![\"Campanie](\"http://www.iubesctulcea.ro/media/campaigns/dianamacar/diana_728x90.jpg\" "\\"Campanie")
Romania se confrunta in ultima vreme cu tot felul de probleme legate de copii si adolescenti. Curentul Emo, sinucideri ale copiilor, abandon scolar, sarcini la 14 ani, alcool, tigari, droguri, dependenta de calculator sau televizor. Parinti, rude, stau impietriti de durere sau siderati in fata neasteptatei intamplari si se intreaba : “Cum am ajuns aici? Copilul meu NICIODATA n-ar fi facut asa ceva! DE CE?”
De ce? Pentru ca n-aveti timp de ei! Pentru ca nu-i cunoasteti! Pentru ca multi dintre parinti fac copii ca si cum si-ar cumpara o jucarie. Oooo, ce dragut e micutul guguloi cu ochi mari si albastri si fara dinti! Ce frumos gangureste cand iti recunoaste vocea! Ce dulce e!!!!
Ceea ce se uita este ca guguloiul are o caracteristica: nu sta pe loc, creste! Incepe sa mearga, si de aici tendintele de a distruge, atat propria persoana, cat si mediul inconjurator. Incepe sa vorbeasca, si de aici manifestarile personalitatii sale, pe care nici n-ai fi banuit-o la o varsta asa de frageda. Ciudata senzatie, sa crezi ca modelezi un botz de huma si de fapt sa modelezi o pietricica tare. M-a fascinat intotdeauna cum poti vedea intr-un copil, in cele mai marunte gesturi, expresii, in vocea lui, pe cei ce i-au dat viata. Si ma intreb in continuare cum se face ca “in ziua de azi” copiii vin la pachet cu o personalitate atat de bine definita si pe care n-au nici o retinere s-o exprime inca de la cele mai mici varste.
In fine, mesajul urmator este pentru toti aceia care au impresia ca e usor sa cresti un copil. Pentru toti barbatii care, afland ca vor fi tatici, sar in sus de bucurie si sustin pe-un ton batos: “nu cumva sa faci ceva sa nu-l faci!e copilul meu, il vreau!”. Dupa care, vazand ca-i treaba serioasa, ca jucarica urla cand o taie capul si ca pampersul cam pute si-i cam complicat de pus, dau bir cu fugitii la berici cu baietii, depunandu-si odrasla in bratele mamei: “ea l-a facut, sa-l creasca!”. Pentru toate femeile care au impresia ca un copil leaga familia si iti procura repede un sot.
Inainte de a chema un copil la viata faceti un exercitiu: ingrijiti o luna un copil de clasa intai, ca si cum i-ati fi parinti. Hraniti-l, spalati-l, duceti-l la scoala, faceti lectiile cu el. Ascultati-i toate povestirile si raspundeti-i la toate intrebarile. Veti observa cum programul lui ia locul programului vostru. Cum greselile sau stangaciile lui va vor parea esecuri personale. Cum griji cu totul noi si care-l au pe el in centru vor aparea si vor lua locul oricaror altor griji. Cum timpul dedicat voua insiva va fi din ce in ce mai redus. Si veti descoperi cum copiii au un al shp-elea simt, care le permite sa apara pe usa, cu ochii mari si rotunzi si cu zambetul pana la urechi, tocmai cand “furati” o clipa de intimitate cu partenerul.
Daca dupa aceasta luna mai stiti cum va numiti (si nu cumva vorbiti de unii singuri si pe strada), daca mai aveti par in cap (sau nu cumva l-ati smuls fir cu fir incercand sa invatati copilul sa adune 2 cu 2), daca in acest timp copilul nu s-a-mbolnavit, n-a murit de foame si nu s-a umplut de “insuficient” la scoala atunci mai aveti sperante. Daca ati fi in stare sa repetati experienta asta si sa fiti parinti de la primul scancet pana la primul fir alb atunci apucati-va sa faceti copii!
P.S. Nu, nu exista asemanari cu persoane reale.
