Homo homini lupus

Gigi Sculeru si Nelutu Matriteru sunt colegi la SC Axul si Fuzeta SRL. Mai vechi in meserie si in fabrica, Gigi l-a “luat sub aripa lui” pe Nelutu, care venea aproape de pe bancile scolii. I-a povestit cum merg lucrurile in fabrica, despre maistru si despre seful de sectie, cum sa se comporte ca sa fie treaba buna. L-a invatat secretele meseriei, i-a aratat ce gresea si cum sa se fereasca pe viitor de greseli, ca sa aiba norma totdeauna realizata. Nelutu ii amintea de baiatul lui, plecat in Spania de cativa ani buni, asa ca a prins drag de el si nu l-a lasat sa se piarda.
Din pacate un zvon se latea printre axuri si fuzete: fabrica incepea sa duca lipsa de comenzi. Principala uzina de autoturisme pentru care lucrau oprise productia pentru cateva saptamani, poate luni, asa ca era posibil ca si printre ei sa se lase cu somaj tehnic sau chiar concedieri.
Se intampla insa ca sotia lui Gigi sa se imbolnaveasca si sa fie nevoit sa-si ia cateva zile libere ca s-o ajute. Cum tocmai se nimerise o comanda mare si nesperata de piese pentru export, dar care avea un termen de predare foarte strans, maistrul ii spuse ca-l invoieste doar daca-si gaseste inlocuitor. Gigi se gandi atunci la Nelutu, care era in concediu. La telefon Gigi afla ca Nelutu avea bilete la statiune si nu putea sa-l ajute. Se duse deci a doua zi la serviciu, unde maistrul, afland ca Nelutu refuzase sa-l ajute, ii spuse: “Nu inteleg de ce te miri. De multa vreme te vorbeste pe la spate, ca ai imbatranit, ca nu mai tii pasul, ca de-abia iti cari trusa de scule. Ca ar trebui sa te pensionezi, ca sa lasi locul astora mai tineri, ca si-asa se anunta concedieri. Mai bine ai avea grija si te-ai feri de el!” auzi cu stupoare Gigi despre cel pe care-l considerase ca si fiul sau.
Se spune ca-i destul de greu sa recunosti in fata cuiva ca ai gresit. Sa mai si faci ceva pentru a-ti repara greseala e chiar si mai incomod. Cel mai incomod este, zic eu, sa recunosti in fata cuiva ca ti-a facut un bine. Iar sa-ti arati recunostinta e ceva extrem de dificil. Ati observat ca oamenii carora le faci bine tind sa devina cei care se comporta cel mai nemernic fata de tine? Chiar daca nu dai semne ca ai astepta mai mult decat un simplu “multumesc” si un zambet cand va intalniti, constientizarea faptului ca-ti “este dator” poate scoate dintr-un om adevarati monstri.
Era sa pun concluzia din titlu. Chestionandu-l insa pe amicul Gugal despre acest proverb am dat peste un articol care schimba total perceptia asupra intelesului stravechiului vers al lui Plaut. Chiar asa : Homo homini lupus?

December 20, 2008   Posted in: FARMACISTA



2 Responses

  1. fratelo - December 20, 2008

    Mai bine decat “Homo homini lupus” este romanescul “Facerea de bine violae e de mama”
    Si atunci te gandesti daca nu cumva este mai bine sa nu “bine” sau in loc de “bine” mai bine nimik.
    Am constatat ca in zilele noastre cel mai bine este sa nu te bagi. Si automat sa nu faci bine. Cu siguranta vei fi respectat mai bine decat daca ai ajuta.

  2. nicnic - December 25, 2008

    Ba fratelo,esti f.confuz.

Leave a Reply