Blog de farmacista

De ceva vreme am un soi de presentiment cand aud de cate o persoana care s-a internat in spital pentru diverse probleme. Sunt oameni la care stirea trece pe langa mine ca oricare alta, sunt insa oameni de care cand aud o teama neagra mi se intinde in suflet: “MOARE!”. Asa a fost in cazul unei paciente care s-a dus sa-si faca niste analize si s-a intors in sicriu. Asa a fost in cazul lui Florian Pittis. Asa a fost in cazul lui Stefan Iordache. Mi-e teama sa mai aud ca are careva probleme de sanatate, mi-e teama de sumbra presimtire….
A murit Stefan Iordache. Si nu-mi iese din cap ca omul asta s-a stins la Viena, departe de casa, suparat pe tara asta. Citez din ultimul interviu, din Jurnalul national, desi desigur aceste cuvinte le-ati mai citit si le veti mai citi:
“Sînt mîhnit. Nici vehement şi nici supărat. Mîhnit. Vorbim cu toţii în vînt, pentru că nimic nu se schimbă. Aleg să nu mă mai implic în societate. O fac pentru prima şi ultima oară. Ceea ce trăim este o telenovelă. Dar nici sensul peiorativ al ideii de telenovelă nu mai este suficient pentru ce trăim. E o manea. De prost gust. Decît să vorbesc fără rost, nu-i mai bine să mă uit la salcia asta? “
Batranii nostri, cand isi simteau sfarsitul, isi chemau prietenii si dusmanii, ca sa se impace, sa nu plece dincolo cu sufletul incarcat de suparari vremelnice. Acest om a plecat fara sa ne ierte. Ar trebui sa ne macine lucrul asta. Nu e normal ca astea sa fie ultimele cuvinte catre societate ale unui om care ne-a starnit de atatea ori pofta de absolut….

One Response to “Lordul Stefan”