Ai mare dreptate. Nici daca nu ai o situatie financiara buna nu ar trebui sa faci copii zic eu. Daca nu ai ce pune pe masa, la ce iti mai trebuie o alta gura de hranit?
Amin!
@ruxxandra imi venea intr-un timp in farmacie o familie. Adultii erau jerpeliti si cam murdarei. Copilul in schimb avea hainele noi, curate, era si el curat, rotund si rozaliu la fata. Probabil ca sacrificau inclusiv mancarea lor pentru copil. Poti sa cresti un copil fara sa ai multi bani, fara sa ai habar cum sa-l cresti e insa cu mult mai grave consecinte asupra copilului.
@FFD bine-ai venit!
cred ca in primul rand trebuie sa ai foarte mult de daruit sufleteste ca sa stii ca poti creste frumos un copil! oricate exercitii am face cu alti copii, niciodata nu suntem suficient de pregatiti. totul se invata din mers, dar asta inseamna sa-ti doresti sa inveti. tocmai ce spuneam la inceput,trebuie sa fim constienti de cat de mult avem de daruit sufleteste. si va spun eu ca vom fi surprinsi cand ne vom descoperi (sau redescoperi) copilaria din noi, cum mergem din nou la scoala si cum litera a mic de mana parca este mai frumoasa, dar, of, greu de scris, cum par sau impar devin dintr-o data greu de explicat, cum calimara noastra a fost inlocuita de rezerve pentru stilou, cum totul este altfel, dar la fel! si cum, fara sa ne-ntrebe, timpul trece si-ti vezi copilul dand examene! il privesti si te miri, nu-ntelegi cand a crescut atat de mare? dar iti dai seama ca si tu ai crescut langa el!
imi cresc singura copilul si cateodata sunt fericita ca nu impart cu nimeni zambetul lui, intrebarile, povestile si intamplarile de la scoala, framantarile si bucuriile… este greu, dar atat de frumos! O zi in care nu-i vad zambetul ma doare cumplit…
si cumplit ma doare ca viata sau nu stiu ce planuri neintelese de mine, m-a impiedicat sa am inca un copil! ani de zile m-a intrebat fiul meu de ce nu are si el un frate sau o sora. Si-ar fi dorit atat de mult sa poata avea si el grija de cineva…
acum este prea tarziu, lucrez sa-mi accept regretul…
Din pacate asta e tara in care traim…
Ai dreptate ..oare cum o sa fie peste 100 ani ma intreb eu …
Nu este greu de crescut un copil, este foarte greu… mai ales atunci cand nu exista socrul, soacra, tata, mama, bona etc.
Faci copilul… doctorii spun ca prima luna este foarte grea, apoi vin colicele abdominale. Cand zici ca ai scapat vin dintii pana pe la vreo 2,5 ani, apoi vine negativitatea de iti vine sa iti iei campii… etc etc. Mai nasol este ca iti doresti foarte mult o zi de liniste in care sa nu ai nici o grija, sa iti faci poftele, sa te saturi de tine si nu are cine sa fie mami si tati macar pentru o zi.
Despre posibilitatile materiale parerea mea este ca daca “nu ai cu ce” sa stai linistit in banca ta pana faci rost (sa ai venituri frumusele garantate pe minim 10 ani) si apoi sa te mai gandesti.
Daca ne-am vaicarit pana aici eu zic ca este cazul sa vedem si partile frumoase: invatatul sa mearga, sa vorbeasca, sa sufle nasul sa se incalte, sa se imbrace, sa se stearga la fund… sa scrie, sa citeasca… chestii care iti dau o satisfactie personala extraordinara. Abia atunci iti dai seama cat de important este sa fi parinte…. SI CA DATORIA TA ESTE CA AL TAU COPIL SA ITI DEA SATISFACTII
Cu siguranta DA!
Sa-i faca doar daca ii doresc 100 la 1000 si sint siguri ca au ce sa-i ofere.
sincer este intradevar foarte greu sa cresti un copil dar ce bucurie mai mare poate avea o femeie decat sa-si stranga la piept copilasul. eu nu am copii ink dar nimic nu mar face mai fericita decat sa am un copilas