Crisia.net - Blog de farmacista

Aboneaza-te la feed LinkedIn Facebook

Farmapractic 49

De ziua internațională a farmacistului câteva concluzii după Farmapractic:

– toată lumea protejează și regenerează ficatul. Atunci când nu suplinește deficitul de magneziu.
– a crescut ponderea prezentărilor de suplimente alimentare: din 20 de sponsori doar 7 au prezentat medicamente, restul au promovat suplimente și dispozitive medicale.
– în consecință, calitatea informației a scăzut. Extrem de puține lucruri noi și utile. Practic 2 prezentări mi-au atras atenția: a d-lui doctor Aramă (referitor la indigestie și balonare), și a d-lui doctor Popescu, witty as always, despre probleme de circulație venoasă periferică și de dureri diverse de oase și articulații.
– cele 3 minute de streching sub îndrumarea domnului doctor Popescu: priceless! Simțeam că m-am contopit cu scaunul pe care stăteam.
– nimic din legislație, prezentările care aveau ceva legătură nu s-au mai ținut.
– prea puțin altceva în afara prezentărilor de produse.
– în același eveniment vorbesc despre deficitul de magneziu și un producător de medicament și un producător de supliment, ambii susținând superioritatea produsului propriu. Awkward!
– mi se pare cam deplasat să denumești ”simpozion” o prezentare de 10-15 minute, cu un singur lector și la care publicul nu participă în nici un fel.
– în afara programului științific organizarea la fel de bine pusă la punct ca de obicei. De data asta au avut și cutremur în program, poate data viitoare se renunță la idee :)

Și gata cu cârcotelile.

La Mulți Ani!

Și cum spuneam acum ceva vreme, să ne întoarcem la muncă!

Citeste

On how we waste sau Despre risipă

Sunt 3 emisiuni care-mi plac la Europa FM. Ascult Deșteptarea în drum spre farmacie, că râd cu Petreanu, Zafiu şi Lyca. Ascult online La Radio cu Andreea Esca, mai ales când are invitați mișto (vezi Horațiu Mălăele sau Ion Țiriac). Și mai nou ascult Medium rare, cu Adrian Hădean. Nu că aș fi marea pasionată de bucătărie. Ci pentru că-mi plac subiectele și perspectivele noi.

În prima ediție Medium rare am aflat că familia Niculescu aruncă 166 kg de mâncare pe an. Adică 3,5 kg pe săptămână. Nu, nu ne-am tâmpit între timp. Aceasta este partea care ne revine dacă împărțim la numărul de locuitori cantitatea totală de mâncare aruncată la gunoi în fiecare an. Și nu, nu glumesc, acestea sunt cifrele. Mai vreți? Aflați că din totalul alimentelor aruncate 15% ajung la gunoi fără să fi fost desfăcute din ambalaj. 50% provin din gospodării, 30% de la producători, 14% din catering și 5% de la distribuitori. Și noi stăm bine, comparativ cu țările mai dezvoltate.

waste no foodȘtiind cum merg Niculeștii la cumpărături cu lista și cum cumpără doar cât au nevoie, primul meu gând a fost că undeva, în România, este o familie de 2 persoane care aruncă 320 de kilograme de mâncare pe an. Șoc și groază, dar mi-am explicat amintindu-mi de un ajun de Paști la rând la supermarket și de cele 5 (cinci) cartoane de ouă aflate printre altele pe bandă în dreptul persoanei din fața mea.

După care m-am gândit la două faze:

#1. Rețetă de glaucom, picături de ochi gratuite pe 3 luni.
– Nu vă supărați, când expiră?
– În iunie 2017.
– Nu aveți cu termen 2018? Nu aș vrea să expire până le folosesc…
– Cum ar putea să expire, că le folosiți în următoarele 3 luni?
– Nu, știți, eu am o rezervă acasă, cam pe un an…

#2. Reprezentant Reckitt, ridicându-mi Nurofenul în slăvi.
– Ei, e mai greu de când nu mai este gratuit, ca Brufen-ul și Algin-ul sunt în listă. Dar eu, de exemplu, nu-i dau băiatului meu decât Nurofen. Am pe acasă vreo 3 flacoane de Brufen luate pe rețetă, expiră prin frigider…

Și nu sunt singurele situații în care mi-am dat seama că unele medicamente de pe rețetele gratuite sau compensate au fost ridicate doar pentru că pacientul le avea pe rețetă, ele nefiind apoi utilizate și ajungând să expire. Atenție: aici nu fac referire la fraudele comise în buna înțelegere medic-farmacie-CJAS.

