Crisia.net - Blog de farmacista

O farmacie de provincie, cateva persoane la rand. In fata, la ghiseu, o doamna pe la 30-35 de ani intinde reteta farmacistei. Se poarta o conversatie uzuala, in timpul careia pacienta cade brusc la pamant. Toata lumea se sperie, cativa oameni ies in fuga din farmacie, farmacista iese dupa tejghea si-si da seama ca asista la o criza de epilepsie fara contractii. In timp ce se repede s-o ajute pe pacienta cautand sa vada daca nu cumva nu s-a lovit ceilalti pacienti ramasi in farmacie incep sa se agite, iar unul dintre ei incepe chiar sa strige : “De ce va bagati? De ce o atingeti? Nu stiti ca are epilepsie? Lasati-o in pace! Strigati la ea, ca se trezeste!” Intr-adevar, in mai putin de un minut femeia isi revine, fara sa-si dea seama de ce s-a intamplat. Dupa revenirea completa si cateva intrebari bine plasate farmacista isi da seama ca pacienta nu-si mai luase tratamentul de cateva zile.

Datorita dramatismului crizelor de grand mal epilepsia a fost si este o boala temuta. Datorita ignorantei epilepsia a fost si este un motiv de marginalizare a celor care se confrunta cu ea. Exista o multime de superstitii si de prejudecati privitoare la epilepsie, si prea putini stiu ca este o boala cu care se poate trai normal, atata timp cat este tratata corect. Bolnavul nu are nici o vina pentru boala lui si nu prezinta nici un pericol pentru cei din jurul lui. Boala nu-l impiedica sa aiba un loc de munca, atata vreme cat nu e necesar sa conduca masini sau sa manevreze utilaje periculoase. Epilepsia nu este contagioasa, iar primul ajutor nu presupune manevre prea complicate: trebuie doar ferit bolnavul sa se loveasca, trebuie sa-i pui ceva moale sub cap, sa stai cu el pe parcursul crizei (foarte greu, nu-i asa?) sa fii calm si incurajator. Mai trebuie sa stii ca nu-i cazul sa imobilizezi bolnavul sau sa-i dai sa inghita ceva inainte sa isi revina complet. Oricine poate face asta. Cati si stiu s-o faca? Cati nu fug mancand pamantul la vederea unei crize? Cati nu se feresc sa aiba de-a face cu un epileptic?
Rezultatul acestei ignorante este unul singur: o prea mare parte din bolnavi refuza sa recunoasca boala si nu urmeaza tratamentul cum trebuie. Multi ascund ca sunt bolnavi atunci cand se angajeaza, temandu-se (poate pe buna dreptate) ca nu vor mai avea nici o sansa si punandu-se poate in pericol in cazul unei crize.
Sa ne deschidem mintile si sufletele, deci : ei sunt La fel ca noi. Sa invatam ce sa facem cand li se intampla o criza. Sa invatam sa-i acceptam si sa ne comportam normal. Pentru ca:
“Cu epilepsie se poate duce o viaţă normală. Dacă şi ceilalti sunt de acord. Dacă te ajută, în loc să ia distanţă.” Acesta este mesajul pe care vrea să îl transmită campania “La fel ca noi”, lansată ieri de Societatea de Neurologie din România. Campania tinteste sa ii incurajeze pe cei bolnavi sa isi declare afectiunea si sa ramana sub supraveghere medicala, dar si sa educe opinia publica, in sensul acceptarii, solidarizarii cu ei si integrarii bolnavilor de epilepsie. Suntem singura tara din Europa in care cuvantul ‘epileptic’ are si un sens injurios. Potrivit datelor campaniei ‘La fel ca Noi’, in fiecare zi, un bolnav de epilepsie sufera de discriminare – fie ca e vorba de un copil pe care parintii sunt informati ca trebuie sa-l retraga de la gradinita, fie ca e vorba de un angajat care isi pierde slujba ca urmare a unei crize de epilepsie la locul de munca.
Mai multe informatii :
-despre epilepsie: la EpiRomania
-despre campanie: La fel ca noi

“Istoria epilepsiei poate fi rezumată în 4.000 de ani de ignoranţă, superstiţie şi stigmatizare, urmaţi de 100 de ani de cunoaştere, superstiţie şi stigmatizare.”
R. Kale