Crisia.net - Blog de farmacista

De ce oare la “O-la-la” in seara asta (29 nov. 2008) toata lumea ii tot da cu : “La multi ani, romani!” “La multi ani, Pro tv!” ???? Si melodiile sunt pline de patriotism… Astia au incurcat emisiunile?

In cateva luni Buzaul s-a pricopsit cu doua mall-uri, peste drum unul de altul. De altfel in orasul asta daca intr-un loc se dashchide un magazin de saibe si carlige musai intr-o luna apar inca 5 la fel, langa primul sau peste drum. Aceeasi marfa, absolut aceleasi preturi. De fapt, de ce ma plang? Avem oferta!
La un moment dat, langa primul (si singurul) mare supermarket din oras au inceput sa apara semnele primului mall din za citi. Prin mai vad ca pe fatada cladirii apare un banner urias care-i anunta deschiderea in 13 iunie. Cu mari dificultati ai fi putut crede ca se va deschide la timp, avand in vedere ca la exterior nu erau montate toate geamurile. Desigur ca in scurt timp peste “13 iunie” s-a aplicat un anunt cu “in curand”. Noul mall s-a deschis la sfarsitul lui septembrie, cu un super concert Stefan Banica Jr. Si cu un ambuteiaj istoric pentru Buzau. Surpriza-surpriza, insa, in ditamai mall-ul se gaseau trei magazine, o librarie si o cafenea! Pana acum au mai aparut ceva magazine si o cofetarie.
Peste drum avea sa apara Aurora Shopping Center, care adaposteste Carrefour, Media Galaxy si…mall: multe magazinase, etc. etc.
Ieri, avand in vedere alizeul captiv in frigiderul nostru, ne-am dus sa vedem si noi minunea. Desigur ca loc de parcare am gasit in autogara, peste drum, tot ce insemna loc disponibil pe o raza de 10 strazi de jur imprejur find ocupat de masini. Intram in shopping center, surpriza-surpriza: nu-i nici macar terminat! Cabluri atarna peste tot din tavan, peretii ofera privelistea rigipsului peticit, etajul nu-i disponibil, liftul e un gand. Peste tot prelate cu “in curand aici cutare magazin”. Sunt deschise vreo trei magazine si supermarketul, in care era omor! Cautand intrarea in Carrefour (semnalizata de altfel cu niste panouase invizibile in fojgaiala populara) am coborat pe-un trotuar rulant si ne-am trezit in parcarea subterana, care era plina de masini si fara nici un finisaj. Ciment peste tot, pe jos, pe pereti. In sfarsit, gasim intrarea, aruncam o privire speriata, auzim un anunt : “Ne cerem scuze pentru temperatura din magazin, climatizarea inca nu functioneaza din cauza lucrarilor”, ne intoarcem pe calcaie si ne inscriem in curentul ciumpalacilor care ieseau din magazin, fericiti ca au mai prins televizoare la oferta.
Eu una nu pricep: cum sa deschizi cu mare fast si tambalau niste mall-uri neterminate? Cum naiba in nici o alta iesire din oras nu se gasea loc sa-l faca pe-al doilea, in asa fel incat sa nu se sugrume definitiv circulatia in zona? Ce criza paste Romania, cand romanii cumpara in asemenea disperare? Ca multi s-au dus desigur doar sa vada, dar erau destui si cu cosurile pline!
Cum tot trebuia sa luam ceva de-ale gurii ne-am refugiat peste drum, in batranul XXL. Unde in parcare puteai gasi cosuri de Carrefour. Si unde vazand copanelele palide – vinetii din vitrina de refrigerate am bagat mana dupa o caserola si am constatat ca vitrina era oprita. Mi-am amintit ca am mai aruncat o data niste mici si carnati luati din aceeasi vitrina si care miroseau ceva de groaza, mi-a pierit brusc pofta de cumparaturi si am plecat acasa cu un iaurt si 10 oua.

Andreea s-a intors ieri la ea acasa, in camera ei, proaspat zugravita in lila si galben. S-a facut deodata liniste. Eu insa inca mai aud:

Nenea Manea are mure.
Eu nu am marama.
Ema are mereu mere.
6+3?
6 + 3 este egal cu.. (un degetel, doua degetele, trei degetele…)
6+3 este egal cu noua!

