Crisia.net - Blog de farmacista

Ii stim acolo, in casa de la tara sau in apartamentul lor de bloc, pline de amintiri. Ne bucuram cand vorbim cu ei si aflam ca au putut merge usor pana la magazinul de la colt sau pana la posta pentru ca ieri nu i-au mai durut atat de rau oasele. Tot amanam sa mergem sa-i vedem, prinsi cu atatea treburi zilnice urgente…. Ne gandim cu teama cum ar fi fara ei sau ce-am face daca….

Si iata ca vine cumplitul telefon. Si constat ca nu eram deloc pregatita. Si alerg sa astept in urgenta o salvare ce-l aducea pe bunicul de la tara. Facuse accident vascular si spre norocul lui vecinul era in gradina sa adune prunele si l-a vazut cand a cazut in fata usii. Cand s-a deschis usa de la salvare am ramas socata de cat de mult semana cu maia: aceleasi miscari de maini si picioare care reproduceau gesturile lui reflexe pe care le cunosteam atat de bine, aceeasi privire pierduta in care desi cautam cu speranta n-am putut vedea ca ma recunoaste, aceeasi agitatie cauzata de faptul ca era ud….
Il interneaza in neurologie in ultimul pat disponibil si iarasi stau pe o margine de pat tinand strans o mana batrana ca sa nu se mai miste si sa lase sa curga perfuzia. Si, numarand picaturile din perfuzor, simt, pentru prima data, moartea trecand printre paturi, printre multele paturi in care oameni in stare la fel de grava ca bunicul se agita pentru ca pampersul e ud…..

Dormea bunicul, cu o fata atat de linistita, dezvelit pentru ca dadea din picioare in somn, asa cum facuse toata viata…. Si am plecat acasa….N-am sa uit niciodata cum am intrat pe usa salonului si am ramas intepenita vazand patul gol, fara cearsaf, fara perna….Murise la 20 de minute dupa miezul noptii.

Tot nu cred ca nu mai este. Tot mai astept sa-mi sune telefonul si sa aud vocea lui in care se simtea zambetul: “Cristina?”. Sinistra liniste, pustiu fara de margini, viata e un vis.

Am invatat ca Dumnezeu, in nesfarsita lui bunatate, are un mod de a lucra in care le aranjeaza pe toate, iar astea nu sunt vorbe goale. Am invatat ca bunatatea omeneasca, la fel ca si rautatea omeneasca, nu are limite. Dar bunatatea poate invinge rautatea. Am invatat ca atunci cand vrei sa faci ceva, sa vorbesti cu cineva, sa vezi pe cineva, e bine s-o faci imediat, sa nu lasi pe maine. Pentru ca nu stim cand “maine” se va transforma in “niciodata”.

….stelele care cad
nu pier
stelele care cad
se duc pe un alt cer….

Sau: De ce uneori e bine sa te loveasca unul care are pile….
Pentru ca baiatul e cumsecade, cu bun simt, nu se agita, nu te face in fel si chip, recunoaste ca-i vinovat, si, desi se grabea sa ajunga undeva, merge cu tine la politie sa declare ce-i de declarat si sa faca actele necesare.
Cand l-am vazut ca se da jos din masina cu telefonul la ureche mi-am zis: “Asta sunt!” si-am coborat si eu cu gura mare. Iata insa ca tipul e atat de civilizat si plin de scuze ca ma calmez instantaneu, ba ma ia si regretul ca ma comport ca o isterica: “Stati linistita, doamna, mergem la politie, va dau asigurarea, nu-i nici o problema, bine ca nu v-ati lovit!”.
De ce e bine ca avea pile? Pentru ca in loc sa stam 2 ore jumatate, cum ar fi trebuit, ca erau o gramada de alti soferi, totul a durat vreo 40 minute. Timp in care vinovatul nu contenea sa repete: “Doamna, de cand am permis sunteti prima persoana pe care o lovesc din vina mea!” – vorbea la telefon dand cu spatele si nu m-a mai vazut, ca nu s-a mai uitat in oglinda-.
Interesant este ca acum doi ani, tot la sfarsitul lui septembrie, am fost lovita tot in aripa stanga fata, tot de un sofer care dadea cu spatele si care nu m-a auzit, desi claxonam ca disperata. Prin urmare, daca o tin tot asa, catre sfarsitul lui septembrie 2010 sa nu va faceti cumva program cu mine in vreo dupa-amiaza. Voi fi in mod sigur ocupata sa dau declaratii pe la vreun post de politie….

P.S. E prima oara in viata mea cand suflu in etilotest. La prima tamponare m-au pus sa suflu in fiola de-am zis ca lesin in fata politaiului….
P.P.S. M-am speriat de n-am mai stiut de mine. Mi se confirma deci teoria: femeia conduce mai atent decat barbatul, dar in caz de accident se pierde cu mult mai repede.
P.P.S. De ce avea pile? Pentru ca-i fotbalist.

