Crisia.net - Blog de farmacista

Se duce si anul asta. Ceasul ticaie si numaram orele, minutele, secundele, indreptandu-ne sperantele spre noul an.
Unii ne uitam in urma, contabilizand bunele si relele, realizarile si esecurile, pierderile si castigurile. Altii privim inainte, luand hotarari eroice si trasandu-ne obiective absolute.
Se duce greu 2008, pe ultimele zile mi-a pus niste “bomboane” grozave in pom: dobanzi mai mari la BT si BCR, rata mai mare la masina,(ca euroiul creste ca Fat Frumos din Piata valutara, intr-o zi cat altii-n zece), factura dubla la lumina (pe ma-sa de regularizare!!!) si desigur ca si mobilul a luat-o tot spre slavi, sa fim high, baby! But hey! Suntem sanatosi? Slava Domnului, da! Putere de munca avem? Desigur!(cu cheful stam mai prost, hihihi!) Bucurosi le-om duce toate!

La multi ani, dragii mei! Voua, celor care ati considerat ca merit atentia sau link-ul vostru, dupa caz, va multumesc cu adanca plecaciune si va urez ca Dumnezeu sa nu va ia nimic din ce iubiti si ce-aveti bun acum, in clipa asta! Caci de adus, sunt sigura ca veti face voi tot ce trebuie ca anul nou sa va aduca ce doriti! Va iubesc! Cu mare drag, Cristina.

Scurt, pana plec.
Cum am coborat din masina in parcare m-a busit un miros de varza acra. Mirosea intre blocuri, jale! Aha, sarmalele sunt pe teava! Am urcat in casa, pe scara mirosea a vanilie si a aluat abia bagat la cuptor. Bun, si cozonacul se apropie. N-apuc sa ma schimb de haine si incepe vecina sa ma bombardeze cu mirosuri: mai devreme mamaliga, acum miroase a friptura sau tochitura, ceva.
Mor aici! Ca de cand am venit acasa am mancat alune de padure (din alea romanesti, originale) si vreo 3 kg de mere ionatane (saru’mana, tata!). Ma tin cu mare greutate departe de bucatarie, ca daca intru, rup! Tineti-va, fratilor, aromele pentru voi!

Mai povestim dupa Craciun, mergem la Pitesti, la fratello.

Sa aveti un Craciun linistit! Si aveti grija, sa nu aveti nevoie de…. asta!

Distractia suprema zilele astea este dispretul. Nu se imbraca trendy? “Pwah, cine-a invatat-o p-asta sa se imbrace? E so last year!”. “Ce luzar, mai are tupeu sa iasa cu Loganul pe drum??”, “Mai opreste-te, fata, din mancat, ca nu mai incapi pe usa!”. Dispretul e modalitatea de a-ti demonstra propria superioritate. Sau de a demola superioritatea pe care-o simti la altii. “Scrie bine X, dar cu temele astea superficiale vrea sa ma atraga?!?” Dar de ce sa dispretuiesti?
Sa zicem ca mergi pe drum si-ti pica in par un gandac. Negru, eventual paros, o multime de picioare. Poate si miroase urat. Ce gandesti, ce faci? Poate ca ti-e teama de astfel de goange, il arunci cat colo, topaind si urland : “Luati-l de pe mine, ma mananca, ajutoooooor!!”. In mod sigur e ziua lui complet nenorocoasa, poate va sfarsi sub pantoful tau, in forma extra-plata. Poate ca esti foarte interesat de insecte, il iei, scoti lupa pe care-o porti mereu la tine, il studiezi pe toate fetele, notezi in carnetel observatiile, dupa care-l depui pe-o frunza si-ti vezi de treaba ta. Poate ca n-ai nici o problema, te intrebi de unde-o fi aterizat, il dai jos si pleci mai departe. In mod sigur insa nu o sa-l tii cu scarba cu varfurile degetelor gandindu-te :”Pfii, ce fiinta inferioara! E negru! Are peri pe el! Pute!! Are prea multe picioare, capul prea mic, nici nu se compara cu mine! O fi si el bun la ceva? Exclus, doar se taraste pe sub pietre! Nici macar n-a evoluat pana la stadiul de a avea doar doi ochi, asta inca mai are ochii multifatetati!” Iar de-l culegi pentru vreun insectar, n-ai sa scrii pe el: “Colectie de fiinte inferioare, mult sub nivelul meu!”
Intr-una din datile cand faceam pe baby-sitter-ul pentru nepoata-mea Andreea ma trezesc ca ma intreaba :
-Tia, ce inseamna “te dispretuiesc”?
Gogonez ochii si o intreb:
-Dar de unde stii tu cuvintele astea?
-De la desene (!!!), zice nesigura, nestiind daca n-a spus cumva vreo prostie.
-Oooo, dar mai e mult pana sa ai nevoie sa folosesti tu expresia asta!! i-am zis, gandindu-ma:
Dispretuim tot! Legi, reguli, bun simt, avutul altuia, drepturile altuia, bunatatea, corectitudinea. Prea repede invatam dispretul…..