Despre cantitatea de mâncare aruncată la gunoi se fac studii și campanii de conștientizare în toată lumea. Despre cantitatea de medicamente decontate de stat și aruncate fără a fi folosite o fi facut careva vreun studiu la noi? Nu cred, dar nu m-ar mira să aflu că fiecăruia dintre noi ne revin valori amețitoare. Oare câte medicamente cu adevărat salvatoare sau prelungitoare de vieți s-ar fi putut deconta de aceste valori?

Ce ar putea face statul ca să limiteze acest fenomen? Ar putea limita prescrierea nejustificată, prin adoptarea de ghiduri terapeutice si supraveghere susținută. Ar putea seta o valoare minimă de coplată pentru orice medicament. Da, consider că nu ar trebui să mai existe medicamente complet gratuite, e mult mai ușor să renunți la sau să arunci un medicament pe care nu ai plătit nimic. Că e corectă sau nu, că e prea mare sau nu, medicamentul reprezintă o valoare care ar trebui prețuită mai bine.

Avem, ca farmaciști, o responsabilitate pe această linie? Eu zic că da. Avem posibilități de acțiune? Eu zic că ne putem crea, în primul rând prin implicare în creșterea complianței pacienților la tratament. Explicațiile detaliate referitoare la modul de administrare, ce așteptări trebuie avute, ce efecte adverse pot apărea și ce e de făcut când apar, încurajarea pacienților să ceară lămuriri pot scădea situațiile de necomplianță și implicit risipa de bani. De asemenea, prin implicare în colectarea pentru distrugere a medicamentelor neutilizate sau expirate aflate în posesia pacienților putem contribui la determinarea dimensiunilor acestui fenomen. Mi se pare normal ca aceste medicamente să fie colectate la farmacie, însă distrugerea lor mi se pare normal să fie susținută financiar de stat. Putem avea o inițiativă de clarificare a legislației în acest sens.

Voi ați reflectat vreodată pe marginea acestui fenomen? Aveți alte idei?

Poza de aici.

Citeste

Degeaba e privat, dacă e cu aceiași oameni

– Bună ziua, sunt Trombozza Venozza și am programare la 18.30 la varicologul X. (n.red. care are programul între 17 și 19)
– Sigur că da, doamnă, achitați 130 de lei și poftiți la camera 110.

15 minute trec domol prin fața ușii pe care în afară de 110 nu scrie nimic. Retur la recepție.

– Vai!!! 110 am zis?!? La 111 e domnul doctor!!

Val-vârtej pe culoare până la 111, care, contrar aparențelor, NU se află lângă 110. X tocmai ieșea pe ușă.

– Domnule doctor, sunt Venozza, aveam programare la 18.30…
– Păi, doamnă, dacă nu ați venit la timp…
– Să vedeți, recepție, 110-111, așteptat, alergat, alea-alea…

Se dau ochii peste cap, se reintră în cabinet, se lasă geanta de pe umăr, nu se mai îmbracă halatul, se întreabă ”Care e problema?”, se privește 10 secunde către piciorul umflat, se întreabă ”Dar un eco Doppler ați făcut, doamnă? Nu?” și se pune concluzia: ”Mergeți să faceți un eco Doppler și mai discutăm pe marginea lui. Bună ziua!”

Ceac-pac, 130 de lei minutul, asta eficiență!

– Bună ziua, sunt Trombozza Venozza, am făcut eco Doppler, pot intra la domnul doctor?
– Sigur că da, dar pentru citirea rezultatelor trebuie să achitați 90 de lei, știți, da?
– Rândul trecut am plătit 130 pentru un minut de consultație care s-a făcut aproape în pragul ușii, pentru că m-ați trimis la altă cameră, știți, da? Și acum mai vreți 90?!?
– Nu e vina noastră că domnul doctor și-a mutat cabinetul!

România, 2016, Medlife.