Daca mai aud de vreuna care si-a omorat copilul in cine stie ce fel turbez! Pai vacilor care sunteti vaci! de fapt, stai, ca jignesc vaca in felul asta! Sa reformulam:
Fiintelor fara nici un rost pe lumea asta! Daca tot va culcati in stanga si-n dreapta fara nici un fel de socoteala referitoare la ciclul personal, de ce nu folositi, dumnezeule, ceva contraceptive?? Ca pastilele cele mai ieftine sunt 6 lei! Sau prezervative, ca alea mai ieftine sunt 2-3 lei pachetul! Ca sa nu mai spun ca la cabinetele de planning ti le dau si gratis! Daca totusi, in infinita voastra indiferenta, ramaneti gravide si nu doriti copilul, de ce nu faceti avort? Cat poate sa coste, si, daca nu ma insel e si gratis pentru eleve si studente. Nu sunt deloc adepta acestei metode, dar nu vad ce scrupule ati putea avea…
Ok, asteptati bine mersi 9 luni, nasteti amaratul de suflet care nu are nici o vina si ce faceti? Ascultati de doctorii care va sfatuiesc de bine sa dati copilul spre adoptie? Il lasati cu hainute si biberon la usa vreunui bogatas, cum au mai facut mame disperate care nu-si puteau creste pruncii? Nu! Plecati ofuscate din spital si primul drum il faceti la malul garlei sa aruncati copilul legat de-un bolovan in apa ca pe-un catelus sau pisoi! Bagati farama aceea de viata in congelator si-o aruncati apoi la tomberon ca pe o carne care s-a stricat! Si gata! S-a rezolvat! Daca nu mai vedem problema inseamna ca ea a disparut!
Doamne, ca ma trec fiorii si acum, cand scriu! Cat de proasta, nemernica si uitata de Dumnezeu poti sa fii sa faci asa ceva cand ai atatea variante sa nu ajungi aici? Cum te mai poti privi in oglinda dupa ce-ai facut asta? Cum mai poti sa dormi sau sa te culci cu vreun barbat fara sa auzi plansul copilasului pe care l-ai ucis in asemenea hal?? Cum????? Cum poti sa crezi ca vei scapa cu asta?
Ce s-o fi intampland cu natia asta de-si bate in asa hal joc de viitorul ei?

Sta in fata tejghelei in timp ce fac o comanda la telefon si-l aud dintr-o data : “Pune telefonul jos! Eu ce sunt aici? Nu ma bagi in seama?” fara sa tipe, cu glasul plat, calm. Ridic privirea din caietul de defectura si vad un barbat de inaltime medie, cu mustata, privind aiurea prin rafturile de medicamente. Inchei convorbirea telefonica si cat timp il intreb ce doreste ma izbeste faptul ca nu ma priveste nici o clipa, tot timpul ii ratacesc ochii peste umarul meu. Vorbeste cu acelasi glas plat si fara nici o modulatie dar care transmite atata ura si rautate si cauta tot timpul sa porneasca o cearta. Ma apasa o greutate in capul pieptului si termin repede cu el, taind tot timpul radacinile de conflict. E de altfel singura data cand vine in farmacie.

Are cam 5 ani mai mult ca mine, e tuns foarte scurt si arata chiar bine. Il vad cam de 2-3 ori pe luna la farmacie sau la posta. In 4 ani de cand sunt in farmacia asta nu l-am vazut zambind NICIODATA. Parca are deasupra capului norul lui personal care-i livreaza ploaie, ceata, tunete si fulgere in fiecare minut.
Niciodata n-a fost insotit de vreo femeie, cel mult de cate un subaltern. L-am rugat sa-si ia bonul fiscal si s-a intors la mine cu aceeasi fata intuneocasa din totdeauna si mi-a raspuns cu o raceala si o rautate care m-a izbit din nou in capul pieptului: “Dar cine ma obliga? DUMNEAVOASTRA??”

A reusit sa-si convinga parintii sa-i cedeze casa, a renovat-o si i-a iesit o vila frumoasa, cu curte mare cu gazon, garaj, foisor, flori si pomi multi. Pe batranul tata il tine in doua incaperi in spatele vilei si cand vine la saptamana pe acolo de multe ori nici nu-l saluta. Cand bea face scandal si s-a certat cu toti vecinii, lasand batranul singur si disperat ca intr-o zi va muri fara sa stie nimeni nimic de el. A indepartat si toate rudele. Sta singur sau cu nevasta in casa lui cea mare si frumoasa si pustie.

Trei suflete negre de ura. Trei rezervoare de rautate clocotitoare care abia asteapta sa se reverse peste ceilalti. Trei oameni al caror rost nu-l gasesc pe pamantul asta, desi desigur, Dumnezeu isi are planul lui cu ei. Atat ca nu-s in stare sa inteleg acest plan……

Marti. Zi de pensii, de terminat alocatiile si zi cu ploaie marunta si rece de dimineata. Tot neamul venit sa se umple de bani si-a amintit si de noi, ca doar suntem langa posta. Rezultat: curcubeul aromelor skitels!
Ne-au vizitat pe rand toate familiile de conlocuitori din sat. Nu apucam bine sa golesc un sfert de spray odorizant in urma unora ca apareau altii pe usa, interesati de retete vechi de luni de zile, de crema farmacia sau alte maclavaisuri de albit fata, de creme anti rid si solutii “de caderea parului”. Pe la pranz eram galbena ca lamaia si cu stomacul adunat in gat intr-un nod dureros. Dupa ce toata comunitatea de etnie roma si-a facut rondul ca sa intrebe, nu sa si cumpere ceva, si-au zis si rumanii ca-i cazul sa ne bage-n seama. Si nu oricum! Proaspat adunati de prin grajdurile vacilor (fara sa-si fi schimbat hainele), de pe la masa condimentata cu ceapa sau usturoi (pasta de dinti? ce-i aia?), ori nespalati de saptamani bune (las’ca ploua si ne trece), oftand din toti rarunchii si suflandu-ne in nas cu pasiune. Am plecat acasa mai ametita decat daca as fi baut trei beri in 5 minute.
Dar hei! Nimic nu-i nou sub soare. Se stie ca romanul nostru verde nu cunoaste sapunul sau pasta de dinti. Si e un lucru binecunoscut ca apa dauneaza grav sanatatii…..