Atentie!

Poate ar fi bine sa subliniez ca tot ce cititi aici reprezinta parerile mele personale, care nu implica in nici un fel farmacia in care lucrez.

November 24, 2009   Posted in: din jurul meu  12 Comments

Rep

Inainte de a va repezi cu comentariile aveti rabdare de cititi pana la P.S. !

Totul a pornit de la o confuzie. Suna telefonul in farmacie, raspunde ingrijitoarea, care-l pune la urechea proasta.
-Buna ziua, sunt L. de la A., as vrea sa vin si eu pentru o prezentare.
Stiind ca sefa, care iesise pentru cateva minute, astepta intr-adevar pe cineva, ingrijitoarea noastra nu mai receptioneaza partea cu prezentarea.
-Sigur, doamna farmacist nu este acum, dar se-ntoarce.
-Pot sa astept acolo 5 minute?
-Sigur ca da!

Nu zici ca-n 5 minute domnisoara apare ca o floare pe usa farmaciei. Si ma gaseste pe mine, care din laborator nici n-auzisem ca sunase telefonul.
-Buna ziua, sunt L. de la A., am venit pentru prezentare!
Fiindca abia scosesem capul din mojar socotesc in gand pe degete si-mi iese ca-i vineri, 10 dimineata. Stiind ca la noi prezentarile nu se tin decat luni si marti, si numai la pranz, intre ture, ca sa fim toate, zic mirata:
-Prezentare?!? Ati vorbit inainte?
-Da, am sunat acum 5 minute si am vorbit cu cineva pentru prezentare.
-Acum 5 minute?!?! zic, perplexata de tot si complet in afara problemei. Si dau sa-i explic domnisoarei care-i faza cu prezentarile la noi, ca la momentul respectiv nu-s in farmacie decat o farmacista si-o asistenta si c-ar fi trebuit sa sune cu mai mult timp inainte, nu cu 5 minute. Raman insa cu gura cascata si cu vorbele-n gat, pentru ca mi se tranteste manios un: Bine, am inteles, multumesc frumos!!!, domnisoara se-ntoarce pe tocuri si iese furioasa pe usa.
Pai mai, fratesoro, tu vrei sa-mi vinzi mie ceva! Cum e posibil sa te comporti in acest fel??? Si intorcandu-ma eu la mojarul meu si la ureea pe care o trituram de zor am inceput sa meditez la specia cunoscuta sub numele de rep.

Baietii se recunosc cu usurinta dupa costum si cravata (purtata cu vitejie si vara, la camasa cu maneca scurta, ca seful nu-i la curent cu ultimele tendinte) iar fetele dupa tinuta business, la care se lipeste automat geanta in care-si cara laptop-ul, pliantele, etc. Se mai poate adauga un handsfree, cheile de la masina de la firma, alte accesorii de acest gen.

Specia rep-ilor se imparte in doua subspecii: reprezentantul medical, care promoveaza produsele unei anumite firme producatoare de medicamente (uneori o firma are mai multi repi pe o zona, fiecare avand in sarcina un grup de produse) si reprezentantul de vanzari, care promoveaza interesele unui depozit de medicamente. Inca de la prima vizita pe care o fac categorisesc farmaciile in balene, pesti mari si plevusca, orientandu-se rapid pe cine si cat sa bage-n seama. Balenele si pestii mari se viziteaza cu frecventa crescuta, plevusca strict la nevoie (spre exemplu, cat am fost plevusca nici habar n-am avut ca se fac prezentari de medicamente si in farmacie). Din acest motiv si din cauza ca o parte consistenta din activitatea lor consta in arderea gazului, sfarsitul de luna vine in general cu spectrul neindeplinirii targetului. Si sa vezi cum se muta atunci Mecca si Zidul Plangerii la farmacie (mai ales la categoria grea, plevusca e lasata in grija telesales-ului), si sa vezi cum “sarumanitul” insistent pana la sufocare duce la comenzi facute in ultimele ore din ultima zi din luna.

Rep-ul medical are convingerea ca produse ca ale lui nu mai are nimeni. Daca intrebi de ce primul argument este totdeauna doza. Fericire mare cand au genericul cu doza cea mai mare. Al doilea argument e totdeauna pretul. Si mai mare fericirea cand al lor e cel mai ieftin. Rareori vorbim de studii clinice, de absorbtie mai buna, de mai putine efecte adverse, ca doar nu stam de vorba cu niste farmaciste, e vorba doar de niste gasculite vanzatoare, cam toante si cam nebune, asa, pa care le momim cu pixuri si halate si carora le toleram istericalele ca sa ne vedem cu sacii-n caruta. “Sacii” insemnand comenzi care in genere incep de la 10000. Ron.

