Crisia.net - Blog de farmacista

Saptamana trecuta a fost saptamana cu bube. Si bubosi. Incepand cu binecunoscuta scabie, pe numele ei poporal raie. Asta ca sa va luminati relativ la inaltul grad de civilizatie si educatie sanitara la care a ajuns al nostru neam. Apropo de raie, cel mai tanar pacient pe care l-am avut cu aceasta afectiune avea 3 saptamani. Despre cate fuste avea balaia lui mama nu cred ca mai e cazul sa fac vorbire.

Pauza de SOC!!: Vai de capul nostru! Un nou scandal la Acces direct la Antena 1. La 5 dupa amiaza se dau in spectacol (cu limbajul caracteristic) Fernando de la Caransesbes (n-o fi ras lumea suficient de el??), Nikita si Jean Paler. Vai tie biet neam! Sa vezi maine cat popor s-a uitat cu ochii cat cepele la mascaricii astia!

Revenind de la raia televizata, am mai avut parte apoi de tot felul de blande, zgaibe, rani infectate, arsuri netratate ( aflati cu aceasta ocazie ca pe arsuri nu se pune prima data decat apa rece, ca sa scada caldura din tesuturi si sa limiteze dezastrul. Lasati uleiurile, sarea, untul, pamantul, baliga sau alte prostii pe care le puneti pe arsuri,pentru ca rezultatul lor va fi compus dintr-o vindecare dureroasa si o cicatrice urata.), eczeme, si alte asemenea. Vineri simteam ca ne mananca pielea si ne spalam pe maini dupa fiecare pacient.
Tot saptamana trecuta am avut parte de ceata. Asta-i distractia de primavara si toamna tarzie prin partile noastre. Cand ti-e lumea mai draga, mersul mai lin cu masina si Vibe Fm-ul mai tare in urechi te trezesti invaluit in fuioare albicioase care se tarasc spre tine de pe campuri si te baga in necunoscut. Marginile drumului dispar, totul se topeste intr-o piftie fara cap si coada prin care inaintezi cu viteza melcului cuprins (era sa zic f***t) de lene. Din cand in cand din ceata deasa se materializeaza cate un autobuz al carui sofer n-a catadicsit sa aprinda decat niste pozitii ostenite sau, ca adrenalina sa fie la cote maxime, cate o caruta fara nici o lumina atasata, ca doar soferii e jmekeri, domle, tre’ sa fie atenti si sa vada tot! Si eventual sa se dea de mal ca sa te evite pe tine, taran neolitic care a uitat ca pe vremea lui Ceasca te urmarea militianul daca ai felinar si ochi de pisica la caruta. Distractia e totala daca te apuca noaptea in astfel de conditii pentru ca amaratul drum judetean nu mai are de multa vreme marcaj. Intr-o astfel de noapte minunata am intalnit intr-o intersectie de pe traseu o biata soferita intr-o stramoseasca Dacie, care conducea exact pe mijlocul drumului, calare peste ultimele ramasite ale marcajului cu linie discontinua. Mi-au trebuit multe semne cu farurile ca s-o conving sa se dea mai pe margine dupa ce m-am hotarat s-o depasesc.
Si in final, ca sa incheiem cleios o saptamana minunata, cireasa de pe tort, noroiul. Edilul nostru, nu l-am mai avea, desfasoara de luni bune un program de scurmat strazile orasului, cu motivatia ca se schimba canalizarea. Minunat! Ar fi, daca s-ar mai pune asfaltul la loc. Sau daca, odata pus la loc, n-ar veni alti dastepti sa-l sparga din nou pentru alte lucrari subterane. Rezultatul acestei frenetice activitati de rame ametite se regaseste in articulatiile masinilor maltratate prin gropi si santuri care apar peste noapte in locuri nebanuite si NOROIUL care se intinde peste tot, de ti-e sila sa mai faci trei pasi pe jos. Ca se te deplasezi prin clisa de pe trotuare trebuie sa faci slalom intre balti, gramezi de pamant lasate pe oriunde si gropi adanci semnalizate competent cu cate o craca de copac cu o plasa legata in varf. Asa ca nu-i nici o diferenta intre ditamai “muncipiul” resedinta de judet si satul Uitatii din vale, care n-a vazut asfalt sau drum pietruit de cand l-a lasat Dumnezeu pe fata pamantului.

Astazi, 4 decembrie, ora 19.55, in Buzau a inceput sa ploua. Cu fulgere stralucitoare si tunete duduitoare.