Gigi Sculeru si Nelutu Matriteru sunt colegi la SC Axul si Fuzeta SRL. Mai vechi in meserie si in fabrica, Gigi l-a “luat sub aripa lui” pe Nelutu, care venea aproape de pe bancile scolii. I-a povestit cum merg lucrurile in fabrica, despre maistru si despre seful de sectie, cum sa se comporte ca sa fie treaba buna. L-a invatat secretele meseriei, i-a aratat ce gresea si cum sa se fereasca pe viitor de greseli, ca sa aiba norma totdeauna realizata. Nelutu ii amintea de baiatul lui, plecat in Spania de cativa ani buni, asa ca a prins drag de el si nu l-a lasat sa se piarda.
Din pacate un zvon se latea printre axuri si fuzete: fabrica incepea sa duca lipsa de comenzi. Principala uzina de autoturisme pentru care lucrau oprise productia pentru cateva saptamani, poate luni, asa ca era posibil ca si printre ei sa se lase cu somaj tehnic sau chiar concedieri.
Se intampla insa ca sotia lui Gigi sa se imbolnaveasca si sa fie nevoit sa-si ia cateva zile libere ca s-o ajute. Cum tocmai se nimerise o comanda mare si nesperata de piese pentru export, dar care avea un termen de predare foarte strans, maistrul ii spuse ca-l invoieste doar daca-si gaseste inlocuitor. Gigi se gandi atunci la Nelutu, care era in concediu. La telefon Gigi afla ca Nelutu avea bilete la statiune si nu putea sa-l ajute. Se duse deci a doua zi la serviciu, unde maistrul, afland ca Nelutu refuzase sa-l ajute, ii spuse: “Nu inteleg de ce te miri. De multa vreme te vorbeste pe la spate, ca ai imbatranit, ca nu mai tii pasul, ca de-abia iti cari trusa de scule. Ca ar trebui sa te pensionezi, ca sa lasi locul astora mai tineri, ca si-asa se anunta concedieri. Mai bine ai avea grija si te-ai feri de el!” auzi cu stupoare Gigi despre cel pe care-l considerase ca si fiul sau.
Se spune ca-i destul de greu sa recunosti in fata cuiva ca ai gresit. Sa mai si faci ceva pentru a-ti repara greseala e chiar si mai incomod. Cel mai incomod este, zic eu, sa recunosti in fata cuiva ca ti-a facut un bine. Iar sa-ti arati recunostinta e ceva extrem de dificil. Ati observat ca oamenii carora le faci bine tind sa devina cei care se comporta cel mai nemernic fata de tine? Chiar daca nu dai semne ca ai astepta mai mult decat un simplu “multumesc” si un zambet cand va intalniti, constientizarea faptului ca-ti “este dator” poate scoate dintr-un om adevarati monstri.
Era sa pun concluzia din titlu. Chestionandu-l insa pe amicul Gugal despre acest proverb am dat peste un articol care schimba total perceptia asupra intelesului stravechiului vers al lui Plaut. Chiar asa : Homo homini lupus?