Rep-ul de vanzari este convins ca are oferta cea mai buna de pe piata. Nu are nici o jena in a “omite” amanunte importante (legate de discount, preturi, termene de plata, termene de valabilitate ale produselor), pe care le afli de la el numai daca esti pe faza si intreband insistent. Daca intrebi De ce as cumpara de la tine si nu de la altul? aproape totdeauna primul argument este “Dar doamna Aspirinescu, de la “Bumbul verde farm” a luat oferta asta de trei ori!”
Barfesc mai rau decat…. n-am termen de comparatie. Spune-i primului rep de vanzari ce ai de gand sa gatesi la pranz si poti fi sigura ca in doua ore afla tot orasul. Numai ca nu afla numai asta: afla si ce vinzi, cati pacienti ai avut, cat de mari iti sunt facturile la CJAS, si alte asemenea.

De altfel, rep-ul stie totdeauna mai bine decat tine cum sa asezi medicamentele pe raft (si n-are nici o jena in a le aranja el insusi, scotandu-le in fata pe ale lui si dosindu-le pe unde apuca pe ale concurentei), ce se vinde mai bine, ce-ti cer pacientii mai mult, cat vei vinde din oferta lor. Ca doar discuta cu niste gasculite…… nu ma repet. Multi sunt obraznici, insistenti, fabricati pe tipul agentului agresiv, destui sunt mitocani de-a dreptul. Tuturor li s-a jerpelit “sarut mana”-ul si nu fac nimic sa-l remaieze.

Caci, indiferent de subspecie si formatia de baza (care poate foarte bine sa fie profesor de engleza-vezi donsoara de mai sus-, inginer, sculer matriter, mai stiu eu ce) rep-ii uita un fapt foarte important: noi ne-am descurca fara ei, ei insa fara noi….

P.S. Stiu, stiu, ca generalizez usor si ca sunt farmaciste intre farmaciste si repi intre repi. Din pacate pentru ei, insa, in 10 ani de farmacie, nu pot sa numar pe degetele de la o mana rep-ii care au iesit din cele de mai sus. Si inca n-am zgariat decat un pic suprafata.

Poza de aici.

March 2, 2010  Tags:   Posted in: FARMACIA, FARMACISTA  One Comment

Cine naiba ne transporta in comun?

Dupa cele doua derapaje cu microbuzul experimentate live la inceputul glaciatiunii din decembrie mi-am jurat sa nu mai pun piciorul in maxi-taxi daca mai are loc si al treilea. Intre timp toata lumea a descoperit beneficiile cauciucurilor de iarna, asa ca experientele pline de adrenalina s-au amanat.

Pana saptamana asta, cand, urcandu-ma intr-o seara in 10 m-am trezit ca de pe scaunul soferului imi intinde bilet un baiet rumen in obrajiori, cu aer de licean virgin. Pana sa apuc sa ridic din spranceana m-a izbit un miros cam ca ala din rata care face legatura cu Spirochetii din Ses. Numai ploaia maruntica si vanticelul vibrant in care asteptasem timp de 15 minute m-au facut sa nu cobor de urgenta. M-am asezat tremurand pe scaunul acoperit de o husa soioasa si jerpelita (al carei jeg era depasit doar de cel al banchetei, care se zarea printre gaurile sale) si-am inceput sa calculez cu ce bolta imi voi arunca in masina de spalat canadiana imediat ce voi fi ajuns acasa.

S-a dovedit rapid ca, desi microbuzul ofta din greu din toate tablele, purtandu-ne pe chinuitele strazi ale micului nostru oras, unicul scop al imberbului sofer era ocolirea gropilor din caldaram. Si cum acestea sunt, stie oricine, nu putine, in scurta vreme ne balabaneam pe scaune ca palmierii zvarliti de soarta nemiloasa in calea lui El Nino. Nici o surpriza in privinta motivului: suspensiile lipseau cu desavarsire. Cand l-am mai vazut si cum se incadreaza pe prima banda cand el avea de facut la stanga in intersectie si cum la Speed intra cu gratie pe rosu, taind calea unui alt microbuz mi-am zis ca-ntradevar nu mai am ce cauta in maxi-taxi si-ar fi cazul sa ma reorientez catre autobuze.