Murphy Law 1

Poza de aici

Citeste

Epic fail (sau Zmeura de aur în sănătatea româneasca)

epicfail1Februarie ăsta, pentru sănătatea românească, a fost luna eșecurilor. Care mai de care mai penibile, care mai de care mai jenante. Într-o ordine oarecare, doamnelor și domnilor, Zmeura de Aur în sănătatea românească goes to:

CNAS pentru cel mai prost film. SIUI, SIPE, CEAS sunt coșmarurile medicilor, farmaciștilor și celorlalți amărâți care se chinuie să le utilizeze. După o primă zi a lui februarie în care sistemul a mers CEAS au urmat multe zile în care timpul de validare a unei rețete a variat între 5 și o infinitate de minute. Când în sfârșit s-au terminat raportările și ne-am revenit s-au bușit ceva servere ale OPSNAJ (the first runner up), așa că nu am mai putut onora rețetele lor. Abia o săptămână mai târziu, pe șest așa, ni s-a prezentat o variantă de validare a acelor rețete, doar ca să constatăm, la sfârșit de lună, că nu le putem raporta.

În orice lume normală CNAS și-ar fi asumat eșecul. Dar e greu să recunoști că te-ai câcâit 10 ani și ai cheltuit o gălăgie de bani ca să produci un sistem care nu face față solicitărilor. Sau că stai de luni de zile fără mentenanță la o mașinărie care gestionează niște baze de date foarte sensibile. Iar când în sfârşit recunoști asta din urmă, concluzia ta este ”probabil (!!!) în zilele următoare vom actualiza caietele de sarcini și vom lansa o nouă licitație”. Primiți Zmeura de Aur, domnule Ciurchea, pentru cel mai prost actor, și nu vă mirați dacă urmează și niște roșii și ouă clocite.

PNL pentru cel mai prost scenariu adaptat. Într-o perioadă în care nemulțumirile românilor legate de sistemul de sănătate cresc din ce în ce PNL vine cu o propunere de lege a prevenției, din a cărei expunere s-a înțeles un singur lucru: cei cărora li se diagnostichează boli cronice în faze avansate vor plăti tratamentele, că s-au îmbolnăvit din vina lor. Până s-a trezit și PNL să dea niște explicații și să detalieze ce au vrut de fapt să spună informația s-a prins în mintea oamenilor și legea asta, presupunând că trece, va fi prost înțeleasă și prost văzută și va avea șanse mici să realizeze altceva decât o altă cheltuială în van a banilor publici.
Nu metodele coercitive, ci creșterea accesibilității și promovarea intensă a programelor de prevenție vor aduce rezultate. Nu amenințarea cu amenda, ci informarea şi educația vor face oamenii să se caute mai des pe la medic. După ce oferise pe tavă opozanților săi un subiect gras de atac, PNL a scăpat uşor, că s-au petrecut la Pitești niște evenimente care au adus în atenția publică un alt demn candidat la Zmeura de aur, și anume:

MS pentru cel mai prost scenariu. Un număr însemnat de micuți ajunge intr-un final în Capitală cu probleme de sănătate care indicau în mod clar necesitatea unei anchete epidemiologice, dar trebuie să treacă zile în șir până reprezentantul MS în teritoriu, și anume DSP, să se trezească și să o facă. Raportările nu se fac la timp sau nu se fac deloc, probele se iau aiurea sau prea târziu, comunicarea este greoaie sau limitată. Nu se dă impresia că avem habar ce avem de făcut, sau măcar ce ni se întâmplă. Mor 3 copii, trec săptămâni, nu se vede nici o direcție clară de acțiune și nici o strategie pe viitor.