Dupa ce-am lasat cateva zile sa treaca furia poporala cauzata de noul “soping sentar” cu supermarket atasat m-am dus si eu sa fac oaresice cumparaturi la nou-nascutul Carrefour. Cum din cand in cand ma apuca un chef inexplicabil de a lua contact cu masele am lasat masina acasa si am plecat cu maxi taxi. Ei, recunosc, nu aveam chef sa investighez accesul in/din parcarea subterana de una singura si la volan asa ca am zis sa merg cu masina prima data cu Marius, ca sa ma dumiresc. In plus, in zona inca nu s-a terminat de pus asfaltul (nu vad de ce, in definitiv asfaltul cel mai bine se toarna pe ploaie) iar strada arata ca drumul care leaga Chinuitii din Deal cu Ratacitii din Padure. Complet contraindicat pentru Maritza, care se poarta cu poalele pe jos.
Sa revenim. Mi-am luat sacosica mea de panza (ca doar stau sub umbrela verde, nu?) si-am purces la drum, pe-o burnita nesuferita si rece. Cobor la destinatie: noroi cat vezi cu ochii. Stramb din nas regeste, pasesc cocostarceste printre balti si ma debarc in marele magazen.
Bine ca n-am luat bani mai multi la mine! Plecam cu un sfert din stoc. Brusc mi se parea ca toate alea sunt frumoase, totul imi trebuie negresit si nimic din ce am acasa nu mai cadreaza cu noile vremuri. Cu ochii rotunzi ca un copil langa vitrina cu fondante si prajituri am pornit prin magazin balanganind un cos de mana, si topaind pe muzica zglobie pe care-o dadeau in boxe. Am pescuit o sticla de pepsic si da-i plimbare. Am examinat atent mai toate produsele, bifand in minte :”asta neaparat”, “asta la primul salariu”, “asta la primavara”, etc. Pe la jumatatea plimbarii am tras concluzia ca nu se poate sa ies doar cu o sticla de suc, asa ca am mai extras din rafturi diverse chestiuni deosebit de sanatoase si necesare organismului : o cutie de fistic, popcorn pentru microwelle, vreo trei mere, servetele umede.
Intr-un final m-am asezat la casa pentru cosuri, in urma a vreo 20 de insi. Ma si vedeam zacand la rand vreo ora. De unde! Imediat s-a mai deschis o casa si in 10 minute ieseam baltacaind din sacosa. Cand aud in urma mea: “Doamna!! Doamna!!!”. Intorc capul intr-o doara, un bodyguard imberb, cu fata de elev de-a doispea alerga dupa mine. “N-aveti voie sa iesiti pe aici! Trebuie sa iesiti pe acolo, pe unde ati intrat.”. “Da’ de ce, ca toata lumea pe aici iese?” “Pai daca n-aveti marfa trebuie sa iesiti pe unde ati intrat.” “Si de unde-ai tras concluzia ca n-am cumparat nimic? Numai pentru ca n-am punga de la Carrefour? Uite bonul!”. S-a chiombit in el si s-a-ntors pe calcaie fara scuze, fara nimic, lasandu-ma prada unei mari dileme: oare chiar atat de saraca arat??? Bine macar ca nu m-a luat cu “domnita” sau “duduie”, ca scoteam fum pe nari.
Concluzii:
Punga face pe om.
Mersul la cumparaturi pe stomacul gol dauneaza grav sanatatii finaciare a familiei.
Vremea televizoarelor a trecut. Regele a murit, traiasca regele! Iar noul rege este (param param, tobe, artificii) plasma, manca-t-as! LCD-u’ cu HD-ready (ce-o fi ala nu stiu, da-i musai sa aiba). Ecranul plat si cat mai lat cucereste apartamentele si vilele. In curand si-n grajd si-n buda.

Cei care ajung aici cautand raspunsul la intrebari legate de starea lor de sanatate, medicamente, facultatea de farmacie, scolile de asistenti de farmacie sau orice alte intrebari legate de domeniul meu sunt rugati sa lase respectiva intrebare intr-un comentariu si sa revina dupa raspuns. Care nu va intazia sa apara.
Indrazniti!

„Am făcut o mărturisire într-o curte cu sase sute de insi, în închisoarea de la Aiud. Fratilor, am zis, dacă murim toti aici, în haine vărgate si în lanturi, nu noi facem cinste poporului român că murim pentru el, ci el ne face onoarea să murim pentru el!”
„ Am dorit dintotdeauna să fac o teză de doctorat cu tema Aflarea în treabă ca metodă de lucru la români.”
„La întrebările fundamentale ”de ce?” si ”în ce scop?” aporetica rurală românească răspunde: ”d-aia”. A venit odată un frantuz la noi, cu niste masini, iar una nu functiona tocmai cum trebuie. Dar românul zice: merge si asa! Trebuie să scăpăm de acest ”merge si asa”; că ”merge si asa” înseamnă că merge oricum. Nu oricum, nu oriunde, nu oricînd si nu orice. „
„Poporul român nu e cu nimic inferior poporului german sau francez. Că n-avem un Goethe, dar avem un Eminescu. Din punct de vedere politic, viforniţa din spaţiul în care s-a desfăşurat istoric poporul român ne arată că sîntem unul din marile popoare ale Europei. Care cronicar spune, Costin parcă – n-am fost noi “în calea răutăţilor”? A reuşit vreo invazie să-si impună stilul şi credinţele aici?”
„Limba română are virtuti complete, adică poate fi vehicol a tot ce se întîmplă spiritual în om. E foarte greu de mînuit. Prin ea poti deveni vultur sau cîntăret de strană. Limba română are toate premisele valorice pentru a deveni o limbă universală, dar nu stiu dacă e posibil acest mars istoric. Dacă am fi fost un popor cuceritor… Noi, românii, nu punctăm universalitatea nicăieri. Si asta ne face sceptici. Ceea ce ne lipseste este îndrăzneala. „
„La români prostia e o infracţiune, căci vorba-ceea: ”Poţi umbla două ore în galop prin Bucureşti şi să nu dai de un prost”.
Petre Tutea

Sa ne dam seama, deci, care ne sunt plusurile si minusurile. Sa nu ne mai intrebam ce poate face tara pentru noi, si sa nu mai cerem ca ea sa faca. Sa ne intrebam ce putem face noi pentru tara, si sa si facem. Pentru ca aceia carora noi le suntem urmasi ne-au lasat mostenire urmatoarele: