Crisia.net - Blog de farmacista

Se spune ca de cand ne nastem incepem sa imbatranim. Cand suntem insa batrani? E batranetea o stare fizica sau o stare de spirit? Ce te face sa fii batran? Felul cum te simti? Modul cum te vad ceilalti?
Te trezesti intr-o dimineata si te dai jos din pat intr-un cor de trosnituri de oase. In timp ce te indrepti spre baie te pocneste in moalele capului tot siragul de lucruri pe care nu le mai poti face. Nu mai esti atat de sprinten -ca, de! junghiul din pulpa nu te lasa-, mai are si memoria scapari -chiar, cui i-ai dat imprumut 100 acum o saptamana??- , vederea e ajutata de ochelari, iar pe partea stanga trebuie mare atentie ca sa auzi ce ti se sopteste. Esti din cauza asta batran, chiar daca ai 48 de ani? La aceasta minunata varsta -toate au “minunatia” lor- lumea are anumite asteptari de la tine. Sa ai de preferat o familie si copii, macar unul. Sa ai un statut social, casa ta, oarece economii. Sa ai un anume comportament, sa ai, cum se spune “capul pe umeri”. Esti un domn, singur sau nu, nu trebuie sa te mai uiti dupa femei. Esti o doamna, nu trebuie sa te mai boiesti, sa te tunzi tinereste sau sa mai porti fuste scurte, chiar daca ai inca picioarele frumoase. Nu se mai cade. Cine zice? Daca sufletul meu e tanar si inca mai pot? Sau vreau sa mai pot? Si nestiind cine zice, oare nu cumva tocmai ceilalti ne fac sa fim batrani? Prin asteptarile pe care le au din partea noastra. Prin modul in care ne privesc atunci cand facem lucruri necaracteristice varstei pe care o arata buletinul. Trebuie sa recunosc ca si eu am privit amuzata cum un batranel vine la farmacie cu scuterul, pe care-l parcheaza in fata si-i pune incantat alarma. Dar mi-am dat seama imediat ca-i minunat pentru el ca se poate deplasa usor unde are nevoie.
Se intampla ceva cu batranii nostri. Din bunicii blajini si bonomi se transforma in rautati ambulante care-si varsa peste tot amarul varstei pe care-o au. As vrea sa cred ca aceasta cramponare de trecut, aceasta nevoie de a-ti dovedi ca mai poti, aceasta neputinta care se transforma in ura nu sunt obligatoriu atasate varstei inaintate. Dumnezeu stie cum ne e dat sa imbatranim fiecaruia, dar nu inteleg de ce pentru unii nu e posibil s-o faca gratios sau cu distinctie. Probabil pentru ca asta ar implica sa mearga la azil sau sa renunte la casa in care au locuit pentru una mai mica si mai putin costisitoare. Si asta e greu. E greu sa-ti parasesti amintirile de-o viata, se spune. Dar ele sunt mereu cu tine, in mintea si sufletul tau.
Cred ca esti batran atunci cand in loc sa te uiti inainte, cautand sa-ti faci rost de noi amintiri, te intorci mereu si mereu doar asupra celor pe care le ai deja si care te inconjoara. Cred ca esti batran atunci cand schimbarile de orice fel nu mai sunt o provocare, ci doar o alta insuportabila bataie de cap.