CFR pentru cel mai prost regizor. Într-un moment, zic eu, de răscruce pentru viitorul profesiei noastre, CFR (și aici știți că nu mă refer la transporturi) organizează alegeri pentru noua conducere, dat fiind că mandatele vechii conduceri expirau prin decembrie. Dar ce să vezi, niște membri ai Colegiului Medicilor au propus o modificare la Legea sănătății prin care numărul de mandate în conducere să nu mai fie limitat la 2, ci să fie stabilit de Adunarea Generală a fiecărui Colegiu. Cu intenția clară ca unii să rămână veșnic lipiți de scaunul lor prețios. Stupoare, modificările trec, că doar ceva rău nu o să aibă niciodată stavile în Parlament, ceea ce duce la completa bulversare a alegerilor în CFR. Deși alegerile din majoritatea județelor ar fi trebuit să fie finalizate cu ambele tururi la momentul intrării în vigoare a modificărilor legii, o parte din colegiile județene capotează dezastruos în organizarea lor, neștiind dacă să aplice legea în vigoare sau legea care e posibil să intre în vigoare cândva. În unele județe prezența în primul tur e jenanta, în unele județe se comunică în mod intenționat date diferite ale primului tur, în unele județe al doilea tur pus și simplu nu se mai organizează. Doi membri din comisia electorala centrala isi depun mandatele și nimeni nu se grabește să-i înlocuiască, unii se mută la iuțeală dintr-un colegiu în altul ca să fie siguri că sunt aleși, ce să mai, jenă totală. In 17 județe alegerile sunt invalidate, fără să se comunice și motivele, și se reorganizează. Cu prezențe record (!) în județe în care la prim strigare bătuse vântul la urne.

award-piclSă nu uităm, însă, CFR suntem noi toți. Lipsa de interes pentru aceste alegeri și lipsa de reacție în fața acestor mizerii petrecute în unele colegii județene sunt de neînțeles pentru mine, în condițiile în care toată lumea se plânge și arată cu degetul către Colegiu. Vin vremuri foarte grele, în caz că nu v-ați dat seama, dragi colegi. Avem nevoie de oameni care să fie capabili să ne reprezinte în relația cu Statul și nu numai. Avem nevoie de propuneri de modificări ale legilor care ne reglementează activitatea, legi care și-au dovedit deficiențele în repetate rânduri. Avem nevoie de o strategie pentru viitor, pentru întărirea profesiei, că (mă repet!) mâine poimâine ne vor înlocui dispenserele și vânzarea online și nici nu vom avea habar ce ni se întâmplă. Și noi ce facem? Venim să votăm în proporție de nici 10%, și ne bucurăm în continuare de șușanele de 40 de puncte pentru 2-3 ore și 3-4 sute de lei.

Zmeura de Aur pentru actor în rol secundar nu se potrivea mai bine altcuiva decât fiecărui membru al Colegiului Farmaciștilor din România. Me included, pentru că de scârbă am tăcut atâta timp.

Citeste

Ce-ți doresc eu ție, dragă farmacie

Îți doresc să te întorci spre trecut, să cercetezi atent receptura și să iei din ea noblețea, etica, rigurozitatea, pe care să le pui în toate activitățile ce se desfășoară sub umbrela ta.

Îți doresc să nu rămâi în trecut, ci să vii în prezent, înțelegând care ți-e locul și rolul în sistemul de sănătate. Îți doresc să devii cel mai accesibil furnizor de sănătate, la fel de demn de încredere ca și cabinetul doctorului sau laboratorul de analize. Îți doresc să fii în stare să te și promovezi ca atare și să poți dialoga civilizat cu toți cei care-ți stau alături în lupta pentru sănătate. Îți doresc să ai grijă de toți cei ce activează în halatul tău alb, să-i înveți și să-i veghezi să nu-ți facă de râs bunul nume. Îți doresc să te poți ține departe de interese, că pe lângă sănătatea și viața omului toate sunt mărunte.

Îți doresc să faci toate astea privind spre viitor, indrumându-ți urmașii și ingrijindu-te ca ei să te iubească și să învețe să pună-n tot ce fac respect, pasiune și iubire de oameni.

Îți mai doresc ca și tu să-ți dorești toate astea pentru tine, la fel de mult cum le doresc și eu.

Ție, farmacist român, îți doresc să ne arăți TUSE POATE/ Căci Ești liber să fii cât poți de bun/ Schimbarea începe CU TINE/ Iar Momentul e ACUM!

Eu asta am să fac și de aici înainte, ca și până acum. Pentru că nu voi uita câte voturi am avut, chiar dacă nu am reușit să strâng destule ca să intru în Consiliul Local. Vouă, celor care deși poate nu știți cine sunt, mi-ați acordat încrederea și votul vostru, vă mulțumesc.

Citeste

Vrei sa afli ce-am mai scris?

Pune aici e-mail-ul tau si te anunt indata. Nu uita sa confirmi abonarea.

Alătură-te celor 89 de abonați

Stocul de „buline”

Evolueaza Accelerat! StartEvo.com