarii donarii de sange, pentru ca este o problema serioasa cu care ne confruntam. Chiar si eu am scris acum ceva vreme despre un pacient a carei operatie a fost amanata din cauza cantitatii insuficiente de sange. Toate firmele care au purtat campanii in acest scop sunt de laudat.
2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2008 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate? Nu pot sa spun ca am avut mari asteptari din punctul asta de vedere. Insa am parerea ca modul in care sunt gandite aceste campanii si mai ales spoturile care apar la televizor trebuie sa fie foarte bine pus la punct. Spre exemplu, nu sunt sigura ca spoturile campaniei sustinute de Petrom n-au fost cumva percepute de omul simplu ca o reclama la Petrom. Eu una gandesc pozitiv de cate ori vad cate o companie care sustine proiecte de implicare sociala (“Uite, ce bine ca se gandesc si la problemele astea!”) dar simt ca nivelul de informare este unul superficial iar proportia in care mesajul ajunge efectiv la oameni este inca foarte redusa. Drept dovada ca din lista de campanii afisata pe site-ul Responsabilitate Sociala doar de vreo cateva auzisem.
3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2009? Am inceput sa raspund un pic mai sus. Campaniile trebuie sa-si propuna nu atat sa ajunga sa informeze cat mai multi oameni cu putinta ci sa informeze corect si cat se poate de complet un numar de oameni pentru inceput. Acestia la randul lor sa creeze ulterior reactii in randul celorlalti. Ca un bulgare mic de zapada, care, rostogolit, se face mai mare. De aici necesitatea unui public tinta selectat mai cu grija.
O cauza pe care as dori-o sustinuta cu mult mai multa putere este cresterea calitatii vietii varstnicilor ramasi fara apartinatori. As vrea sa apuc ziua in care sa functioneze si la noi o asociatie gen Meals on Wheels care sa asigure o masa calda si o vorba buna pe zi acelor batrani care traiesc singuri sau care nu se mai pot ingriji si care refuza sau nu pot beneficia de mutarea intr-un azil. Sunt multi si sufera in tacere. Atatea zile cate mai au merita sa traiasca omeneste.
4. Cum crezi ca le-ai putea stimula, tu personal, pe companii, si in special pe cele de la care cumperi, sa fie mai responsabile in 2009?
Dupa cum spuneam si mai sus, am o impresie pozitiva de cate ori aflu despre cate o companie care se implica social. In consecinta am tendinta de a prefera produsele acelei companii, stiind ca, indirect, sustin si eu acea cauza.

6 miliarde de oameni isi duc viata pe bila asta de se invarte prin ciorba spatiala si pe care noi o numim Pamant. Dintre ei vreo 20 de milioane se bataie ca particulele in miscare browniana in Romanica, tara de eroi.
Oare cati oameni diferiti intalneste in viata sa un om? Pe cati ajunge sa-i cunoasca, pe cati ajunge sa-i iubeasca, pe cati ajunge sa-i influenteze semnificativ, cati ii vor marca existenta intr-un fel sau altul?
Fiecare dintre noi pastreaza vie amintirea oamenilor care au avut un rol important in viata sa. Gandesti din cand in cand cu drag la profesori, prieteni, colegi de serviciu, oameni care si-au intersectat traiectoria cu a ta si care s-au oprit un moment ca sa-ti faca un bine. Sau sa te invete meserie.
Eu una am intalnit de curand un astfel de om care mi-a acordat incredere si, facandu-si un bine, mi-a facut mie un mare bine si m-a scos din spaima somajului. Am scapat de stress, nu-mi mai cade parul, nu ma mai trezesc la 3 noaptea ca sa nu mai pun geana pe geana pana in zori. Voi lucra intr-una din cele mai cunoscute farmacii din oras, care a ramas farmacie, nu s-a transformat in butic sau supermarket. Va fi mult de munca, trebuie sa pun burta pe carte ca sa ma pun la punct cu medicamente cu care pana acum n-am avut contact, dar ma bucur nespus. Am facut un pas inainte. Iar doamna Maria se adauga grupului de femei (ca acum constat ca au fost mai mult femei) care, cel putin din punct de vedere profesional, m-au ajutat exact cand am avut nevoie.

Nu prea am cuvintele la mine zilele astea. Vanticelul a scazut, a crescut, iar a scazut, iar stau pe loc. Dupa cum zicea g intr-un comentariu nu s-au inchis toate farmaciile, dar nici nu angajeaza. Mai ales farmacisti, al caror salariu nu este mic. Prin urmare caut inca si astept.
Intre timp dispozitia mi se schimba mai rau ca vremea, de cate 2-3 ori pe zi, astazi insa am hotarat ca nu voi mai fi pesimista. Am zambit citind pe Monica , proaspata posesoare a unei zgarieturi pe usa masinii (a masinii prietenului), si pe Dono , care a gasit secretul succesului in viata.
Urmandu-i exemplul mi-am alcatuit si eu o lista cu 3 lucruri pe care mi le doresc in mod arzator, prin urmare sigur le voi avea sau mi se vor intampla.
1. Sa-mi fac farmacia mea. Va fi cea mai frumoasa si mai luminoasa si cea mai iubita de pacienti, va avea vanzari record si cele mai eficiente medicamente.
2. Sa slabesc 10 kg macar, numai si numai cu puterea gandului. Dupa care sa vand secretul la fel de bine cum vand astia tot felul de regimuri, pastile, pantaloni, aparate de gimnastica, bratari, pietre de masaj, ceaiuri si alte prostii pentru slabit.
3. Sa castig lupta impotriva prafului din locuinta, care sa devina pe veci o amintire. Desigur ca si aspiratorul si Pronto vor deveni o amintire, fabricile care le produc vor da faliment, vor dispare mare parte din alergii, gropile de gunoi se vor reduce cu un sfert ca suprafata, adancime si volum.

MA MAI GANDESC si va mai povestesc ce-mi doresc eu mult-mult-mult de tot!