Ca doar mult iubitul (mai ales de catre soferi, hehehe!) nostru primar a dotatara orasul cu autobuze noi, moderne, calduroase, nemirositoare, cu taxare in masina. Numai ca, doua zile mai tarziu, ma aflam cu Marius in aceeasi intersectie de la Speed, asteptand in masina sa se faca verde semaforul ca s-o luam inainte. Basculanta din fata noastra intra-n intersectie, la verde, si dupa ea si noi, numai ca odata cu noi si autobuzul 2, care-a dat buzna, pe rosu, din dreapta. Cu ochii mari si alba la fata am privit cum babordul autobuzului trece centrimetric prin fata masinii noastre oprite in ultimul moment. Pana sa-mi adun fata cazuta ca la parodontoza si sa ma-ntreb cum de nu ne-a izbit cel din spatele nostru, ma trezesc ca soata mea schimba directia si-o ia dupa autobuz spumegand de indignare. La prima statie trage in fata lui si se duce sa-l apostrofeze: “Ce faci, mai nene, ne omori cu zile?!?”. “Domnule, iertati-ma, dar trei zile a fost acolo galben intermitent si nu m-am mai uitat la semafor, ca aveam prioritate….” Iar asta nu mai era nici licean, nici mos, era om in toata firea, cu camasa si cravata. :)

Nu ma apuc acum sa dau din slova despre cum ar trebui sa conduca un sofer de autobuz. Ca n-am condus niciodata si n-am habar cat de greu o fi. Am insa un anunt pentru toti soferii din transportul in comun buzoian:
Stimati conducatori auto, mai mult ne- decat profesionisti! Mie inca mi-e draga viata. Vine primavara, vreau s-o traiesc. Asa ca faceti-va, rogu-va, rost de adrenalina fara sa va fiu eu pasager. Credeti ca-i posibil?

P.S. La 10 metri de statia de autobuz statea, bine-mersi, masina Politiei Rutiere. Nu s-au deranjat nici macar sa vina sa-i dea amenda ca oprise in statie, nicidecum sa cerceteze de ce Marius se certa in mijlocul strazii cu soferul de autobuz.

Caricatura de pe vidu.ro.

February 22, 2010  Tags:   Posted in: FARMACISTA  One Comment

Opriti timpul!!

Unul din multele (se-ntind pana pe la W! Da, de la A!) puncte stipulate in contractul cu CJAS la capitolul “Obligatii ale furnizorului de medicamente” precizeaza ca in fiecare farmacie trebuie sa existe registrul de sugestii si reclamatii. La FIECARE control se verifica existenta condicii, existenta pixului legat de ea, precum si daca acesta scrie. NICIODATA nu a fost deschisa condica, pentru a se verifica daca exista si reclamatii inscrise in ea. Caci, oh boy! ele exista.
Ultima dateaza de saptamana asta si a fost scrisa de o doamna deranjata ca erau 4 persoane in fata sa si ca, noi nederanjandu-ne sa mai deschidem o casa (prinse fiind cu alte indeletniciri prea putin importante in conceptia sa), a trebuit sa astepte prea mult (adica 5 minute). A devenit cam descumpanita vazandu-ne zambind cu toti watii din dotare si intinzandu-i condica, in replica la vociferarile sale din ce in ce mai intepate.

DA! Stiu ca la farmacie e de obicei coada si ca e frustrant pentru cei care vor DOAR sa cumpere un Algocalmin sau DOAR sa intrebe ceva. Iiiihhh! Mor cand aud: Doar o intrebare, sa stiu sa nu mai stau! caci stiu ca niciodata nu e doar Aveti…..? ci urmeaza mintenas Si cat costa? sau Da’ cand mai primiti? sau Da’ de ce nu aveti? (sau combinatii de cinci luate cate doua-trei) si concentrarea si atentia mea la pacientul care e de fapt in fata mea s-au dus, lasand in locul lor doar nervii.

DA! Inteleg ca nimeni nu are timp. Dar nu inteleg de ce trebuie sa ma grabesc EU pentru ca tu ti-ai lasat masina in drum cu avariile aprinse. Sau pentru ca te-ai saturat de cat ai asteptat la dispensar si nu mai ai rabdare 3 (TREI!!!) minute.

DA! Inteleg ca timpul costa bani. Dar si al meu costa. Banii tai, stiu, dar pentru banii aia nu vrei un serviciu de calitate?

Toata lumea vorbeste despre comprimarea timpului. Eu am impresia ca totul e doar in mintea noastra si singuri ne-am bagat in cercul vicios: cu cat ne zorim mai tare, cu atat avem mai putin timp. Daca ne-am opri o secunda si am lua lucrurile la rand oare nu cumva am avea mai mult timp? Daca am evita intreruperile datorate urgentelor celor atat de urgente oare nu cumva am lucra mai eficient?