-Tia, nenitzu mi-a zis ca de ziua mea o sa-mi faca doua surprize. Una mi-a spus-o!
-Si care-i prima?
-Mi-a zis ca o sa-mi ia doi pesti intr-un bol de sticla. Da’ pe-a doua nu mi-a zis-o.
-Pai daca ti-o spune ce surpriza mai e?
-Poate ti-a spus-o tie….

Aseara:
-De ce esti suparata, mama?
-Mi-e dor de Tia si de nenitzu’…

P.S. A doua e o colivie noua pentru papagalii ei, Chirita si Chirita.

Ma uit la ea: cam 50 de ani, subtire aproape s-o ia vantul, sta in fata mea cu ochii in jos, tragand de coltul basmalei sa acopere vanataia imensa din jurul ochiului stang. “Dati-mi ceva, ca m-am lovit cu un lemn si uitati cum s-a umflat…” zice sovaitoare fara sa ridice ochii din podea. “Ar trebui sa mergeti sa va vada doamna doctor, ca ochiul e foarte rosu, daca v-a intrat vreo aschie…”. “Nu ma duc, doamna farmacist, la domna doctor, ca de fapt, (si ofteaza), nu m-am lovit cu lemnul..”"Cine v-a batut?” intreb cu glasul pierit. “Baiatul meu, doamna! Ani de zile am inghitit batai de la taica-su’ si, Dumnezeu sa ma ierte, cand a murit de ciroza anul trecut am zis ca mi s-au usurat si mie zilele, dar de doua luni baiatul si-a pierdut serviciul, s-a luat de bautura si cum deschid gura sa-i zic ceva se rasteste la mine si ieri m-a si batut. Ce pot sa fac? Unde sa ma duc? Cum sa-l reclam la politie, e copilul meu, am suferit atata pentru el..” “Pai, si n-ar trebui sa fie recunoscator pentru asta, sa va ajute, sa va sprijine, in loc de asta va bate??” “Asta este doamna, nu am ce sa fac. Dati-mi ceva si poate aveti si ceva antalcol, sa-i pun si lui, ca dupa ce-a murit tata-sau am aruncat pastilele. Stiu, o sa ma duc sa fac reteta, dar cand mi-o trece vanataia, mi-e rusine tare de doamna doctor…” Si iese pe usa, aranjandu-si basmaua si oftand din tot sufletul.
O clipa vad in ea mai multe femei. O vad pe cea ce s-a maritat de la 17 ani cu un barbat de 25, care o tine acasa, n-o lasa sa plece nicaieri fara el si o bate cum ridica ochii. Unde sa se duca? N-a terminat scoala, n-are nici un serviciu, nu are nici un rost pe lume, spune el. O vad si pe aceea care a crescut doi copii indurand bataile betivului care le este tata si-n casa caruia traieste. Unde sa se duca? N-are bani sa-i creasca singura, n-are casa unde sa-i duca, n-are nici un rost pe lume, spune el. O vad pe aceea care s-a indragostit in facultate de el, frumosul, desteptul, carismaticul brunet cu ochi albastri. Dar care, vai, este atat de nesigur pe sine incat cauta sa-si dovedeasca barbatia “mangaind-o” periodic cu cate un pumn. Cui sa spuna? Cine s-o creada, cand in societate el se poarta exemplar, atat cu ea, cat si cu ceilalti? Cand nici mama lui n-o crede si n-o ajuta? Cand n-are nici un rost pe lume, spune el. O vad si pe aceea care, la a o suta bataie, n-a mai suportat si a ridicat cratita/ scaunul/ cutitul si a dat cu ochii inchisi sperand sa se termine o data, oricum dar SA SE TERMINE! Acum are de stat in puscarie 10 ani, si n-are nici un rost pe lume, spune ea.
Cauze? Solutii? Cuvintele cheie: MENTALITATEA (“dac-o bate inseamna ca a facut ea ceva”), IMPLICAREA (“nu ma bag, nu-i familia mea”), VARIANTELE OFERITE (“unde sa ma duc??” chiar asa, unde?)
Adunarea Generala a ONU a desemnat ziua de 25 noiembrie drept “Zi internationala pentru eliminarea violentei impotriva femeilor” si a invitat guvernele, organizatiile internationale si neguvernamentale sa organizeze in aceasta zi activitati menite sa trezeasca constiinta publica in fata acestor probleme (rezolutia 54/134 din 17 decembrie 1999). Activistii pentru drepturile femeii au sarbatorit ziua de 25 noiembrie ca Zi impotriva violentei incepand cu 1981. Aceasta data comemoreaza asasinarea, in 1961, la ordinele presedintelui Rafael Trujillo, a celor trei surori Mirabal, activiste din Republica Dominicana.
Posturi pe aceasta tema la sniuc si la Dono
“Femei din umbra. Umbre” este numele campaniei ce incepe astazi in Romania. Cu speranta ca umbrele vor iesi din umbra. Cu gandul ca poate femeile vor invata cum sa-si creasca baietii.

