Crisia.net - Blog de farmacista

Astazi, daca ar mai fi trait, maia ar fi implinit 80 de ani.
Maia, bunica, s-a numit Elena -si dupa ea si eu- si a trait 77 de ani un trai greu in vremuri foarte grele. A regretat enorm ca parintii n-au putut-o purta la scoala mai mult de 4 clase. Nu si-ar fi dorit decat sa invete croitorie, la fel ca unele din surorile ei. Asa ar fi avut si ea o sursa de venit si poate ca ar fi ajuns o croitoreasa vestita, pentru ca a avut toata viata un gust desavarsit la imbracaminte. A fost o femeie frumoasa, cu parul negru pana pe la 60 de ani, cu o tinuta deosebita si un mers foarte frumos, mers pe care toti cei care au cunoscut-o si-l amintesc. A crescut cu dragoste imensa si devotament doua randuri de copii, iar eu imi amintesc si acum cantecelele si poeziile pe care le-am invatat cu ea “la varsta de 3 ani”. I-a placut foarte mult sa citeasca si l-a adorat pe Eminescu. Stia sa faca haz de necaz ca nimeni altcineva si niciodata n-am simtit greutatile prin care au trecut ea si bunicul crescandu-ne.
Ea mi-a pus Biblia in mana, ea m-a invatat ce inseamna sa fii femeie, ea mi-a cumparat primul rimel, produs de machiaj care nu-mi lipseste niciodata.
M-am putut impaca dupa disparitia ei doar pentru ca in ultimii ani ai vietii a fost extrem de vesela si fara griji, bucurandu-se de lucrurile frumoase. Si pentru ca ei niciodata nu i-a fost frica de moarte, pe care a vazut-o ca pe un lucru firesc si ne-a invatat si pe noi s-o consideram la fel.
Sunt sigura ca e printre ingeri si, alaturi de bunicul, are in continuare grija de noi.