Izvorul meu zilnic de energie
E un lan de grau. Intins pana la orizont, pazit de 4 plopi singuratici, verde, perfect, vibreaza de viata si ma hraneste cu optimism. In fiecare dimineata imi infig privirea-n el, doar cateva secunde, ca nu cumva si Maritza s-o ia dupa privirea mea si sa se apuce de pascut. Deasupra lanului meu de grau am vazut unul din cele mai frumoase apusuri: cerul orange, o dunga de nori violet la orizont si un soare ca o portocala. La vara ma va rasfata cu galben stropit cu maci.
Poza e facuta dupa apus, cu lumina putina, deci nu e de cea mai buna calitate.
Intr-adevar este un izvor de energie!
Cel mai bine ar fi sa o opresti pe Marita ca sa iti iei mai multa energie.
Un lan de grau este o minune Dumnezeiasca.Este purificator,este un simbol de perenitate.Si eu cred ca,desi foarte plapande,plantutele de grau ascund o sursa de energie extraordinara,care le ajuta sa parcurga anotimpul iernii mult mai usor decat noi ”animalele”.Ele sunt atat de generoase ca ne cedeaza din aceasta energie ,consumate ca atare(ce impietate) sau intrand temporar in comuniune cu mediul in care vietuiesc.Pentru asta merita (cum zicea marele Stefan Iordache) sa ne adresam lor cu “dumneavoastra”.
La multi ani Cristinica!
Multumesc! E ger astazi, dar e soare. Anul viitor va fi grozav.
Poza mi-a adus in minte o imagine asemanatoare di Grecia.In locul graului era un lan de bumbac de un alb stralucitor iar pe fundal in locul plopilor erau niste mori de vant foarte puse pe treaba,in rest un apus izbitor de asemanator.