Romania se confrunta in ultima vreme cu tot felul de probleme legate de copii si adolescenti. Curentul Emo, sinucideri ale copiilor, abandon scolar, sarcini la 14 ani, alcool, tigari, droguri, dependenta de calculator sau televizor. Parinti, rude, stau impietriti de durere sau siderati in fata neasteptatei intamplari si se intreaba : “Cum am ajuns aici? Copilul meu NICIODATA n-ar fi facut asa ceva! DE CE?”
De ce? Pentru ca n-aveti timp de ei! Pentru ca nu-i cunoasteti! Pentru ca multi dintre parinti fac copii ca si cum si-ar cumpara o jucarie. Oooo, ce dragut e micutul guguloi cu ochi mari si albastri si fara dinti! Ce frumos gangureste cand iti recunoaste vocea! Ce dulce e!!!!
Ceea ce se uita este ca guguloiul are o caracteristica: nu sta pe loc, creste! Incepe sa mearga, si de aici tendintele de a distruge, atat propria persoana, cat si mediul inconjurator. Incepe sa vorbeasca, si de aici manifestarile personalitatii sale, pe care nici n-ai fi banuit-o la o varsta asa de frageda. Ciudata senzatie, sa crezi ca modelezi un botz de huma si de fapt sa modelezi o pietricica tare. M-a fascinat intotdeauna cum poti vedea intr-un copil, in cele mai marunte gesturi, expresii, in vocea lui, pe cei ce i-au dat viata. Si ma intreb in continuare cum se face ca “in ziua de azi” copiii vin la pachet cu o personalitate atat de bine definita si pe care n-au nici o retinere s-o exprime inca de la cele mai mici varste.
In fine, mesajul urmator este pentru toti aceia care au impresia ca e usor sa cresti un copil. Pentru toti barbatii care, afland ca vor fi tatici, sar in sus de bucurie si sustin pe-un ton batos: “nu cumva sa faci ceva sa nu-l faci!e copilul meu, il vreau!”. Dupa care, vazand ca-i treaba serioasa, ca jucarica urla cand o taie capul si ca pampersul cam pute si-i cam complicat de pus, dau bir cu fugitii la berici cu baietii, depunandu-si odrasla in bratele mamei: “ea l-a facut, sa-l creasca!”. Pentru toate femeile care au impresia ca un copil leaga familia si iti procura repede un sot.
Inainte de a chema un copil la viata faceti un exercitiu: ingrijiti o luna un copil de clasa intai, ca si cum i-ati fi parinti. Hraniti-l, spalati-l, duceti-l la scoala, faceti lectiile cu el. Ascultati-i toate povestirile si raspundeti-i la toate intrebarile. Veti observa cum programul lui ia locul programului vostru. Cum greselile sau stangaciile lui va vor parea esecuri personale. Cum griji cu totul noi si care-l au pe el in centru vor aparea si vor lua locul oricaror altor griji. Cum timpul dedicat voua insiva va fi din ce in ce mai redus. Si veti descoperi cum copiii au un al shp-elea simt, care le permite sa apara pe usa, cu ochii mari si rotunzi si cu zambetul pana la urechi, tocmai cand “furati” o clipa de intimitate cu partenerul.
Daca dupa aceasta luna mai stiti cum va numiti (si nu cumva vorbiti de unii singuri si pe strada), daca mai aveti par in cap (sau nu cumva l-ati smuls fir cu fir incercand sa invatati copilul sa adune 2 cu 2), daca in acest timp copilul nu s-a-mbolnavit, n-a murit de foame si nu s-a umplut de “insuficient” la scoala atunci mai aveti sperante. Daca ati fi in stare sa repetati experienta asta si sa fiti parinti de la primul scancet pana la primul fir alb atunci apucati-va sa faceti copii!

P.S. Nu, nu exista asemanari cu persoane reale.