Tin minte ca am ramas masca vazand la Mac un afis (in interior) deasupra ferestrei de la drive-in: Target timp pregatire comenzi drive-in: 25 sec. 25 de secunde???? Oare si de aici ni se trage? Posibil, totusi, farmacia nu este drive in, sa luam din rafturi totul gata pregatit si sa vindem fara sa punem intrebari si fara sa gandim prea mult. Si nici Kaufland, sa alergam in oficina cand s-a asezat a treia persoana la rand. Avem mai multe de facut, nu doar sa vindem. Daca ati respira o secunda INAINTE de a scoate fum pe nari sau a bate din picior ati constata ca in conditii normale (adica nu pacienti cu 3 retete compensate, cu retete necompletate sau incomplete, nu pacienti surzi, oligofreni, analfabeti sau trecuti de 100 de ani) nici un pacient nu sta in fata farmacistului mai mult de 5 minute (cel putin in fata mea). MAXIM am scris ! :)

Asa ca OPRITI TIMPUL! Macar cand intrati in farmacie. Lasati-ma sa va intreb de sanatate. Dati-mi timp sa-mi fac treaba cum trebuie. Si dati-mi timp sa va privesc in ochi si sa va zambesc.

P.S. Va rog fierbinte sa ma anuntati si pe mine in urmatoarele cazuri:
- X1: Apocalipsa e maine. N-as vrea sa ma prinda neepilata.
- X2: Ne invadeaza martienii. Sa fug sa-mi iau un costum verde si ochelari bulbucati.
- X3: Dau turcii. Sa ma retrag in padure. Nu inainte de a parjoli blogul si de a arunca otrava in casuta de mail.

Poza de aici.

February 13, 2010   Posted in: FARMACISTA  5 Comments

Leapsa doi, c-asa-i hora pe la noi

Pana sa ma prezint insa la Olimpiada sa ma ocup de leapsa Ruxxandrei, ca i s-or fi lungit urechile de cand ma asteapta, sarmana. Sa zicem, deci:

Cel mai de pret lucru pe care il am este : familia.

Cand sunt suparata, intotdeauna : Rememorez de n ori situatia care m-a suparat, inchipuindu-mi posibilele variante care m-ar fi scutit de stres. Daca m-a suparat cineva intotdeauna ma feresc sa-l privesc.

Cand ma indragostesc : am impresia ca am putere sa fac orice.

Cel mai fericit om am fost atunci cand: am luat la facultate.

Nu spun niciodata NU propunerii de a : citi o carte.

Prietenii spun despre mine ca sunt : sa spuna ei, comentariile sunt deschise.

Daca ziua de maine n-ar mai exista, azi as: fugi sa vad piramidele.

Cel mai tare ma enervez atunci cand : insisti dupa ce te-am refuzat. Esti tare? Da ce poti pana am zis NU.

Am emotii atunci cand trebuie sa : fac ceva in prezenta cuiva care este expert in acel “ceva”. Pana ma obisnuiesc. Cand eram incepatoare la condus si conduceam cu Marius in dreapta faceam cele mai mari tampenii.

Cel mai mult ma mandresc cu : nu stiu ce sa zic.

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit a fost : pe cuvant daca-mi amintesc.

Nu as renunta niciodata la : ciocolata amaruie.

Cea/cel mai bun/a prieten/a este : nu spun.

O zi este perfecta atunci cand : e soare afara.

Cel mai mare obstacol :lipsa de creativitate si uneori sinceritatea care-i prea mare pentru propriul meu bine.

Cea mai mare greseala: increderea prea mare in oameni.

Frica cea mai mare : serpii si orice taratoare.

Persoanele cele mai necesare : Marius, Adrian.

Cea mai mare dorinta : farmacia mea.

And za leapsa goes to Iulia , daca s-o mai zari printre nameti si balti.

February 12, 2010   Posted in: FARMACISTA  One Comment

Katharina Witt is my middle name-hihihi!-

-Mama, eu imi doresc din tot sufletul sa se termine odata iarna asta! ofta, din toti rarunchii, jumatatea mea de suflet.
-De ce, te-ai saturat sa-ti inghete genunchii?
-Nu, vad ca tu esti predispusa la accidente….

Discutia se purta in timpul unei plimbari prin oras, dupa ce un reflex de ultim moment din partea lui m-a salvat de la a patra cazatura din iarna asta. De atunci insa am devenit specialist in patinaj si mi-am imbunatatit simtitor performantele. Sa ma fi vazut asta seara cum evoluam, cu o sacosica intr-o mana, cu umbrela in cealalta, slalom intre balti, cu ochii dupa portiunile ucigase de gheata de culoarea asfaltului! Sa fi vazut ce derapaje cu frana de mana trasa si ce reechilibrari acompaniate cu fluturari disperate din maini (cu tot cu umbrela si sacosica)! Ce mai, pana la dublu axel si triplu tulup mai am un pas! Acuma ramane de vazut unde pun pasul ala….

Poza am gasit-o aici.

February 11, 2010   Posted in: FARMACISTA  One Comment